Oare ?
Zilele trecute , mergeam prin București , în timp ce soarele dogorea din ce în ce mai tare și am văzut că ....
... că orașul este chiar curat , nu vedeam nici un camion de transport marfă , nici dube și nici tir-uri ! Autoturismele erau destul de puține , pentru că transportul public , atât de suprafață cât și subteran , era electric , ieftin și funcționa perfect ! Atunci mi-am amintit că orașul este înconjurat de o centură rutieră pe la 20 km de centrul lui , de o autostradă rapidă la încă vreo 20 km spre exterior și că între cele două funcționează o cale ferată locală , circulară , cu stații și legături cu toate orășelele suburbane ce au răsărit în jurul capitalei , linie ferată ce transportă cu precizie elvețiană atât rezidenții ce lucrează în oraș , cât și producătorii ce vin să vândă câte ceva în piețe ! Și mi-am dat seama , cât de genială a fost ideea aceea de a lega această cale ferată cu toate magistralele de metrou prin stații comune și de a le prevedea cu parcări enorme și gratuite , astfel ca cei ce vin în oraș , să-și lase mașina la periferie și să ia metroul ! Apoi , mi-am dat seama , că dacă împrejurimile nu ar fi fost parcelate ... he , he , a fost și asta o poveste : când s-a făcut prima parcelare în exteriorul primei centuri a Bucureștiului , oamenii au fost neîncrezători , dar când au văzut că primăria a trasat străzi și le-a asfaltat , a tras apă și canal și curent electric și a vândut la prețuri modeste loturi între 500 și 1000 de metri pătrați , părerile li s-au schimbat ! Iar acum , după desființarea prostiei aceleia cu sectoarele care erau muuult prea mari pentru a fi bine administrate dintr-un singur punct și apariția cartierelor cu propria lor primărie și secție de poliție (și biserică , după cum spunea un hâtru) , lucrurile s-au schimbat în bine : primarul capitalei , are în responsabilitate drumurile și tot ce înseamnă nevoile generale ale orașului , îngrijindu-se ca acestea să fie cât mai unitare , astfel încât să nu se creeze disproporții între diferitele zone urbane , primarii ajutoare , fiecare pe cartierul lui , se ocupă de curățenie , de spații verzi , de liniștea cetățenilor și , totul merge ca uns , pentru că primarul mare și primarii de cartiere formează laolaltă Consiliul General al Bucureștiului , deci conducerea este directă și imediată ! Da , s-au schimbat multe în bine , iar hotărârea Consiliului General (CG) de a impune stilul constructiv , regimul de înălțime și chiar și culorile fațadelor , deși a stârnit la început nemulțumiri , acum se vede că a dat rezultate excepționale : Cartierul Centrul Vechi (01) , zis de bucureșteni Buricul Tâtgului , arată ca acum mai bine de o sută de ani și aduce anual câteva milioane de turiști ; vechile uzine , alea de la 1900 , lucrate frumos din cărămidă în splendida arhitectură industrială a acelor vremuri , nu au fost demolate ci transformate în centre culturale , unde tinerilor artiști li se închiriază ateliere la prețuri incredibil de mici și spații expoziționale pentru care plătesc cu curățenia locului - am ascultat la „Centrul Cultural Uzina Electrică” din cartierul Parcul Carol (07) un concert de jazz interpretat de o orchestră de tineri muzicieni , o încântare ; marile bulevarde au clădiri de maximum 25 m înălțime și toate fațadele respectă stilul interbelic sau mai vechi ; cine vrea modernism , se poate duce în Cartierul Afacerilor (21) din Voluntari , sau poate admira cât poftește zgârie norii din Cartierul Domnești (39) , în rest însă , orașul este scund , înverzit și răcoros ! Dar nu îmbătrânit și nici învechit , pentru că sub el se desfășoară noul București : tot cu neîncredere a fost primită și ideea de a muta cât mai mult din trafic și activități în subteran , însă acum se dovedește a fi fost o idee foarte bună ! Priviți numai artera din sud până în centru : în loc să lărgească drumurile și să distrugă astfel case și spații verzi , primarul Ionescu (el a fost cu ideea) a propus săparea unui drum sub cel actual și legarea lui cu parcări subterane ; CG a fost de acord și astfel s-a realizat prima rută complexă din lume - la intersecția Olteniței cu Văcărești , drumul intră în subteran , o parte din trafic iese la suprafață pentru a trece Dâmbovița spre Mihai Bravul , dar cele mai multe mașini urmează Tunelul Urban de Sud și se îndreaptă spre centru pe sub fostul bulevard al Tineretului și pe sub fosta Magistrală și ies la suprafață (dacă vor !) la Piața Națiunii sau la Universitate sau la Romană , unde vor și unde au treabă , spațiile laterale sunt organizate ca locuri de parcare , intersecțiile mari au fost transformate în centre comerciale subterane , iar cine se grăbește , mai coboară puțin și ia metroul ! Este adevărat că lucrarea a fost scumpă , dar astăzi când nu mai este necesară deszăpezirea , astăzi când la suprafață mergi doar ca să te plimbi , astăzi când trebuie să te informezi cum este vremea afară și nu ne mai interesează că este caniculă sau viscol și majoritatea clădirilor centrale au și intrare din subteran , astăzi ne spunem că a meritat ! Toate cele 47 de Cartiere ale orașului sunt conectate rutier sau prin transportul public la Rețeaua de Tuneluri Urbane și asta a dus la reducerea numărului accidentelor la sub 10% față de anul 2014 ! Bineînțeles că transportul subteran nu ar fi fost posibil dacă primăria nu impunea folosirea electricității : asta și contractul avantajos cu chinezii producători ai scuterelor și mașinilor electrice , inclusiv cele cu două locuri , au deschis calea transportului urban către subteran , lăsând suprafața orașului să devină un mare parc ! Tocmai de aceea vezi rar autoturisme pe aici - taxa de circulație la suprafață în zona tunelurilor urbane este usturătoare - cele mai multe fiind mașinile de utilități și intervenție ! Da , tot centrul , de la Cartierul Cotroceni (03) până la Cartierul Obor (11) și de la Cartierul Piața Victoriei (02) până la Cartierul Hipodromul Văcărești (13) se află în zona Tunelurilor Urbane , în rest , demolările ansamblurilor comuniste de locuințe supraaglomerate și re-locarea cetățenilor în orașele satelit proaspăt construite în jurul capitalei , a aerisit tot orașul , a scăzut presiunea demografică și a generat noi locuri de muncă în servicii ! Dacă privești o hartă a Bucureștiului din 2000 și una a orașului modern , înțelegi diferența : dacă în 2000 , orașul era asimetric , chiar excentric și cu siguranță haotic , astăzi el se desenează aproape ca un cerc , unul în care mai multe diametre converg spre centru întretăind cele patru inele aproape concentrice ale centurilor de circulație ; zonele de locuit , se văd clar delimitate de pădurile și perdelele de vegetație ce separă locuințele întreb ele și de câmpul prăfos ce le înconjoară ....
Ω
Am simțit o schimbare în atmosferă și ceva rece pe față : cineva mă stropea cu apă rece în speranța că-mi voi reveni și mă voi ridica ! Mi se făcuse rău , urcând în canicula îngrozitoare de afară , de la metrou spre Universitate : mă înconjura un vacarm îngrozitor , aerul era de nerespirat , temperatura anunțată de serviciul meteo de 30 de grade , se traducea aici , pe trotuar , prin cel puțin 50 de grade , înmuind asfaltul care fura flecurile cucoanelor cu pantofi cu toc cui !
Un scrâșnet de frâne și o rafală de înjurături , m-au readus definitiv la realitate !
Zilele trecute , mergeam prin București , în timp ce soarele dogorea din ce în ce mai tare și am văzut că ....
... că orașul este chiar curat , nu vedeam nici un camion de transport marfă , nici dube și nici tir-uri ! Autoturismele erau destul de puține , pentru că transportul public , atât de suprafață cât și subteran , era electric , ieftin și funcționa perfect ! Atunci mi-am amintit că orașul este înconjurat de o centură rutieră pe la 20 km de centrul lui , de o autostradă rapidă la încă vreo 20 km spre exterior și că între cele două funcționează o cale ferată locală , circulară , cu stații și legături cu toate orășelele suburbane ce au răsărit în jurul capitalei , linie ferată ce transportă cu precizie elvețiană atât rezidenții ce lucrează în oraș , cât și producătorii ce vin să vândă câte ceva în piețe ! Și mi-am dat seama , cât de genială a fost ideea aceea de a lega această cale ferată cu toate magistralele de metrou prin stații comune și de a le prevedea cu parcări enorme și gratuite , astfel ca cei ce vin în oraș , să-și lase mașina la periferie și să ia metroul ! Apoi , mi-am dat seama , că dacă împrejurimile nu ar fi fost parcelate ... he , he , a fost și asta o poveste : când s-a făcut prima parcelare în exteriorul primei centuri a Bucureștiului , oamenii au fost neîncrezători , dar când au văzut că primăria a trasat străzi și le-a asfaltat , a tras apă și canal și curent electric și a vândut la prețuri modeste loturi între 500 și 1000 de metri pătrați , părerile li s-au schimbat ! Iar acum , după desființarea prostiei aceleia cu sectoarele care erau muuult prea mari pentru a fi bine administrate dintr-un singur punct și apariția cartierelor cu propria lor primărie și secție de poliție (și biserică , după cum spunea un hâtru) , lucrurile s-au schimbat în bine : primarul capitalei , are în responsabilitate drumurile și tot ce înseamnă nevoile generale ale orașului , îngrijindu-se ca acestea să fie cât mai unitare , astfel încât să nu se creeze disproporții între diferitele zone urbane , primarii ajutoare , fiecare pe cartierul lui , se ocupă de curățenie , de spații verzi , de liniștea cetățenilor și , totul merge ca uns , pentru că primarul mare și primarii de cartiere formează laolaltă Consiliul General al Bucureștiului , deci conducerea este directă și imediată ! Da , s-au schimbat multe în bine , iar hotărârea Consiliului General (CG) de a impune stilul constructiv , regimul de înălțime și chiar și culorile fațadelor , deși a stârnit la început nemulțumiri , acum se vede că a dat rezultate excepționale : Cartierul Centrul Vechi (01) , zis de bucureșteni Buricul Tâtgului , arată ca acum mai bine de o sută de ani și aduce anual câteva milioane de turiști ; vechile uzine , alea de la 1900 , lucrate frumos din cărămidă în splendida arhitectură industrială a acelor vremuri , nu au fost demolate ci transformate în centre culturale , unde tinerilor artiști li se închiriază ateliere la prețuri incredibil de mici și spații expoziționale pentru care plătesc cu curățenia locului - am ascultat la „Centrul Cultural Uzina Electrică” din cartierul Parcul Carol (07) un concert de jazz interpretat de o orchestră de tineri muzicieni , o încântare ; marile bulevarde au clădiri de maximum 25 m înălțime și toate fațadele respectă stilul interbelic sau mai vechi ; cine vrea modernism , se poate duce în Cartierul Afacerilor (21) din Voluntari , sau poate admira cât poftește zgârie norii din Cartierul Domnești (39) , în rest însă , orașul este scund , înverzit și răcoros ! Dar nu îmbătrânit și nici învechit , pentru că sub el se desfășoară noul București : tot cu neîncredere a fost primită și ideea de a muta cât mai mult din trafic și activități în subteran , însă acum se dovedește a fi fost o idee foarte bună ! Priviți numai artera din sud până în centru : în loc să lărgească drumurile și să distrugă astfel case și spații verzi , primarul Ionescu (el a fost cu ideea) a propus săparea unui drum sub cel actual și legarea lui cu parcări subterane ; CG a fost de acord și astfel s-a realizat prima rută complexă din lume - la intersecția Olteniței cu Văcărești , drumul intră în subteran , o parte din trafic iese la suprafață pentru a trece Dâmbovița spre Mihai Bravul , dar cele mai multe mașini urmează Tunelul Urban de Sud și se îndreaptă spre centru pe sub fostul bulevard al Tineretului și pe sub fosta Magistrală și ies la suprafață (dacă vor !) la Piața Națiunii sau la Universitate sau la Romană , unde vor și unde au treabă , spațiile laterale sunt organizate ca locuri de parcare , intersecțiile mari au fost transformate în centre comerciale subterane , iar cine se grăbește , mai coboară puțin și ia metroul ! Este adevărat că lucrarea a fost scumpă , dar astăzi când nu mai este necesară deszăpezirea , astăzi când la suprafață mergi doar ca să te plimbi , astăzi când trebuie să te informezi cum este vremea afară și nu ne mai interesează că este caniculă sau viscol și majoritatea clădirilor centrale au și intrare din subteran , astăzi ne spunem că a meritat ! Toate cele 47 de Cartiere ale orașului sunt conectate rutier sau prin transportul public la Rețeaua de Tuneluri Urbane și asta a dus la reducerea numărului accidentelor la sub 10% față de anul 2014 ! Bineînțeles că transportul subteran nu ar fi fost posibil dacă primăria nu impunea folosirea electricității : asta și contractul avantajos cu chinezii producători ai scuterelor și mașinilor electrice , inclusiv cele cu două locuri , au deschis calea transportului urban către subteran , lăsând suprafața orașului să devină un mare parc ! Tocmai de aceea vezi rar autoturisme pe aici - taxa de circulație la suprafață în zona tunelurilor urbane este usturătoare - cele mai multe fiind mașinile de utilități și intervenție ! Da , tot centrul , de la Cartierul Cotroceni (03) până la Cartierul Obor (11) și de la Cartierul Piața Victoriei (02) până la Cartierul Hipodromul Văcărești (13) se află în zona Tunelurilor Urbane , în rest , demolările ansamblurilor comuniste de locuințe supraaglomerate și re-locarea cetățenilor în orașele satelit proaspăt construite în jurul capitalei , a aerisit tot orașul , a scăzut presiunea demografică și a generat noi locuri de muncă în servicii ! Dacă privești o hartă a Bucureștiului din 2000 și una a orașului modern , înțelegi diferența : dacă în 2000 , orașul era asimetric , chiar excentric și cu siguranță haotic , astăzi el se desenează aproape ca un cerc , unul în care mai multe diametre converg spre centru întretăind cele patru inele aproape concentrice ale centurilor de circulație ; zonele de locuit , se văd clar delimitate de pădurile și perdelele de vegetație ce separă locuințele întreb ele și de câmpul prăfos ce le înconjoară ....
Ω
Am simțit o schimbare în atmosferă și ceva rece pe față : cineva mă stropea cu apă rece în speranța că-mi voi reveni și mă voi ridica ! Mi se făcuse rău , urcând în canicula îngrozitoare de afară , de la metrou spre Universitate : mă înconjura un vacarm îngrozitor , aerul era de nerespirat , temperatura anunțată de serviciul meteo de 30 de grade , se traducea aici , pe trotuar , prin cel puțin 50 de grade , înmuind asfaltul care fura flecurile cucoanelor cu pantofi cu toc cui !
Un scrâșnet de frâne și o rafală de înjurături , m-au readus definitiv la realitate !
ȘI ATUNCI , AM VRUT SĂ MOR :
VISASEM !
