Tot școala ...

   ... bat-o vina!


   Au apărut pe lângă înjurăturile așteptate și încercări mai „subtile” de manipulare a părerii publice în ceea ce-l privește pe președintele României, anume sondajele de opinie. Așa că, un asemenea organism, ne transmite prin România TV (proprietar amicul ghiță Sebastian) cum că de la alegeri până astăzi, scăderea de popularitate a președintelui a fost dramatică, de la (parcă) 78% la 56%!
   Spectaculos, nu?
   Da, spectaculos ...
   Însă, în spatele acestei afirmații absolut reale, nu se află (așa cum ar vrea RTV sau antenele să credem) REALA scădere de popularitate a unui personaj oarecare, ci, lipsa de educație, lipsa de instrucție a cetățeanului căruia i s-a cerut părerea! 
   Vă pare exagerată afirmația de mai sus, sunt convins de asta, dar după ce ne vom lămuri ce vreau să spun, o să aveți altă părere ...
   Așadar să recapitulăm ...
   Într-un climat absolut pesedist, într-un climat în care din nou pădurea nebună (dar și alte județe) a votat „ponta victor președinte” cu toți copacii (atât verzi cât și de mult uscați și chiar arși), într-o țară stăpânită de baronii tovarășului nelu, într-o țară în care partidul de la putere și-a canibalizat chiar și aliații politici, într-o situație de-a dreptul kafkiană deci, populația „a greșit” votându-l pe contracandidatul doctorului Goe! Surpriză mare, surpriză uluitoare, surpriză de Pronosport! Nu mai este nimic de adăugat, toată lumea a rânjit satisfăcută (sau aproape) știut fiind faptul  că mai mereu spectatorul ține cu cel mai slab, cu cel cu șansa a doua! Astfel se explică valul de încredere cu care a fost primit noul președinte!
   Dacă ne amintim că s-a întâmplat și măgăria din diaspora (împiedicarea românilor plecați din țară să voteze) la care Iohannis a reacționat foarte inteligent, atunci cota de încredere nu mai pare exagerată!

   Exagerată ar părea scăderea acestei cote ... exagerată dacă nu am ști de ce s-a întâmplat așa:

erodarea cotei de încredere NU se datorează propagandei anti Iohannis,

nici prostiilor debitate de unele posturi TV,

nici de zvonurile privind rochiile primei doamne și

nici măcar zvonului lansat printre pensionari cum că se va crea instituția

PRIMEI DOAMNE!

   Nici gând!
   Erodarea este pe de o parte un fenomen natural și, pe de alta, este urmare a lipsei noastre de instrucție: în continuare, foarte mulți români NU ȘTIU care sunt atribuțiunile și posibilitățile de intervenție ale președintelui țării!
   În continuare, mulți dintre concetățenii noștri spun că „ie ochei” sau „nu ie ochei” dar habar n-au ce poate face președintele și cât de limitate îi sunt puterile!
   Adică, cei ce la alegeri erau atât de entuziasmați, nu au știut niciodată că Iohannis nu poate (și este bine așa) conduce ca Dej sau Ceaușescu, nu au bănuit măcar că președintele ales democratic și constituțional are alte treburi decât să facă o pseudo dreptate în numele celor ce se laudă că l-ar fi ales! Cei ce s-au bucurat la alegerea lui Iohannis au bănuit că și-au ales un dictator personal care să le răzbune toate frustrările anti putere (nu doar antipesediste)!
   Ulterior, au văzut că președintele nu-l pălmuiește pe primul ministru, nu-i dă pantalonii jos șefului senatului ca să-l bată la fund și nici nu-l ceartă pe fostul președinte pentru gafele comise la foc automat!
   Păi, dacă nu face toate astea, la ce bun mai este președinte?
   De ce l-am mai ales?
   Pentru că noi credeam că ...

   Ω

   Da, mulți dintre concetățenii noștri AU CREZUT și mai cred și astăzi, refuzând cu încăpățânare să știe! Mulți dintre noi CRED dar se opun cu înverșunare educației care i-ar ajuta să ȘTIE!
   Acești oameni, cei care cum spuneam „ie ochei” sunt cei ce votează după o impresie de moment, după zvonuri, după „cine țipă mai tare”!
   Ei sunt cei care astăzi semnează cu miile petiții cu cereri absurde pentru ca mâine să nu iasă din casă pentru un vot istoric!
   Ei sunt cei care nu se sfiesc să urle și să murdărească pentru ca apoi să se plângă spunând „asta-i România”! 
   Ei sunt de fapt cetățeanul NOU, obținut de școala NOUĂ, educat de televiziunile NOI și cu mintea la fotbal și grătare ...
   Concluzia?
   1 - cel puțin 5% din populația României s-ar putea să nu știe cine este președintele țării și, sunt dispus și la un pariu, peste 50% din populație habar nu are care sunt atribuțiunile organismelor alese care ne conduc!
   2 - cetățenii României sunt dezamăgiți pentru că Iohannis nu s-a arătat un fel de Țepeș Vodă!

   Vă mai miră schimbarea din statistici?

Jihadul - o cruciadă inversă!

   Jihad pașnic?


   În ultima vreme, Europa este zguduită de un nou fenomen: exodul refugiaților goniți din casele lor de luptele și ocupația Statului Islamic (SI). Situația refugiaților, pe cale să devină o tragedie umanitară, prilejuiește fotografilor cadre ce vor fi sigur premiate. Mai dă posibilitatea unor organizații umanitare să strângă fonduri (!!!) și să-i ajute pe bieții refugiați. Pe lângă toate astea, ajută opinia publică să înțeleagă cât de păguboasă este politica Uniunii Europene de a încerca să ființeze ca stat unitar fără conducere și legi unitare.
   Numai atât?
   Nu, nici gând, exodul refugiaților ne arată că lumea nu este pregătită să înțeleagă ce se întâmplă și că (din păcate) conducătorii noștri nu sunt mai breji!
   Așadar, scurte concluzii ...
- oamenii fug de frica SI
- toți se îndreaptă spre Europa (?)
- toți vor în vestul european
- toți găsesc călăuze care să-i treacă frontierele
- toți au mii de € sau $ pentru a-și plăti drumul
- toți reușesc să supraviețuiască unui drum extrem de greu, periculos și lung
- toți urmează aceleași trasee (Siria, Turcia, Grecia, Macedonia, Ungaria ... sau peste Mediterana, prin Italia, Franța sau aceeași Grecia etc, etc ...)
- toți se pot hrăni de-a lungul drumului
- toți se mișcă la unison!
   Sunt convins că în spatele miilor de refugiați pe care-i vedem noi la televizor se ascund și multe tragedii, dar ceea ce a ajuns pe țărmurile Europei, este deja extrem de mult: așadar, dincolo de drama umanitară, dincolo de copiii mici puși în fața grănicerilor ca un scut și ca o cheie, dincolo de sufletele năpăstuite de greul drumului și al înfometării, ce se ascunde?
   Ce se strecoară acum dinspre lumea islamică spre Europa creștină? 
   Dintre sutele de mii de amărâți goniți încoace de mizerie și greutăți, câți sunt de fapt sub acoperire?
   Câți dintre ei sunt agenți adormiți ai SI?
   Și câți dintre ei, chiar dacă nu sunt, pot deveni?
   Organizațiile umanitare care își fac un titlu de glorie din strângerea de fonduri și supravegherea refugiaților, au idee câți teroriști și potențiali teroriști introduc acum într-o lume prea bulversată ca să-i refuze?
   Sistemul organizatoric european, sistem creat pentru oameni civilizați și cu respectul pentru lege, a fost pus în genunchi de miile de refugiați care nu au nici o lege: între timp, o mână de așa zise suflete mari, se dau de ceasul morții că Macedonia nu i-a lăsat să treacă sau că Ungaria nu vrea refugiați! De ce s-ar face aceste organizații stăpâne pe politica unor state, nu pricep, dar de ce trebuie ca cineva să poarte de grija altcuiva pur și simplu pentru că așa vrea un grup de oameni care au hotărât ca așa este „corect politic” și uman, chiar că nu pot înțelege! Nu trebuie să uităm cât de deranjați au fost occidentalii de câteva mii de țigani ziși din România (deși știm bine că nu toți erau români): să-i vedem acum pe domnii INIMĂ MARE cum se vor descurca cu milioane, mai ales că țiganii au venit, au cerșit și au plecat, în timp ce sirienii și ceilalți ca ei vin ca să rămână și nu se vor gândi să mai plece în mizeria lor de acasă!
   Atunci când NATO s-a amestecat în viesparul lumii arabe judecând totul cu mintea de albi creștini, nu a reușit să înțeleagă adevărul evului mediu în care trăiau (și trăiesc încă) cei mai mulți musulmani. Cu mintea întunecată de nevoia de petrol ieftin și de teoriile imbecile ale „corectului politic”, sub conducerea unor inculți, au hotărât occidentalii să se joace cu o cultură pe care nu au înțeles-o atunci și nu o înțeleg nici astăzi: nu au priceput că musulmanii nu erau oprimați de un Saddam Hussein ci că este o formă normală de guvernare în orient, nu au putut crede că Libia așa se simte bine, nu pot înțelege nici astăzi că orientul a fost forțat să se democratizeze dar că trăiește forțat în secolul XXI cu nostalgia emiratelor și viziratelor de altă dat! Ben Ali, Hosni Mubarak, Muammar Gaddafi, se purtau poate ca niște clovni pentru conducerea NATO, dar păstrau liniștea și ordinea în regiune: astăzi, după ce Madeleine Albright ne-a arătat cât de puțin știa ea despre lume dar că era foarte bine proptită politic, după ce cele mai puternice state din lume nu au putut înțelege că diferențele culturale sunt majore, ne mirăm că Europa este asaltată de o adevărată armată islamică! Ne mirăm și din nou nu reacționăm suficient de ferm și nici la timp: această armată care ne ocupă pașnic, aduce cu ea Jihadul! În momentul în care se vor fi stabilit în noul teritoriu, vor cere drepturi, vor cere moschei, vor cere orice le va trece lor prin cap, terminând cu a cere desființarea unor publicații de tipul Charlie Hebdo, sau cu interzicerea glumelor cu ... profeți, etc, etc!
   Crezând că este bine ceea ce face o mână de „ajutători de meserie” și că este singura soluție, un continent întreg tace și privește neputincios cum o armată mai mare decât a lui Timur Lenk i se revarsă peste frontiere, cea mai avansată civilizație de tip creștin se lasă ocupată de o masă de manevră fals pașnică, o cultură abia ieșită dintr-o criză profundă, în loc să se spele pe mâini sau să rezolve criza la sursă, se pregătește să cheltuiască resurse pe care nu le are, oarbă la amenințarea majoră care o paște și surdă la declarația de război ce deja i s-a făcut!
   Jihadul a început, Jihadul va fi victorios dacă UE nu se trezește și dacă nu rezolvă criza refugiaților: în ce mod? Unul din două: sau nu se amestecă și refuză să-i primească sau se forțează și termină odată pentru totdeauna cu SI și alte organizații asemănătoare, obligând astfel refugiații să se „refugieze” în propriile lor țări!

   Ω

   Europa s-a păstrat creștină pentru că în 1529 Soliman nu a reușit să ia Viena.
   La fel s-au petrecut lucrurile în 1683, când aceeași Vienă a rezistat din nou!
   Acum, Europa își deschide DE RUȘINE porțile în fața cuceritorilor veniți din orient: cum se va termina povestea? Câți teroriști au infectat deja bătrânul continent? Cum vor face față serviciile sociale? Cât va mai rezista Eurotunel-ul? În ce mod va putea fi hrănită și adăpostită hoarda aceasta ce seamănă cu Cruciada copiilor și săracilor?
   Încă nu știe nimeni, dar cu siguranță cineva va cere fonduri ... și le va primi!
   Așteptăm să vedem finalul acestei cruciade pe dos:

ABIA A ÎNCEPUT!

   Comandanții din spatele mulțimilor își freacă mâinile cu satisfacție:

Al Qaida a fost nimic pe lângă ce le reușește lor!

Post-mortem - qui prodest?

   Urme de sânge?


   Am văzut cu strângere de inimă cum un om a putut fi accidentat grav. Am aflat ulterior că respectivul a decedat la spital - urmare a rănilor. Că este regretabil, este puțin spus!
   Dar ...
   Dar spre deosebire de media autohtonă, trebuie să spun că în primul și în primul rând marea problemă nu este accidentarea gravă a unui polițist, ci încălcarea principiului autorității, faptul că oameni care se cred potenți (financiar, social sau politic) fac ce-i taie capul, convinși fiind că lor legea nu li se aplică! Așa cum am mai spus, mulți conducători auto și-au cumpărat odată cu mașina și drumul pe care merg, iar asta este nu numai vina lor ci și a autorității care ani de zile a avut grijă să se ascundă în spatele vilelor făcute prin închidere de ochi!
   Apoi abia, vine problema dureroasă a morții unui om la datorie! Din păcate și aici trebuie vorbit: este de preferat să pui un angajat în pericol de moarte sau să prinzi făptuitorul după o zi sau două?
   Nu cumva procedurile după care funcționează poliția sunt depășite?
   De ce preferă poliția să-și pună inutil în pericol de moarte angajații?
   Ce câștigă din asta?
   Probabil că cei din birouri capătă felicitări și prime: cei de pe teren, avansări - postmortem!

   Însă, mai este ceva ce am observat în lungul serial al telenovelei media cu care ne-au bombardat impotentele noastre televiziuni: în dimineața în care ni s-a vorbit prima dată despre accident, imagini clare, filmate la fața locului, prezentau un SUV alb, cu air-bag-ul șoferului deschis și portiera stânga față larg căscată. Până aici, totul normal ... dar pe air-bag (alb și el) nu se vedea nici o urmă de altă culoare, de fapt de nici o culoare și cu atât mai puțin roșie! În schimb, șoferul care a produs accidentul (turcul și pistolul va să zică) apare cu nasul bandajat! Priviți imaginile din momentul în care este transferat din spital: omul, este bandajat zdravăn, ca și cum s-ar fi lovit violent la nivelul feței de un obstacol solid! Oameni buni, domnilor și dragi polițiști, sistemul de protecție al mașinii NU PRODUCE răni decât în situații excepționale (dacă pui obiecte solide pe zona de unde iese air-bag-ul) și atunci rămân urme VIZIBILE!
   VIZIBILE!
   Ori nu am văzut nimic nicăieri!
   Dacă am fost de acord că nu este în regulă încălcarea principiului autorității, să ne întrebăm și dacă este în regulă să considerăm un om vinovat înainte de a hotărî acest lucru o instanță judecătorească în mod definitiv!
   DEFINITIV!

   Ω

   Cine a hotărât că turcu-i vinovat?
   Cine a hotărât că turcul merită (și trebuie) pedepsit în acest mod?
   Și - mai ales - cine a făcut-o?
   Cine a aplicat legea pumnului?
   Să fie poliția?
   Să fie voluntarii care ajută (necondiționat!!!) echipajele de la rutieră?
   Am vrea să aflăm!

La cafea ...

   Surprize, surprize ...


   Bându-mi cafeaua - și tabaciok-ul - am privit pierdut în gânduri televizorul care - ca în majoritatea caselor - funcționează din obișnuință. În acest timp, fără să vreau, am început să fiu atent ... un „domn” înfofolit cu diverse hăinuțe în culorile roșu și albastru, zicea ceva: că zicea, nu mă interesa, dar zicea vehement! Apoi, un altul, cu aceeași vehemență în glasu-i dezamăgit, acuza pe cineva de ceva! Imdiat după el, încă unul se manifesta la fel, împărtășindu-ne nouă, privitorilor, opiniile sale despre ... ceva!
   Pot spune că fulgerător am prins ideea: nu erau sindicaliști (purtau toți uniforme în roșu și albastru), nu erau militari (uniformizarea era numai în culoare nu și în formă), nu erau nici o categorie socio profesională!
   Erau steliști!
   Mi-a venit atunci în minte un vers binecunoscut
(„Ei sunt steliști!
   Și ce mai sunt?
   Nu ei, ci de-ar veni cel sfânt,
   Becali cu-n întreg popor de zei ...”)
dar mi-a trecut repede!
   Și m-am întrebat, ce au oamenii ăia de sunt atât de supărați?
   Și am aflat: a pierdut Steaua!
   A pierdut un meci cu nu știu cine, în nu știu ce competiție!
   Iar personajele ce-și expuneau nemulțumirea, nu erau altele decât suporterii echipei, cei care îl înjură pe patronul care a băgat bani buni în fotbal!
   Și mi-am dat seama cât de lipsit de minte poate fi un om care îngroapă resurse într-o echipă (în special) de fotbal: de multe ori banii nu și-i vede înapoi, spectatorii îl înjură, autoritățile îl urmăresc, suporterii adversarelor îl bălăcăresc, noaptea nu doarme bine ... și pentru ce?
   Pentru niște gloabe nenorocite care nu-s în stare să lege două vorbe?
   Pentru continuarea ciumei care a devenit fotbalul ce a fost transformat în afacere?
   Pentru atâta lucru?
   Peste o generație, cine va mai ști că un becali ori un copos ori un niculae au băgat bani în fotbal și au hrănit cu salarii colosale niște (repet) GLOABE în loc să-și plătească onest angajații?
   Vă spun eu: nimeni, sau aproape nimeni!

   Ω

   Pentru comparație, vă spun scurt o poveste adevărată: cine merge în Piatra Craiului dinspre Zărnești, intră în munte de cele mai multe ori printr-o vale îngustă, vale ce începe în punctul numit „Fântâna lui Botorog”. Oamenii muntelui știu că Piatra este un munte sărac în apă, drept care la fântâna aceasta își fac ultima aprovizionare. Punctul a intrat în limbajul călătorilor și al ghidurilor turistice, așa că cine trece pe acolo, dacă are curiozitatea s-o facă, poate afla cine fost-a acest Botorog și ce-i cu fântâna lui: pe un fel de troiță rudimentară, stă scris că lucrarea a fost înfăptuită de un soț și tată cu acest nume, în amintirea soției și fiicei lui! Lucrările de captare a unui izvor cu debit bun și ridicarea rudimentului de monument au fost făcute pe la începutul anilor `60 după cum stă scris și, credeți-mă, nu există călător să nu se oprească acolo și să nu-l pomenească pe (probabil deja) răposatul BOTOROG, fie-i țărâna ușoară!
   De 50 de ani este pomenit și va mai fi cel puțin pe atât, dacă nu și mai mult: și chiar merită pentru ce a făcut!
   Pe cuvânt!
   Concluzia?

   NU CONTEAZĂ CÂȚI BANI AI

CONTEAZĂ CE MINTE AI!

Când ai ...

V-am spus eu?

   Chiar dacă nu-mi place ...

   ... este cea mai bună formă de exprimare!
   V-am spus eu ieri că taxele pe care noul cod fiscal le elimină urmează a fi înlocuite cu altele pentru că fără ele nu se poate?
   V-am spus!
   Așadar, nici nu au intrat în vigoare măsurile de relaxare fiscală și guvernul domnului Goe se grăbește să ne anunțe că de la anul ne va pune-n traistă o nouă taxă, anume taxa pe gunoi! De ce se bagă guvernul între primării și firmele de salubritate, este greu de înțeles, de ce autoritățile statului nu acționează pentru educarea cetățenilor în ceea ce privește păstrarea curățeniei și sortarea gunoiului, iar este greu de înțeles, dar de ce se bagă domnul Goe cu mâna-n buzunarul românului, pricepe orice mototol:

PENTRU CĂ MĂSURILE ELECTORALE LASĂ GOLURI

ÎN BUGET ȘI ACESTEA TREBUIESC ACOPERITE!

   Dacă statul vrea bani, este suficient să se îndrepte în justiție împotriva acelei Abramburici care a putut înghiți hârtia igienică numită „diplomă de doctor Goe” dar nu a putut discerne dacă diplomele obținute de ZECI DE MII de tineri sunt valabile sau nu, motiv pentru care respectivii tineri și-au câștigat drepturile în instanță, obligând statul român aflat la discreția guvernului „domnului ...” să bage mâna adânc în buzunarul nostru, al tuturor și să plătească pentru prostia și încăpățânarea ridicolei ecaterina Abramburica!
   Acesta a fost un sfat gratuit, androneasca să plătească măcar pentru una dintre prostiile făcute!
   Ar mai putea fi adunați niște bănuți și dacă domnul Goe ar returna cât de mult ar putea din banii adunați inutil din cretinitatea numită „supra acciză” la benzină!
   Sunt multe greșeli făcute de actualul cabinet impotent, așa că banii pot fi recuperați și golurile ce se prevăd în buget, umplute!

   Ω

   Apoi, se poate relaxa fiscalitatea: credem că și Mugur Isărescu ar fi de acord!

Vremea lui Vodă Goe

   Sunt de acord că nu am fost de acord


   Cu ceva timp în urmă, recunosc că m-am arătat împotriva ideii de consiliu financiar (sau cum se chema acel organism) superior guvernului: nu credeam că un guvern, chiar condus de un ponta oarecare, are nevoie de supraveghere fiscală!
   Nu credeam ...
   Acum cred!
   Ei bine, cei ce au propus înființarea respectivului „consiliu” cunoșteau mai bine decât noi infantilismul și impotența actualului executiv ... așa că astăzi, Goe își dă în stambă: statul român se pregătește să mărească ARTIFICIAL salariile angajaților din sistemul de sănătate! Foarte frumos, încântător chiar!
   Dar din ce bani?
   Știind că vine anul electoral, guvernul Goe se grăbește să fericească diferite categorii socio profesionale în speranța recâștigării poziției de forță în împărțirea ciolanului bugetar - modul simplist în care gândesc dumnealor, este evident: să ne vedem noi aleși și mai vedem după aceea ce facem, ori să nu ne vedem aleși dar lăsăm următorului guvern (actualmente în opoziție) un cartof îngrozitor de fierbinte! Și, în timp ce cartoful îi va frige rău, noi vom putea arăta cu degetul neputincioșii care nu pot ... nu vor ... nu dau ... etc, etc!

   Poveștile cu sursele de finanțare sunt în realitate niște coșmaruri, în frunte cu „economiile făcute datorită cardului de sănătate”.
   Apoi, nu se spune nimic despre modul dezastruos în care se cheltuiește banul public în sistemul național de sănătate, din nou nimic nu se vorbește despre distrugerea industriei interne de medicamente și punerea bolnavului român la discreția producătorilor internaționali, cei care-i distribuie și vând medicamente mai scumpe decât în țări cu salariul de zece ori mai mare!

   Guvernul Goe a început să-și facă reclamă electorală!
   A început, dar n-a sfârșit, pentru că și polițiștii vor și cadrele didactice vor și funcționarii publici vor și bicicliștii vor și homosexualii vor și ... și ... și ...
   Așadar, domnul Goe trebuie să se pregătească pentru cereri din cele mai năstrușnice: cum le va face față? Prin inflație ori prin economisirea banului public și redistribuirea lui mai echitabilă?

   Cum se va termina toată istoria asta?
   Rău, pentru că a început rău: în loc să eficientizeze modul de cheltuire a banilor, domnul Goe va mai pune oarece taxe și impozite ascunse, care să le înlocuiască pe cele pe care dorește să le elimine electoral! Același domn Goe, anunțând că statul are de gând să arunce mai mulți bani pe piață, a dat deja startul viitoarelor scumpiri necontrolate și nemotivate! Și tot domnul Goe se va plânge în final de nerecunoștința românilor care ...

   Ω

   Nu suntem împotriva creșterii salariilor cadrelor medicale, dar credem că trebuie să fie direct legate veniturile de calitatea și eficiența muncii lor: degeaba îmi spune un medic oarecare că în Regatul Unit unul pe poziția lui câștigă și 9000 de lire pe lună, pentru că mie asta
nu-mi spune nimic, ori, mai mult de atât, îmi spune că atunci când mă prezint la Colțea noaptea, la ORL, nu ar trebui să aștept O ORĂ după „dom doctor” care doarme bine merci și pe care asistenta nu vrea să-l deranjeze - că poate este obosit!
   Hai să gândim omenește: ei au nevoie de mai mulți bani, dar și noi avem nevoie de un tratament mai bun!

   În actualul sistem organizațional, banii pot fi la fel de bine aruncați la hazna! Exemplul cel mai bun sunt medicii din clinicile private: așa cum lucrează „la stat” lucrează și „la patron” - sau credeți că dimineața, în spitalul de stat sunt proști, iar după-amiaza, la privat brusc se deșteaptă?

   Și, pentru a vă face o idee despre cum sunt priviți pacienții în România, iată tot de la spitalul Colțea din București, un scurt regulament de ordine interioară:

   Notați vă rog faptul că suntem tratați de imbecili notorii: „este interzisă deteriorarea aparaturii medicale ...”, „este interzisă aruncarea gunoiului pe geam ...” și, să nu uităm, este interiză

„hrănirea animalelor care circulă prin curtea spitalului”!

   Asta chiar vi se pare normal?

   Să nu am voie să hrănesc șobolanii?

   Și nici gândacii?

   Sau elefanții?

   Ori ciorile?

   Pentru că, să avem iertare, dar într-o clinică veterinară animalele nu umblă libere prin curte: atunci de ce la Colțea din București, câinii „circulă prin curte”?

 

   (Recunosc, am o slăbiciune pentru spitalul Colțea ... din noaptea în care am avut nevoie de un consult la camera de gardă, unde erau de serviciu atunci

   Promit că nu voi uita niciodată cât de înjosit și de neputincios te poți simți în fața unor indivizi pentru care nu ești pacient ci sursă de venit!)

 

 

   Exemplul, deși minor, spune cum suntem priviți noi pacienții de către cadrele medicale, spune cât de eficientă este munca domniilor lor și, mai spune că în sistemul de sănătate din România este o bătaie de joc de sus și până jos!

Dar ce ați crezut, că degeaba s-a operat Goe la genunchi în Turcia?

 

Un om, un sistem

   Am văzut, dar nu mi-a plăcut!


   Examenul dat de viitorul ambasador SUA în România în fața comisiilor senatoriale, a fost într-un fel și un examen al nostru în fața noastră!
   Iar dacă viitorul ambasador l-a luat, românii și România l-au picat: iată de ce!
   La sfârșitul discuțiilor cu diplomatul propus pentru București, cineva i-a atras atenția asupra faptului că acolo, la sălbatici (la noi acasă adică!) este o fătucă pe numele ei KOVESI, pentru ca apoi să-i atragă atenția că respectiva duduie face dreptate cu barda prin țară (un fel de Vlad Țepeș) și să-l roage să aibă grijă de dumneaei!
   Pentru cine nu a fost atent, vom traduce spusele respective, demonstrând ce anume a fost atât de deranjant și la adresa cui!
a) Șeful DNA-ului, LC Kovesi este văzută ca principalul pilon al justiției anticorupție în România!

Așadar, Kovesi și nu sistemul pe care îl conduce!

Așadar, există temerea ca odată cu eventuala dispariție a persoanei cu voință, să dispară și sistemul anti corupție!

b) Nu sistemul este perceput ca realizator și ordonator al anchetelor în marea lume politico economică, ci O PERSOANĂ!

Totul depinde de o singură persoană?

c) Persoana pe numele ei LC Kovesi este într-un real pericol, cerându-se ambasadorului SUA la București să o sprijine și chiar să o protejeze!

Înțelegem de aici că treaba-i groasă și că există posibilitatea să vedem atentate sau accidente sau explozii de gaze atâta timp cât „nebuna” nu se potolește!

   Ce știu de fapt americanii iar noi nici habar nu avem?
   Cât de adânc au pătruns corupția și vânzarea interesului public în statul român dacă o persoană a ajuns atât de importantă în ochii (încă) celui mai puternic stat din lume?
   Ce bombe de presă ne mai pregătește casa de filme DNA atâta timp cât sub conducerea regizorului Kovesi scenariștii sunt încurajați să scrie singuri?
   Întrebați dumneavoastră dacă am luat examenul?
   Nu, nu l-am luat!
   Atâta timp cât contează cine conduce, înseamnă că sistemul este șubred și permite schimbarea după cum bate vântul voinței unui șef: un sistem solid și cu o funcționare corectă și onestă poate funcționa absolut singur - se pare că la noi încă nu este cazul!

   Ω

   Cât de mare este pericolul rusesc dacă știind toate aceste mizerii ale statului mafiot, americanii totuși au instalat baze militare aici?

O sulă!

   Am o întrebare ...


   Am fost la un pas să greșesc, să spun că mă frământă, că nu mă lasă să dorm ... dar cum nu este adevărat, vă spun sincer că doar îmi trece prin cap - din când în când - următorul gând: va mai reveni ponta victor ca prim ministru? Și dacă da, pentru cât timp?

   Îmi pun aceste întrebări, pentru că momentul punerii sub acuzare a însemnat punctul de maxim al graficului aroganței și obrăzniciei ipochimenului! Din acel moment, a început să coboare, a început să se îmbolnăvească, a început să se fofileze și să piardă puterea în partid! De ce a renunțat de bună voie și nesilit de nimeni la șefia psd-ului, nu știm, dar vom afla: este greu de crezut că gestul a fost făcut „în pace și onor” fără nici o sulă-n coaste! Așteptăm cu curiozitate să aflăm două lucruri: primul, care a fost sula, al doilea, cine i-a ținut-o proptită-n coaste! Să fi fost bunul prieten dragnea?

   Acum, ce să mai spunem: ponta victor pare deja de domeniul trecutului, iar dacă nea nelu a ratat momentul de a-l categorisi și pe el drept „prostănac”, o poate face acum liniștit: nu mai are nici o șansă să revină în politică și nu din cauza anchetei al cărui obiect este, ci din cauza greilor partidului care i-au cerut să-i apere ... de justiție - iar el n-a făcut-o!

   Ω

   Așadar, va mai reveni un viitor condamnat la conducerea unui partid condus acum de un actual condamnat?
   Nu știm, vom vedea!
   Va mai candida cu aplomb cel mai condamnat și corupt partid din țară la viitoarele alegeri?
   Cu siguranță!
   De ce?
   Pentru că este condus de oameni obraznici, fără rușine și fără simțul măsurii!

   Acum abia înțelegem de ce s-au dat bătălii atât de grele pentru ministerul justiției!

Cică - să greșești nu-i rușine!

   Să repeți greșeala, da!


   Cu mulți ani în urmă, un frumos și naiv grup de timișoreni, spera să schimbe pentru totdeauna fața României: dumnealor, în entuziasmul popular al acelor zile, și-au făcut loc în fața țării cu ceea ce în epocă a fost cunoscut drept „Proclamația de la Timișoara”!
   Dacă ne amintim bine, exceptând efemerul FSN - adică „nea nelu + minerii = LOVE” - restul populației a cam fost de acord cu acea proclamație și, în special cu punctul opt, cel care (dacă nu mă înșeală memoria) cerea membrilor de partid comunist să facă un moral pas în spate! După cum spuneam, nea nelu și ai lui, nu au agreat proclamația, ba chiar au făcut turism ortăcesc prin capitală, au pus pe picioare cenaclul literar „IMGB face ordine!”, etc, etc ... cu timpul, chiar dacă masa mare a populației a fost pentru proclamație, puterea politică spunând NIET, acțiunea a fost uitată și îngropată: cum îngropată a fost și CADA - deși ulterioarele condamnări ale „gealilor” vinovați la revoluție au demonstrat că acei tineri ofițeri au fost la vremea lor doar naivi și nu proști ...
   Au fost multe și toate au trecut prin fața noastră într-o paradă a momentelor bune pierdute, momente ce nu se mai întorc: pentru că puterea politică a momentului visa la „modelul suedez” de origine sovietică, a fost băgat un pumn de fier în gura firavei opoziții, România pierzând în numai câteva săptămâni capitalul de simpatie dobândit cu sânge în decembrie `89!

   Au fost acele manifestări niște greșeli?
   Cu siguranță DA!
   Au fost acele hotărâri politice niște greșeli?
   Din nou, DA!
   De la ce a plecat totul?
   Astăzi, după atâția ani, răspunsul este simplu: de la disperarea de a păstra în funcții oameni cunoscuți, controlabili și șantajabili!

   Iată că după 25 de ani, istoria se repetă!
   Pentru că atunci „nea nelu + minerii = LOVE” au considerat că petele trecutului nu au importanță dacă partidul o cere (chiar în detrimentul țării), astăzi același nea nelu dar fără mineri susține în fruntea principalului partid românesc un condamnat definitiv, un aproape PUȘCĂRIAȘ!
   Pe lângă monstruoasa gafă de a-l vota pe dragnea, susținerea nefastului doctor ponta este o glumă nevinovată, așa cum pe lângă furtul electoral DOVEDIT al noului șef al partidului, căcatul mâncat de abramburica și comisiile care i-au acceptat lui ponta doctoratul (la care nu poate renunța unilateral!) are gust de RAHAT CU APĂ RECE!

   Ω

   Observați vă rugăm numitorul comun al celor două situații atât de asemănătoare deși separate de 25 de ani! Ați observat? Cu siguranță, DA:

ÎN AMBELE CAZURI, ESTE AMESTECAT ȘI TOV. iLIESCU, CEL CE DĂ TONUL CU „MĂI DRAGĂ” ȘI ȘTIE SĂ MULȚUMEASCĂ ... MASELOR!

NUMAI DE S-AR GRĂBI JUSTIȚIA, SĂ NU AJUNGĂ ȘI TOVUL ĂSTA CA VIȘINESCU!

 

Despre respect

   Ce este respectul?


   În ultimul timp, filmele americane cu negri și pușcăriași au pătruns adânc în conștiința românească și, a apărut și la noi o fobie, mai curând o manie, o marotă: oamenii vor respect!
   Conform DEX-ului, definiția ar suna astfel:

  „RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.
   Expr.
   A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar.
   A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. 
   Din fr. respect, lat. respectus.”  

   Așadar, ce dorește bucătarul care se plânge că nu „are” respect din partea șefului?
   Sau motocicliștii care se plâng că nu sunt respectați?
   Ori fotbalistul nemulțumit de înjurăturile tribunei?
   Respect? Vor ei să fie stimați, să fie poate venerați sau puși pe un piedestal? Nici gând, marea majoritate a oamenilor înțeleg prin „a respecta” gestul de a se da la o parte (în sens figurat desigur) din fața cuiva, din calea cuiva, de a nu încurca dorințele cuiva! De aici și până la stimă deosebită, calea este lungă, pentru că un fotbalist îmi poate plăcea mult de tot, dar asta mă va face să-l admir nu să-l venerez! Un bucătar poate avea mâini de aur și inspirație de geniu, lucruri care-i aduc toată simpatia și prețuirea mea! Orice om onest are dreptul la a i se răspunde civilizat, politicos și corect, dar de aici și până la a avea „respect” conform dicționarului calea este lungă: din păcate, și acest cuvânt este folosit „la modă”, demonetizându-se, piezându-și sensul și puterea de expresie pe care le-a avut întotdeauna! Și acest cuvânt este morfolit de toată lumea fără a fi corect înțeles! Și acest cuvânt înseamnă altceva decât cred majoritatea celor ce-l folosesc, pentru că a spune frumos „bună ziua” și „la revedere” ori „sărut mâna”, a nu înjura, a nu bălăcări pe cineva nu însemnă respect ci convenția minimei bune creșteri a celor șapte ani de acasă!
   Și atât! Nimic mai mult! Respect? Da, sunt mulți oamenii pe care-i respect, dar mai puțini decât cei pe care-i admir, mai puțini decât cei care-mi plac și, infinit mai puțini decât cei care-mi displac!   

   Ω

   Așadar, să nu ne mai jucăm cu cuvintele prostește și poate va ieși ceva din acele facultăți de comunicare ce ne învață să evităm cacofonia prin folosirea popularului „a pica” în locul lui „a cădea”: însă cum a pica se termină cu silaba „ca”, am auzit niște perle ...