joi, 28 decembrie 2017

Mahalaua din centru

   Dacă cineva a citit „Maidanul cu dragoste” (GM Zamfirescu 1933), este posibil să-și amintească modul în care este caracterizată mahalaua de atunci a Bucureștiului, adică mahalaua oricărei localități românești, aceasta fiind descrisă foarte plastic prin preferințele culinare, spunânduni-se direct și fără jenă că sumum de bunătate și distracție erau fleicile pe grătar și taraful de lăutari și băutura ... ceea ce atunci era blamabil și posibil numai în mahalaua cea mai promiscuă a orașelor românești, a devenit acum un moft și o distracție căutată de toată lumea „bună”! 
   Să ne întrebăm de ce?
   Să ne întrebăm de ce!
   Țara asta amărâtă a fost condusă din 45 - 46 și până-n `65 de un electrician, iar din `65 și până-n `89 de un cârpaci în devenire! Unul era de prin Moldova (săracă și atunci), altul din Oltenia nu mult mai răsărită! 
   Ce avem astăzi? 
   Am avut zece ani un nativ moldovean și a fost vai și amar, iar acum puterea este exercitată de oameni din aceeași zonă (Olt, Teleorman) cu cârpaciul! Și dacă meseria de electrician a fost mai mereu una aflată deasupra celorlalte meserii practicate cu mâinile și cu sudoare, cea de cârpaci nu intră decât în zona lucrului prost făcut: așadar, avem ingineri ajunși juriști, avem lăcătuși deveniți senatori, avem juriști care nici măcar nu vor să spună ce școală au absolvit, avem revoluționari condamnați definitiv deveniți deputați și dispuși să iasă cu mitraliera la poporul care nu i-a ales, avem ...
   Mai trebuie să spunem ce avem?
   Sau este mai simplu să spunem ce nu avem?
   Pentru că nu avem bun simț, nu avem educație, nu avem anii aceia de acasă!
   Și este normal într-o țară în care golul lăsat de școală este umplut în educația masselor de televiziuni! Este normal când în perioada sărbătorilor ni se dau numai prostii și în restul anului porcării! Este normal dacă știi că sunt televiziuni care trăiesc numai din reluări, altele din concursuri vulgare, o alta din seriale turcești, unii fac audiență cu înjurături iar cei care-și spun pompos „națională” ne trântesc în ziua de Crăciun un requiem Stela Popescu! Să mai spunem de filmele de nota patru sau sub patru date la oră de maximă audiență? Sau despre rubricile sport pline de sâni și funduri în poziții lascive, repetate de câteva ori de-a lungul unei zile? Să mai spunem de inactivitatea CNA-ului?
   Să nu mai spunem! 

   Ω

   În baza puținelor spuse mai sus, trag concluzia că nici 2018 nu va arăta mai bine, ba chiar mai rău:
NU AVEM CU CINE, IAR PE ĂȘTIA NU CRED SĂ-I MAI ÎNLOCUIASCĂ CINEVA PREA CURÂND!
I-AM ADUS LA PUTERE PE dragnea, șerban, rădulescu, iordache ȘI ALȚII CA EI? NU AȘTEPTAȚI CA JOCUL DEMOCRATIC SĂ FUNCȚIONEZE: 
EI SUNT VEȘNICI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu