Cu ani în urmă, iliescu ion și apropiații lui au ruinat o țară mințindu-ne cu cunoștințele lor! S-a văzut ulterior că nu au știut nimic, că modelul suedez sau mai știu eu ce minuni ne îndrugau ei acolo erau numai și numai minciunile unor impotenți care au dus la ruină și puținul lucru bun făcut în timpul comunismului!
Ăst ion a fost urmat de alți impotenți, de programul cedere al celor două sute de zile, de năstase cel cu multe case și cu mult mai multe ouă, de ciorbea care nu știa ce să facă să-i iasă și lui de-o ciorbă ca avocat (penibil!) al poporului, de poc și behăiala lui băse, de bonți ponți și dragă liviule ... Totul pigmentat cu mineriade, cu privatizări de care nu era nevoie, cu fepese-uri, cu vanghelii și onțani și măzăriche în Madagascar sau udrea în Costa (nu se putea altfel, nu?) Rica! Ei bine, această istorie postrevoluționară este o istorie a minciunii, a hoției, a jafului la drumul mare și a ruinei: am convingerea că s-au vândut combinate cu rol strategic pentru o mașină sau mai puțin! Și puterea centrală a tăcut, pentru că voia să rămână la Cotroceni sau la Palatul Victoria!
Dar noi?
Noi de ce am fost vinovați să trăim în același timp cu asemenea specimene?
Cum pot plăti acești criminali economico/politico/sociali răul făcut unui popor și unei țări?
De ce nu plătește nimeni pentru ruina unui neam?
De ce nu este nimeni tras la răspundere pentru nivelul imposibil al traiului în România de astăzi?
De ce se bucură iliescu ion de paza SPP și nu de paza gardienilor de la Jilava?
De ce constantinescu nu plătește pentru slăbiciunea de a-l fi „învins serviciile”?
Noi de ce suntem vinovați să decontăm mereu prostiile lor?
Ei greșesc și noi plecăm în lume, fericiți, pentru un post de slugă!
De ce nu plătește nimeni pentru ruina României?
La o sută de ani de la așa zisa unire suntem mai slabi decât atunci! Nu mai avem nimic iar politicienii, pentru a-și masca impotența, cresc vârsta de pensionare, cresc impozitele, cresc costul vieții, „în aplauzele grele a canaliei de uliți”!
Ω
Este timpul unui guvern tehnocrat (ultimul a arătat că este singurul sistem funcțional în mlaștina politică românească), unul care să conducă cel puțin o legislatură, este timpul unei mâini de fier la justiție, este timpul ca statul să recupereze ceea ce a pierdut!
Indiferent de ce va spune Europa, este timpul deșteptării!
Sau riscăm să dispărem ca neam!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu