Ȋntre Monumentul Măcelarilor şi falsificarea istoriei

" Hai să dăm mînă cu mînă

   Cei cu inima română … "

 

   Vom lucra astăzi foarte scurt şi rapid , discutînd un eveniment ce nu merită atenţia exagerată ce i s-a arătat în istoria naţionalistă românească : Unirea Principatelor !

   Astazi , 24 ianuarie , s-a întîmplat în 1859 unirea ţărilor române .

   Aşa să fie oare ?

   Acesta să fie evenimentul petrecut atunci ?

   Şi chiar pe 24 ianuarie ?

   Unirea ?

   Unirea cui ?

   Cu cine ?

   Ne vom mulţumi să enunţăm pe scurt , falsurile care au intoxicat zeci şi zeci de generaţii de elevi ce studiază în România , falsuri ce au denaturat în mod evident evenimentele !

   Ne vom mulţumi deci , doar cu această trecere în revistă , fără multe explicaţii , urmînd ca la un anumit moment să discutăm în tihnă despre … titlul acestei postări ! 

   Să începem :

-         războiul Crimeei se termină prin înfrîngerea Rusiei de către o alianţă turco-franco-engleză

-         în timpul conferinţei de pace , Rusia ridică problema creştinilor din imperiul Otoman

-         se pune problema unirii celor ce păreau de un neam într-un singur stat

-         marile puteri hotărăsc să procedeze democratic şi să întrebe locuitorii celor două provincii ce doresc

-         în cele două provincii apar pentru primă dată în istoria lor , adevărate partide politice : unionist şi antiunionist

-         în mai sus pomenitele provincii , încep lupte politice între cele două tabere , dezbateri , etc , etc , totul culminînd ( conform hotărîrii marilor puteri ) cu alegerea a două adunări ( la Iaşi şi la Bucureşti ) , ce aveau să stabilească prin vot viitorul , comun sau nu ( moş Ion Roată , cel din şcoală , vă mai amintiţi ? )

-         tot în sistemul acesta ( zise acum adunări elective ) , urmau să fie aleşi şi domnii sau domnul statelor sau statului rezultat din votul reprezentanţilor .

 

   În final , în buna tradiţie românească , a rezultat o struţo-cămilă de aşa zisă ( pentru uzul elevilor ) unire , care , cu binecuvîntarea conferinţei de la Paris , stabilea următoarele :

-         Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte mari puteri europene

-        se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii

-     se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata

-     se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală)

   Aşadar , unirea era mai degrabă o uniune europeană avant temp !

   Dar şi aici s-a manifestat geniul carpatin !

   S-a manifestat din plin!

   Instituţii separate ne cerea toată lumea , doi domni în cele două provincii la fel , dar ... dar de pe atunci Europa nu era atentă la şmecheria autohtonă : la propunerea lui Vasile Boerescu , făcută în şedinţa ţinută la Otel Petersburg de pe strada Şelari din Bucureşti , simpatizanţii unirii au hotărît ca în şedinţa adunării elective a Munteniei , să-l susţină şi să-l aleagă domn , pe cel ales în Moldova , indiferent cine ar fi fost acesta !

   Ales deci domn al Moldovei în 5 ianuarie 1859 , colonelul ( polcovnicul ) Cuza , fost prefect de Covurlui , este ales sub presiunea maselor populare bucureştene ( se spune că au fost peste 30.000 de oameni în jurul clădirii adunării elective , iar măcelarii şi parlagiii ar fi venit – ca să fie mai convingători – cu satîrele ) şi domn al Țării Româneşti !

   Interesant , nu ?

   Parcă este diferit de ce am învăţat la şcoală !

   Oricum , pentru că deja ne-am întins prea mult , Cuza Vodă este domn al celor două ţărişoare încă separate : unirea , devine legală , recunoscută şi oficială abia în 1862 !

   Pînă la denumirea acceptată , România , mai trebuie să aşteptăm un timp ; Cuza are la dispoziţie cîţiva ani în care să „ implementeze reforme ” ( multe năstruşnice pentru provinciile dunărene ale acelor vremuri ) , Bucureştiul devine prima capitală în dauna Iaşiului , pentru că este aproape de teritoriul controlat direct de Turcia şi , fiind în cîmp deschis este greu de apărat , etc , etc .

 

   Ce a generat bruscul interes european pentru zona asta uitată de lume ?

   Să fi fost nevoia unei demarcaţii mai clare între ruşi şi turci , dar fără intervenţia Austriei ?

   Să fi fost , pe lîngă asta , dorinţa liberei navigaţii pe Dunăre ( 1856 şi comisia Dunării) ?

   Să fi fost milă şi simpatie ?

   Vom încerca să le desluşim , dar şi de ce a căzut Cuza , cu cine a fost el înlocuit , cînd şi ce a însemnat asta ; vorbim cît de curînd : 11 fevruar este aproape !

 

   Toate datele sînt pe stil nou !

  Ω

 

   Ne întrebăm , sincer : nu ar fi necesară ridicarea unui monument ... măcelarilor şi parlagiilor ?