Paradox românesc

   Curtea (CCR) a hotărât în sfârșit, după trei sau patru amânări, că oricât de băiat bun ești, nu poți face parte din guvern dacă ești ciorditor dovedit și condamnat definitiv!

   BRAVO!

   URA!

   PUPAT TOȚI PIAȚA INDEPENDENȚEI!

ENTUZIASM POPULAR!

VII APLAUZE!

   La prima vedere, hotărârea curții este una binevenită, una menită să facă ordine în sistemul politico administrativ românesc. Doar că, prin această hotărâre, CCR ne-a băgat pe toți într-un paradox asemănător paradoxului călătoriei în timp: dacă poți călători în timp (înapoi) și îți ucizi bunicul copil, tu te-ai mai naște? Și dacă nu te-ai naște cum te-ai mai putea întoarce în timp?
   În sfârșit, paradoxul acesta SF este nimic pe lângă ce a reușit onor CCR în frunte cu minunatul valer dorneanu, este zero (0) pe lângă situația absolut absurdă în care ne pune acest paznic șchiop, orb, surd dar nu și mut al constituției! 
   Așadar, condamnații penal (definitiv, se înțelege) nu pot face parte din guvernul României! 
   Foarte bine!
   Dar la o analiză mai simplă a situației pentru care a avut loc toată discuția, constatăm că dragnea liviu nu poate face parte din guvern însă este deja 

PREȘEDINTE AL UNEI CAMERE A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI!

   Adică, CCR îi interzice să ocupe o funcție net inferioară celei deținute acum!
   Nu știu dacă este clar ce vreau să spun: i se interzice cuiva să fie portar, însă poate fi director - nu vi se pare absurd?

   Ω

   Probabil că strâmbul avocat al poporului ar trebui să atace hotărârea CCR la CCR cerând ori abrogarea acestei hotărâri, ori extinderea ei la toate funcțiile publice!
   Ceea ce nu cred în ruptul capului!