joi, 7 iunie 2018

La ce luptă asistăm?

   Mulți dintre noi își închipuie că acum lupta pe a cărei margine ne aflăm se dă între stânga și dreapta politică, dar cred că nu este adevărat! Din ceea ce văd și înțeleg, intervențiile CCR sunt atât de frecvente în viața noastră politică, încât a devenit evident că legea fundamentală (constituția adică) este greșită și se cere neapărat revizuită, dacă nu chiar înlocuită! Ambiguitățile din constituție sunt la fel de scandaloase ca cele din codul rutier, care și el se cere revizuit: așadar, cine se luptă și pentru ce?
   Cele două tabere îmi par a fi adepții statului parlamentar și cei ai statului prezidențial de tip rusesc: nu vă lăsați amăgiți, nu pesede-ul militează pentru regim parlamentar ci tocmai președintele! 
   Așadar, să le luăm pe rând ...
   pesede-ul luptă pentru reducerea puterilor prezidențiale atâta timp cât în scaunul Cotrocenilor nu se află unul de-al lor (cel mai iubit, întâiul cârmaci, etc, etc): acest asalt se dă la baionetă nu pentru subminarea puterii președintelui și pentru înlocuirea persoanei președintelui cu OMUL LOR!
   Președintele în schimb, face apel la instituțiile statului, instituții care ar trebui să joace rolul de regulator în toate cazurile în care este necesară ajustarea fină a mecanismului administrativo instituțional românesc.
   pesede-ul înțelege că sistemul nu poate funcționa decât dacă oamenii care-l compun vor asta, așa că infiltrează și parazitează administrația locală și centrală cu tovarăși dispuși să distrugă stropul de democrație construită până acum cu gândul la un iluzoriu câștig viitor!
   Președintele ar trebui să aibă un sprijin solid în partidele parlamentare de opoziție, dar la ele găsește numai mâini întinse cerșind ajutorul: usere, penele și poate pemepe nu înțeleg că opoziția fărâmițată nu face doi bani, băsescu duce o politică ciudată (fiindu-i mai apropiată soarta Elenei udrea decât cea a națiunii), în timp ce orban mai cântă câte o romanță dacă este invitat la vreo chermeză.
   pesede-ul merge calm spre țelul final, obținerea celei mai înalte poziții în stat: aceasta poate fi cea de președinte al republicii, situație în care parlamentul va vota la foc automat prerogative sporite pentru „șefu`” dar la fel de bine poate fi cea de președinte al camerei deputaților, caz în care Cotroceniul va fi spoliat de toate posibilitățile constituționale de răspuns sau opoziție.

   Problema Kovesi este una secundară, una prin care se urmărește uzura prematură a poziției președintelui pus să lupte pe rând cu pozițiile doi și trei în ierarhia partidului în timp ce dragnea se odihnește pentru marea lovitură.
   Pseudo știrile care apar periodic despre procesul soților Iohannis (cel cu imobiliare) au același scop.
   Răspunsurile nepredictibile ale justiției și mai ales ale CCR uzează și ele un luptător izolat care așteaptă un ajutor ce se pare că nu va veni niciodată:
SITUAȚIA DIN ANII 1945 - 1947 SE REPETĂ PÂNĂ APROAPE DE IDENTITATE!
   Și atunci pesede-ul pecere-ul a câștigat alegerile în mod dubios și atunci primul ministru (groza) a refuzat să demisioneze și atunci șeful statului s-a opus cât a putut dar nu a fost sprijinit de o opoziție timorată și atunci puterea de stânga a acaparat puterea prin violență politică (păstrând-o jumătate de secol)! Atunci, partidul se sprijinea pe tancurile cu stea roșie, astăzi se sprijină pe votul pensionarilor care nu pricep că orice leu primit pe cale administrativă scumpește viața cu doi lei!  

   Ω

   Lupta se dă între două sisteme care încearcă să devină dominante în viața politico economică românească în viitor: probabil că cel mai bun lucru ar fi revizuirea constituției, curățarea ei de ambiguități și uitarea violatorului Iorgovan care a produs un act oarecare, depășit de vremuri de necesități! Tocmai acest lucru, faptul că actul fundamental al statului român este deja depășit dovedește că a fost fabricat pentru momentul cu iliescu la putere și nu pentru oricine altcineva: constituția din 1866 a rămas în vigoare până în 1923, fiind modificată numai ca urmare a noilor realități de după primul război mondial (după 1989 am avut o constituție în 1991 revizuită în 2003 prin referendum popular și se dovedește deja depășită).
P.S. Am uitat ceva important: guvernul petru groza îl avea pe Zăroni, guvernele pesede îl au pe daea!
CAM MARI ASEMĂNĂRILE, NU CREDEȚI?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu