duminică, 10 iunie 2018

ȚARA HOȚILOR

   Așa cum am promis, continui ...
   Halep a câștigat (în sfârșit) un Grand Slam, chiar dacă a început cu stângul (sau cu doi stângi): nu avem nici un merit în asta nici eu, nici statul român, așa că pur și simplu mă uit ca la un spectacol, motiv pentru care trebuie să notez aici că de la 0-2 în setul doi Halep a câștigat 12 game-uri și adversara ei trei, sau de la 4-4 în același set doi, Halep a câștigat 8 game-uri și adversara unul singur! Asta da performanță, mai ales la acest nivel! Bravo ei!
   Am văzut finalul meciului pe drum, mulțumită furnizorului meu de telefonie: aplicațiile de televiziune merg bine și foarte bine! Bineînțeles că am ales Eurosport pentru asta, pentru că proTV-ul aducându-l în studio pe CTP-ul m-a adus la un pas de diabet: este o performanță să aduni în același loc și să-i pui să și comenteze, pe trei indivizi care n-au nici în clin și nici în mânecă cu sportul ăsta!
   Deși părea pradă sigură, Halep nu a fost, iar ceea ce părea încă o înfrângere nu a fost ce părea a fi!

   Eram cum spuneam pe drum spre teatru: am văzut o piesă care începe ca o comedie și se încheie ca o tragedie antică, cu multe întrebări și fără răspunsuri! Mai lipseau numai zeii să facă ordine într-un conflict nerezolvabil! 
   Așadar, nu a fost ceea ce părea a fi!

   Pe drum spre teatru, în stația de metrou am auzit rumoare.
   Rumoarea s-a transformat în zgomot.
   Zgomotul s-a transformat - pe măsură ce mă apropiam - în glume grosolane și chicoteli.
   Grupul responsabil era format din bătrânei îmbrăcați în alb sau aproape alb, strâns adunat în jurul unui băț purtând mândru inscripția SECTORUL ... Bățul era mândru, pentru că bătrâneilor le cam trecuse, începând probabil să-i doară picioarele și șelele. La o altă stație a urcat un alt grup alb, mult mai tânăr și mai entuziast decât reprezentanții Sectorului ...: au în piept câte un bilețel fixat cu un ac cu 
gămălie - sunt din Tulcea! De ce o fi nevoie să li se amintească din ce județ sunt? Oamenii nu au înțeles încă șmecheria organizatorilor: îmbrăcându-se în alb nu arată unitate, ci sunt ușor de urmărit și de controlat - mai ales după ora 20:30, când începe să se întunece - dar vor pricepe cât de curând.
   Încep să apară pe net glume pe seama meeting-ului:
„Unde te duci fiule?
La meeting!
Sper că ești homo ...”


   Mă credeți sau nu, nu mă amuză absolut deloc, pentru că eu i-am văzut cu ochii mei pe amărâții aduși cu forța la București


   Sunt obosiți cu mult înainte de a începe „adunarea”, nu știu de ce au venit, de București și prețurile lui s-au săturat, din discursurile „șefilor” nu pricep nimic, nici măcar faptul că 
PUTEREA LUPTĂ ÎMPOTRIVA PUTERII,
le este foame, excursia chiar gratuită nu este o excursie și ... și de fapt le este cam indiferentă toată povestea asta! Pensia nu le-o va lua nimeni! Drept care, pâș pâș, pleacă spre mașinile care i-au cărat CU FORȚA aici, să asculte lucruri pe care nu le pricep, sperând să ajungă cât mai repede acasă, la gospodăriile și familiile lor!
   Îi înțeleg, nu le-a spus nimeni de ce pensia mărită le permite să cumpere mai puțin decât înainte de majorare, de ce ginerele primarului are vilă și iaht din salariul de șofer al socrului, de ce șefii locali se joacă cu banii în timp ce ei au golit CAR-ul pensionarilor, de ce bucureștenii în loc să-i huiduie sau să-i împiedice în vreun fel îi privesc cu milă! 
   Drept care, își părăsesc gunoaiele pe unde apucă, nu se întreabă de ce primarul din Cavnic va fi demis pentru ... OPINIE SEPARATĂ (este interzis să gândești cu mintea ta în locul celei a lui dragnea?) și pleacă speriați și rătăciți în căutarea autobuzelor care după ce i-au debarcat în capitală și-au schimbat locul!
   A fost un fiasco acest meeting, a fost o prostie, a fost o mizerie și o bătaie de joc la adresa bieților oameni învățați să funcționeze în grup, fără gândire proprie, ca vita de la plug: ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

   Ω

  Nu a fost nici asta ce părea sau se dorea a fi!
   A fost o prostie, una mare și sperăm că oamenii aduși pe sus au înțeles că nici unul dintre cei ce au vorbit nu le-a spus nimic despre ce-i doare: despre prețuri, despre puterea de cumpărare, despre scumpirea utilităților, despre lipsa de medicamente sau creșterea impozitelor! A fost vorba numai despre cerșetoria „șefilor” în speranța salvării de pușcărie, a fost vorba numai despre nevoia de a fi „șefii” protejați de pușcărie, a fost vorba despre statul paralel (dragnea și ai lui) împotriva statului român aruncat pe mâna primarilor, prefecților și trepădușilor pesede!
   Sper că oamenii au înțeles!
   Așadar, nici asta nu a fost ce credeam că este!
   P.S. Titlul vă intrigă? 
   Păi, am văzut o pancartă pe care scria așa! Abia apropiindu-mă m-am lămurit că scria Țara Moților: și m-am întrebat cât a costat și cât a durat deplasarea oamenilor ăștia tocmai la București pentru a face act de prezență la o manifestație care nu-i interesează?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu