Surprize, surprize ...
Bându-mi cafeaua - și tabaciok-ul - am privit pierdut în gânduri televizorul care - ca în majoritatea caselor - funcționează din obișnuință. În acest timp, fără să vreau, am început să fiu atent ... un „domn” înfofolit cu diverse hăinuțe în culorile roșu și albastru, zicea ceva: că zicea, nu mă interesa, dar zicea vehement! Apoi, un altul, cu aceeași vehemență în glasu-i dezamăgit, acuza pe cineva de ceva! Imdiat după el, încă unul se manifesta la fel, împărtășindu-ne nouă, privitorilor, opiniile sale despre ... ceva!
Pot spune că fulgerător am prins ideea: nu erau sindicaliști (purtau toți uniforme în roșu și albastru), nu erau militari (uniformizarea era numai în culoare nu și în formă), nu erau nici o categorie socio profesională!
Erau steliști!
Mi-a venit atunci în minte un vers binecunoscut
(„Ei sunt steliști!
Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni cel sfânt,
Becali cu-n întreg popor de zei ...”)
dar mi-a trecut repede!
Și m-am întrebat, ce au oamenii ăia de sunt atât de supărați?
Și am aflat: a pierdut Steaua!
A pierdut un meci cu nu știu cine, în nu știu ce competiție!
Iar personajele ce-și expuneau nemulțumirea, nu erau altele decât suporterii echipei, cei care îl înjură pe patronul care a băgat bani buni în fotbal!
Și mi-am dat seama cât de lipsit de minte poate fi un om care îngroapă resurse într-o echipă (în special) de fotbal: de multe ori banii nu și-i vede înapoi, spectatorii îl înjură, autoritățile îl urmăresc, suporterii adversarelor îl bălăcăresc, noaptea nu doarme bine ... și pentru ce?
Pentru niște gloabe nenorocite care nu-s în stare să lege două vorbe?
Pentru continuarea ciumei care a devenit fotbalul ce a fost transformat în afacere?
Pentru atâta lucru?
Peste o generație, cine va mai ști că un becali ori un copos ori un niculae au băgat bani în fotbal și au hrănit cu salarii colosale niște (repet) GLOABE în loc să-și plătească onest angajații?
Vă spun eu: nimeni, sau aproape nimeni!
Ω
Pentru comparație, vă spun scurt o poveste adevărată: cine merge în Piatra Craiului dinspre Zărnești, intră în munte de cele mai multe ori printr-o vale îngustă, vale ce începe în punctul numit „Fântâna lui Botorog”. Oamenii muntelui știu că Piatra este un munte sărac în apă, drept care la fântâna aceasta își fac ultima aprovizionare. Punctul a intrat în limbajul călătorilor și al ghidurilor turistice, așa că cine trece pe acolo, dacă are curiozitatea s-o facă, poate afla cine fost-a acest Botorog și ce-i cu fântâna lui: pe un fel de troiță rudimentară, stă scris că lucrarea a fost înfăptuită de un soț și tată cu acest nume, în amintirea soției și fiicei lui! Lucrările de captare a unui izvor cu debit bun și ridicarea rudimentului de monument au fost făcute pe la începutul anilor `60 după cum stă scris și, credeți-mă, nu există călător să nu se oprească acolo și să nu-l pomenească pe (probabil deja) răposatul BOTOROG, fie-i țărâna ușoară!
De 50 de ani este pomenit și va mai fi cel puțin pe atât, dacă nu și mai mult: și chiar merită pentru ce a făcut!
Pe cuvânt!
Concluzia?
Bându-mi cafeaua - și tabaciok-ul - am privit pierdut în gânduri televizorul care - ca în majoritatea caselor - funcționează din obișnuință. În acest timp, fără să vreau, am început să fiu atent ... un „domn” înfofolit cu diverse hăinuțe în culorile roșu și albastru, zicea ceva: că zicea, nu mă interesa, dar zicea vehement! Apoi, un altul, cu aceeași vehemență în glasu-i dezamăgit, acuza pe cineva de ceva! Imdiat după el, încă unul se manifesta la fel, împărtășindu-ne nouă, privitorilor, opiniile sale despre ... ceva!
Pot spune că fulgerător am prins ideea: nu erau sindicaliști (purtau toți uniforme în roșu și albastru), nu erau militari (uniformizarea era numai în culoare nu și în formă), nu erau nici o categorie socio profesională!
Erau steliști!
Mi-a venit atunci în minte un vers binecunoscut
(„Ei sunt steliști!
Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni cel sfânt,
Becali cu-n întreg popor de zei ...”)
dar mi-a trecut repede!
Și m-am întrebat, ce au oamenii ăia de sunt atât de supărați?
Și am aflat: a pierdut Steaua!
A pierdut un meci cu nu știu cine, în nu știu ce competiție!
Iar personajele ce-și expuneau nemulțumirea, nu erau altele decât suporterii echipei, cei care îl înjură pe patronul care a băgat bani buni în fotbal!
Și mi-am dat seama cât de lipsit de minte poate fi un om care îngroapă resurse într-o echipă (în special) de fotbal: de multe ori banii nu și-i vede înapoi, spectatorii îl înjură, autoritățile îl urmăresc, suporterii adversarelor îl bălăcăresc, noaptea nu doarme bine ... și pentru ce?
Pentru niște gloabe nenorocite care nu-s în stare să lege două vorbe?
Pentru continuarea ciumei care a devenit fotbalul ce a fost transformat în afacere?
Pentru atâta lucru?
Peste o generație, cine va mai ști că un becali ori un copos ori un niculae au băgat bani în fotbal și au hrănit cu salarii colosale niște (repet) GLOABE în loc să-și plătească onest angajații?
Vă spun eu: nimeni, sau aproape nimeni!
Ω
Pentru comparație, vă spun scurt o poveste adevărată: cine merge în Piatra Craiului dinspre Zărnești, intră în munte de cele mai multe ori printr-o vale îngustă, vale ce începe în punctul numit „Fântâna lui Botorog”. Oamenii muntelui știu că Piatra este un munte sărac în apă, drept care la fântâna aceasta își fac ultima aprovizionare. Punctul a intrat în limbajul călătorilor și al ghidurilor turistice, așa că cine trece pe acolo, dacă are curiozitatea s-o facă, poate afla cine fost-a acest Botorog și ce-i cu fântâna lui: pe un fel de troiță rudimentară, stă scris că lucrarea a fost înfăptuită de un soț și tată cu acest nume, în amintirea soției și fiicei lui! Lucrările de captare a unui izvor cu debit bun și ridicarea rudimentului de monument au fost făcute pe la începutul anilor `60 după cum stă scris și, credeți-mă, nu există călător să nu se oprească acolo și să nu-l pomenească pe (probabil deja) răposatul BOTOROG, fie-i țărâna ușoară!
De 50 de ani este pomenit și va mai fi cel puțin pe atât, dacă nu și mai mult: și chiar merită pentru ce a făcut!
Pe cuvânt!
Concluzia?
NU CONTEAZĂ CÂȚI BANI AI
CONTEAZĂ CE MINTE AI!
Când ai ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu