miercuri, 7 martie 2018

Democrația Evei Peron

   Vedem, prin natura noastră de oameni, ceea ce ne deranjează pe noi. Vedem și simțim ce ne doare în mod direct, întâmplările vecinului fiind pur și simplu un fapt divers: și atât!
   Acum de exemplu, ne doare încercarea disperată a pesede-ului de a-și scăpa de pușcărie oamenii de bază, cei ce-au făcut averi pe spatele statului (adică al nostru) dar care au și contribuit substanțial la prosperitatea și succesul partidului. Asta este durerea noastră de moment și este de înțeles: dar dacă ne-am uita puțin pe la vecini, ce-am vedea?

   Am vedea că democrația de tip occidental, acea democrație anglo saxonă spre care ne uităm unii dintre noi cu jind, pierde din ce în ce mai mult teren în restul lumii: în Turcia se practică democrația pumnului, în Polonia parlamentul își râde de alegători, în Ungaria un șef care-și spune conservator trage toată spuza pe turta lui cu un discurs care va prinde întotdeauna la vecinii noștri mai frustrați, adică unul naționalist și nu numai atât. 
   Dar mai departe?
   Păi, la Moscova știm bine că țarii și tătucii nu pleacă de la putere decât când pleacă dintre noi - iar Putin nu vrea să schimbe obiceiul - în timp ce China pare a-și fi regăsit Mao-ul charismatic și a toate știutor: concepția politico economică a președintelui Chinei din acest moment a fost înglobată în constituția țării! 
   Și mai departe?
   America Latină nu a cunoscut democrația nici măcar cât noi, așa că acolo oamenii sunt fericiți: de ce sunt fericiți, nu știe nimeni, dar lor le ajunge cât au și cu asta, basta!

   Așadar, se pare că lumea se îndreaptă spre un nou tip de conducere, se pare că lumea s-a săturat de democrația clasică, se pare că lumea vrea emoții tari, drept care se redeschide drumul guvernelor autoritare și tătucilor înțelepți!

   Noi încotro o vom lua?
   Ce cale vom alege?
   Știu, veți spune că majoritatea decide, că așa-i în democrație ... dar asta nu-mi mai miroase a democrație ci a stat polițienesc de tip
sud-american: lipsește numai Eva Peron!

   Ω

   Depinde de noi ce viitor vom avea!
   Depinde de noi ce sens vom da democrației:
VOR ASCULTA PUȚINI DE CEI MULȚI 
SAU 
CEI MULȚI DE CÂȚIVA MAI RĂSĂRIȚI?


      În mod eronat, alegătorul român mediu, un om de felul lui slab sau deloc educat, își închipuie că democrație înseamnă libertatea de a face ce-i place turmei, că toată lumea trebuie să se supună celor mulți, indiferent de nivelul lor de înțelegere, indiferent de nivelul lor de instrucție, indiferent de nivelul lor de inteligență, iar partidul aflat acum la putere a învățat să-i creeze acestui elector impresia că îl ascultă și că se supune turmei, când de fapt nu este așa: se poate schimba această percepție? Se poate modifica gândirea acestor mase de manevră?
   Dacă da, mai avem o șansă de a rămâne alături de occidentul european!
   Dacă nu, Moscova ne poate aștepta cu brațele deschise: SOSIM!
   Așadar, una din două ... 
Din această dilemă, nu puteți ieși!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu