Constat că în
ultima vreme manifestările antisemite au luat amploare. Asta am văzut prin
diverse medii de informare și, zilele trecute, în luarea de cuvânt a
ministrului nostru de externe, domnul Bogdan Aurescu. Spune așadar domnia sa:
„La douăzeci de ani de la adoptarea Declarației de la Stockholm, asistăm, în mod profund regretabil, la o creștere fără precedent a antisemitismului şi negării Holocaustului în societățile noastre. Avem, așadar, responsabilitatea de a acționa pentru asigurarea unui
climat de respect, toleranţă şi diversitate pentru comunitățile evreiești din țările noastre.”
La prima
vedere/citire nu sună rău.
De fapt, sună
chiar bine!
Da, sună bine,
dar nu știm pentru cine!
Să vedem așadar
... zice domnul ministru că „asistăm, în
mod profund regretabil, la o creștere fără precedent a antisemitismului şi
negării Holocaustului în societățile noastre”, dar nu ne spune și de ce s-a
întâmplat acest lucru! Apoi, același ministru, adaugă că „avem responsabilitatea
(obligația?) de a acționa pentru asigurarea
unui climat de respect, toleranţă şi diversitate pentru comunitățile evreiești din țările noastre.”: să ne înțelegem, de ce trebuie să asigurăm acest
climat de seră de plante tropicale comunităților evreiești și nu celor
armenești? Sau lipovenești? Sau grecești? Ori țigănești?
Să le luăm pe
rând, să vedem la ce ajungem ... deci este negat holocaustul! Pentru început,
să spunem că holocaust este un cuvânt provenit din antichitatea iudaică,
perioadă în care însemna jertfirea prin ardere completă a unei victime zeului
sau Dumnezeului ce trebuia îmbunat în acel moment: este plin vechiul testament
de „arderi de tot” închinate zeului unic al evreilor. Ulterior, niște
interesați, au preluat cuvântul și, considerându-l puternic, i-au denaturat
sensul inițial, acesta devenind o etichetă pentru orice atingere adusă
poporului evreu în ultima sută de ani! Am spus evreu, pentru că ceea ce pe
vremuri era considerat pogrom (= masacrare și jefuire în masă a unui grup
național minoritar) cuvânt provenit din rusă și având cam același sens, a
devenit în cazul evreilor ... holocaust! Ce le-au făcut turcii armenilor la
începutul secolului XX a fost nimic, ce au pătimit ucrainenii sub cizma
tătucului Stalin și milioanele de morți de foame a fost iarăși nimic, ce ne-a
făcut nouă fratele de la răsărit în 47 și 48 când „frații”sovietici rechiziționau peste 100.000
de vagoane cu cereale și ne dădeau ca ajutor umanitar între 8 și 10.000 de
vagoane (tot din grâul nostru) de ajunseseră românii să mănânce iarbă ca
vitele, tot nimic a fost! Cineva foarte stăpân pe cuvinte și pe limbă, a pus
umărul la ridicarea evreilor și la transformarea lor din victime în opresori:
acel cineva, chiar dacă nu a crezut o iotă din Noul Testament,
a înțeles adevărul din începutul filozoficei scripturi după Ioan:
„La început a fost Cuvântul și Cuvântul era
la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul ...”
Ei bine, acest
personaj căruia nu-i spunem pe nume pentru că nu-l știm, a folosit cea mai
puternică armă cu putință, anume cuvântul! A vorbit permanent despre holocaust,
chiar și când nu a fost ascultat, el a vorbit! A lăsat de înțeles că știm cu
toții ce a fost cu holocaustul și noi, din ură pentru ce a fost, am luat de
bune toate cele și le-am făcut lege! A ajuns în situația în care state în care
comunitatea evreiască deși nu neapărat numeroasă este puternică financiar,
să-și schimbe întreaga opțiune pentru a le face pe plac: Statele Unite sunt cel
mai bun exemplu! A continuat să arunce vorbe peste vorbe, a continuat să țină
vie flacăra urii care ne-a marcat trecutul și subtil, elegant, a făcut pasul
transformându-se din victimă în agresor! A ajuns atât de departe cu ura, încât
în Israel nu s-a cântat zeci de ani Wagner pentru motivul demn de luat în seamă
de a fi fost unul dintre preferații lui Adolf Hitler! Nu vi se pare că seamănă izbitor
cu interzicerea publicării și citirii lui Erich Maria Remarque în germania
nazistă pentru motivul că era ... evreu?
Modul în care se
poartă astăzi statul Israel cu palestinienii pare și el cunoscut și aduce
foarte tare cu ghetoizarea la care a fost supusă populația evreiască. Forța financiară
a evreilor a transformat comunitatea evreiască pe plan mondial într-un stat
supra național, cu interese și agendă proprie, stat care pe lângă finanțe a mai
descoperit și folosit arme fantastice, cum ar de exemplu „politically correct”,
altfel spus, ideea „că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să
acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze
un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați.”
Cu arme simple,
exprimate prin cuvinte puternice, evreii au reușit să îngenuncheze o lume!
Nu neagă nimeni
ororile războiului, nu neagă nimeni tragediile lui: numai un nebun ar putea
face așa ceva și, acelui nebun îi recomand o vizită la Auschwitz – Birkenau pentru
o urgentă vindecare! Nu spune nimeni că nu s-a întâmplat, dar să faci din asta
pilonul central al unei politici axate pe victimizarea unora la infinit și perpetua și definitiva osândire a celorlalți mi se pare o exagerare care trebuie să
înceteze!
Vor să-i spună
holocaust?
Foarte bine,
să-i spună cum vor, dar să nu-l mai pedepsească pe Hans pentru ce a făcut vreun
bunic forțat la „politisch korrekt”-ul de moment al poporului german!
Acel cineva,
acel inventator al pedepsirii universale a non evreilor, a mai descoperit ceva,
anume ura dintre națiuni: i-au acuzat pe nemți, dar nemții au ajuns să spună că
atunci când s-au apucat ungurii de treabă, nu mai știau cum să-i încetinească,
Auschwitz ajungând să nu mai facă față, ungurii la rândul lor spun „Noi? Să-i
vedeți pe croați!”, românii se fac că nu a existat decât Ip și Trăznea și că la
Bug țiganii erau trimiși în vilegiatură iar că evreii spânzurați în Odessa erau
la spa, nici bulgarii n-au făcut nimic, nici francezii și nici spaniolii! Ne-au
făcut să ne arătăm cu degetul unii pe alții, în speranța nebună că atrocitățile
vecinului au fost mai atroce decât ale noastre! Nu, nu au fost mai atroce, au
fost toate niște nenorociri, niște tragedii, niște nopți ale rațiunii de parcă
ne luase Dumnezeu mințile tuturor: asta nu se poate uita și nici nu trebuie
uitat! Însă, veșnica lor osândire nu face altceva decât să trezească în generațiile
mai tinere întrebarea „Eu cu ce-am greșit?” Următorul pas este în mod firesc nu
mai buna înțelegere ci negarea nenorocirilor din timpul războiului, nu
condamnarea autorilor ci glorificarea lor, nu înțelegerea evenimentelor ci
remistificarea lor!
În spatele
acestor frământări, hidoasa propagandă își freacă cu satisfacție mâinile:
NE-A FĂCUT DIN
VORBE!
DIN NOU!
Ω
Concluzia este
una singură: să înțeleagă cine trebuie că noi am înțeles sau să continue
astfel, generând curente sociale anti evreiești și în final chiar curente
politice antievreiești! Și ar fi păcat ca folosirea armei numite „holocaust” să provoace deșteptarea unor doctrine pe care le speram definitv moarte!
Dacă vi se pare
că am exagerat dând cuvântului o atât de mare putere, vă mai spun un singur lucru,
100% autentic: știți de ce evreii au fost marginalizați și rău văzuți în Europa evului mediu? Nu
știți? He, he ... pentru că ei
L-AU UCIS PE IISUS
HRISTOS!
Vi se pare
absurd?
Da ... și mie
...
Dar așa se gândea
atunci, asta era concepția corectă politic!
Oare astăzi, cei mai mulți, gândesc mult diferit?
Nu impunerea ideii de holocaust va liniști lucrurile, nici negarea ideii de holocaust nu va aduce vreun bine ci, renunțând la ceea ce li se pare unora „corect politic”, înțelegerea evenimentelor și contextului politico militar al momentului acela îngrozitor poate aduce liniștea binemeritată dar nu de toți dorită!
Așa gândește un om ... de pe stradă ...
