miercuri, 24 ianuarie 2018

Mica unire

   Una dintre cele mai mari victorii ale politicii externe românești s-a petrecut pe 24 ianuarie 1859: pentru prima dată în istorie, moldovenii și muntenii încercau să se considere un popor! Povestea din manualele de istorie privind „unirea” de la 1600 sub Mihai este totuși o poveste pentru uzul grădinițelor și - eventual - claselor primare - sau o glumă!
   Așadar, Unirea Principatelor din ianuarie 1859, cât de importantă a fost? Astăzi ni se pare de la sine înțeles că cele două entități trebuiau să formeze un stat, dar pe vremea aceea lucrurile nu erau astfel privite: drept dovadă, în Moldova alegerile NU au fost câștigate de către unioniști ci de către ceilalți! Culmea este că muntenii și-au dorit unirea și au și impus-o, utilizând un truc inteligent ce specula o scăpare a tratatelor ce duseseră la discuțiile privitoare la o eventuală unire, anume s-au folosit de faptul că nu scria nicăieri că în cele două țări trebuiau să domnească domni diferiți! Adică, după ce în urma alegerilor a rezultat în Moldova o adunare ANTI UNIONISTĂ, adunarea munteană PRO UNIONISTĂ a reușit cucerirea Moldovei fără un foc de armă: și dacă moldovenii ANTI l-au ales (pe 5 ianuarie la Iași) pe colonelul Cuza să le fie domn, muntenii PRO, au „greșit” și l-au ales pe același colonel Cuza (24 ianuarie la București) domn și în Muntenia! 
   Au fost deștepți? 
   Cu siguranță!
   Chiar dacă vodă a avut un guvern la Iași și altul la București, un parlament acolo și altul dincolo, două armate și așa mai departe, situația hilară și imposibilă a durat numai până în 1862, când Poarta a recunoscut realitatea unirii celor două principate 
PE PERIOADA DOMNIEI LUI CUZA!
   Bineînțeles că oamenii sunt uituci de felul lor și această ultimă prevedere care lega unirea de domnia lui Cuza a fost uitată!

   AI Cuza, chiar dacă în manuale este prezentat ca un super erou, nu a fost niciodată altceva decât un simplu om așezat într-o funcție prea înaltă pentru capacitățile lui, făcând mult prea multe greșeli, uitând să fie un model de virtute în viața privată, fiind incapabil să suporte o viață politică democratică! Este motivul pentru care, fără să vrea, a deschis drumul dinastiei străine în fruntea tânărului stat în locul uneia autohtone: ce s-ar fi întâmplat dacă domnii ar fi fost pământeni? Nimeni nu știe și mai bine să nu ne gândim la asta!

   În acei primi ani s-au pus bazele românismului, atunci au fost pentru prima dată sădite semințele ideii de unitate altfel decât în limbă și obiceiuri, atunci Hora Unirii a expus idei șocante pentru contemporani! Trebuie să recunoaștem că evenimentul acelei uniri, că deșteptăciunea unui Vasile Boieriu și a tovarășilor săi are efecte și astăzi și că atunci au încolțit ciudatele idei despre statul numit ... 
ROMÂNIA!
   A fost un eveniment important?
   A fost un eveniment uluitor în contextul politic european al momentului, a fost o capodoperă diplomatică izvorâtă din neînțelegerile generate de războiul Crimeei și mai ales de încheierea lui, a fost un moment în care niște neica nimeni au apucat istoria de păr și au obligat-o să se așeze așa cum voiau ei!

   Ω

   Astăzi nu mai acordăm „micii” uniri importanța ei reală și ni se pare că a fost ceva de la sine înțeles, dar lucrurile nu așa au stat: poate ar trebui să ne revizuim puțin atitudinea!

   Cât despre „marea” unire, la momentul potrivit ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu