Faceți căutări pe acest blog

luni, 6 noiembrie 2017

Să ne bucurăm? Sau nu?

   În seara zilei de 5 noiembrie 2017, cineva a apăsat pe butonul potrivit și oamenii au ieșit din nou în stradă: această întâmplare, pentru că nu mai este o noutate, ridică unele semne de întrebare, care, funcție de răspunsul primit, vor da și replica titlului nostru, adică avem motive de bucurie? Sau nu?

   Așadar, pe seară, în Piața Victoriei din București - la guvern deci - vreo câteva mii de oameni s-au adunat pur și simplu și au început să scandeze lozinci anti: anti guvernare, anti pesede, anti dragnea, într-un cuvânt, anti. Apoi, cetățenii aceștia s-au deplasat ordonat spre sediul parlamentului, unde au repetat figura timp de vreun ceas, după care s-au dus acasă. Lucrul s-a repetat la indigo și în alte câteva localități din țară, cu mai mulți sau mai puțini participanți. În concluzie, astea-s premisele discuției noastre ...
   Ce mă neliniștește pe mine, pot spune în doar câteva cuvinte:
- nu înțeleg de ce ieri, pentru că ceea ce face acum pesedeul a mai făcut și va mai face
- nu înțeleg cum de s-au organizat oamenii acum și în București și în Constanța și în Cluj și în Galați și-n Timișoara
- nu înțeleg de ce din nou opoziția (parlamentară) nu se vede - Cioloș și șeful USR, ca și fostul ministru al sănătății păreau acolo în nume propriu și nicidecum în numele vreunui partid
- nu înțeleg (deși bănuiesc) cine are BUTONUL!

   Nu sunt un partizan al pesede, nu sunt un partizan al PNL sau USR, sunt un partizan al României, așa că am tot dreptul să-mi pun niște întrebări clasice în romanele polițiste: cui folosește, cine a avut timpul, cine a avut mijloacele organizării acestor manifestații? Îmi pun aceste întrebări și, faptul că nu găsesc un răspuns imediat la ele nu înseamnă că răspunsul nu există: cine are posibilitatea să ne scoată în stradă? Nu vorbesc despre câte un exaltat care țopăie ca lovit de streche, urlând „Cine nu sare nu vrea schimbare!”, vorbesc despre cine are posibilitatea de a ne scoate din case atât de prompt, despre cel/cei care ne pot convinge să stăm în frig, ploaie sau ninsoare, răgușind în fața unor clădiri goale!

   Unii își vor spune că nu contează atâta timp cât manifestațiile își ating scopul și, poate au dreptate! Dar, tocmai aici intervine marea problemă, aceea care mă neliniștește: scopul lui/lor este într-adevăr și al meu/nostru? Nu cumva suntem manipulați la fel ca bătrâneii ăia care au stat la începutul anului cu sacoșele-n mâini în poarta Cotroceniului? Cu ce suntem eu, dumneata, noi, mai buni decât susținătorii lui dragnea - pesede, cei de care râdeam că sunt aduși cu autobuzele?
   Cu ce?
   Și de ce?   

   Am hotărât unilateral că adevărul meu/nostru este adevărul adevărat!
   Nouă ni se pare că avem dreptate, dincolo de orice discuție și îndoială!
   Suntem convinși de dreptatea noastră și asta ne orbește, împiedicându-ne să vedem și țandăra de dreptate a celorlalți!
   Am impresia că suntem manipulați și aruncați ca niște simple jucării unii împotriva altora, fără noimă și fără viitor, refuzăm să ascultăm și dialogul se rezumă la lozinci, huiduieli și urlete răgușite: asta vrem, asta ne dorim? Vrem ca țara să fie guvernată de ai noștri în detrimentul alor lor, vrem ca în țară să se facă așa cum vrem noi și nu cum vor ei, vrem ca lucrurile să se îndrepte în direcția pe care ni se pare că ne-o dorim noi și nu ei!
EI, ceilalți, opozanții politici, au fost transformați în dușmani, au fost ridiculizați și s-a ajuns la situația în care a spune „până nu se schimbă o generație sau două, în țara asta nu se va schimba nimic!”, adică 
PÂNĂ NU MOR NIȘTE GENERAȚII 
în România nu se va întâmpla nimic pe gustul nostru! EI, ei sunt părinții și bunicii noștri, ei ne sunt poate prieteni, poate neamuri, poate vecini simpatici ori din contră ... cum am ajuns la nebunia de a le spune în față că le așteptăm cu nerăbdare moartea? 
   Am înnebunit? 
   Realizăm unde ne-a dus cel care are butonul? 
   Realizăm cât de departe a ajuns scindarea societății românești?
   Realizăm că putem fi împinși chiar la lucruri mai grave?

   pesede-ul are partea lui de vină, uitând că „acțiunea este egală cu reacțiunea” și în lumea politică și economică nu numai fizică, pesede-ul nu poate înțelege că la fiecare provocare a lor răspunsul va sosi și mai puternic decât ultima oară, pesede-ul nu pricepe că este responsabil pentru nenorocita spirală a luptei pseudo politice care duce la distrugerea ultimelor rămășițe ale unității și așa șubrezite ale țării, pesede-ul nu vrea să înțeleagă că s-a transformat în scula lui dragnea și a acoliților lui, pesede-ul nu-și dă seama că face un rău enorm, posibil ireparabil! 
   Și totul pentru a scăpa niște hoți de pușcărie?
   Numai pentru atât?
   pesede-ul ar trebui să înțeleagă că fără actuala primă linie ar avea o credibilitate cel puțin dublă și liniște cât timp este la guvernare!

   Ω

   Nu sunt un susținător al pesede și chiar consider guvernarea lor actuală ca fiind una dintre cele mai nocive din ce a avut România vreodată, dar hai să facem un pas în spate și să regândim întregul proces: strada are dreptul și obligația să-și spună părerea, dar ea trebuie reprezentată la nivel parlamentar! Dacă nu se vor obține schimbările pe cale politică, atunci avem numai șansa unei noi revoluții, iar lucrul ăsta nu cred că este chiar binevenit în acest moment! Strada trebuie să inunde birourile parlamentarilor cu cereri, strada trebuie să ceară nu să impună, strada trebuie să fie sprijinită de o adevărată opoziție parlamentară (acesta nu este rolul președintelui) iar opoziția parlamentară trebuie să se sprijine pe dorințele și puterea străzii: acesta este un parteneriat solid, acesta în care populația cere știind ce se poate pune în loc! Atunci când strada cere doar demisii uitând că un loc vacant este mai rău decât unul ocupat de cine nu trebuie, suntem la un pas de anarhie, iar asta nu mă bucură, chiar de loc!
   Așadar, suntem probabil manipulați, suntem probabil intoxicați și îndoctrinați, suntem probabil mânați în direcția dorită (ingineria maselor este cu siguranță o adevărată știință), drept care mă întreb după manifestațiile cele mai recente, să ne bucurăm? Sau nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu