vineri, 30 martie 2018

Entr`acte și recomandări

   Am avut inspirația de a revedea câteva vechi filme și piese românești și, spun inspirația nu numai pentru că nu m-am plictisit deloc, ci și pentru plăcerea deosebită pe care ți-o face revederea unor monștri sacri blestemați să joace în limba română spre norocul nostru! Nu, nu despre tocitele BeDe-uri vreau să vă vorbesc și nici despre monstruoasa repetiție până la sastisire a Operațiunii Monstrul, cu atât mai puțin despre filmele zis istorice care put de a propagandă ridicolă și puerilă: vreau să vă reamintesc o capodoperă aproape uitată a dramaturgiei românești, anume ULTIMA ORĂ a lui Mihail Sebastian!
   Așadar, realizarea din 1956, variantă în care i-am revăzut pe Ion Finteșteanu, Puiu Iancovescu, Radu Beligan, Talianu, Nicolae Gărdescu (căpitanul Val-Vârtej pentru cei mai puțin tineri ...) și nu numai! Oamenii ăștia aveau știința jocului, a scenei, a cuceririi publicului și, chiar dacă astăzi realizarea lor șochează prin lipsa efectelor speciale, ce au făcut ei, rămâne! 
   Iată că revin, nu pentru asta vă încurajez să (re)vedeți piesa, ci pentru cu totul altceva!

   Cine va avea răbdare să-i vadă la lucru pe cei mai suspomeniți, va fi uluit de asemănarea de situații, de identitatea de mârșăvii și potlogării dintre evenimentele din film și ceea ce trăim astăzi: da, veți spune, este adevărat, dar ăsta-i UN FILM, inspirat din piesa lui Sebastian! Adevărat spuneți, voi zice eu, dar și piesa face aceleași declarații, chiar dacă mai mult sub formă de aluzii! În concluzie, se pare că nu s-a schimbat mare lucru, ca să nu spunem NIMIC!

   Un al doilea lucru interesant, este genericul: mulți dintre actori și nu numai, poartă titluri acordate de statul român pentru merite deosebite (artist al poporului, actor emerit, laureat al premiului de stat), adică republica populară, așa rea cum era ea, încerca totuși să dea un brânci meritului și să încurajeze meritocrația!

   Un al treilea lucru, cel mai neinteresant dintre toate, este o poză pe un perete: în scenele petrecute în casa profesorului Andronic, pe un perete se vede clar o fotografie a lui ... Nicolae Iorga! 
   De ce este interesant?
   Pentru că în perioada în care a fost făcut filmul, Iorga nu era bine văzut, ba chiar era la index! 

   Ω

   Așadar, recomand oricui poftește, să se amuze un ceas și-un pic și să mediteze pe marginea „Afacerii Protar”: apoi putem merge la vot!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu