Încântătoarea puritate a tradițiilor

   Priviți cu atenție ce urmează ...

   Și eu am fost la fel de încântat de spectacolul pe care mi l-a oferit (aproape) gratuit strada și, mi-am spus: DA, bravo, iată că tradițiile nu pier!
   Nu numai că nu pier, ba chiar evoluează: până mai ieri, românul mergea cu capra, unii conlocuitori cu ursul, cu plugul (plugușorul, să fie mai ușor, că era zi de sărbătoare!), cu steaua (nu cu FCSB), cu sorcova ...
   Se mergea cu multe, că așa era tradiția din moși strămoși, să se meargă cu diverse, dar în special cu colindul!
   Ce a mai rămas din asta?
   A rămas obiceiul mersului cu cerșitul, obicei la origine țigănesc, ulterior mahalagesc și acum universal!
   Precum băgați de seamă, mersul cu cerșitul reprezintă o evoluție, un nivel superior în tradițiile noastre milenare: dacă cerșetorii erau de găsit în special la ușile bisericilor sau la porțile cimitirelor ori în puncte bine determinate din orașe („Mâna care nu spune o povestea nu primește pomană!”), mai nou, sindicaliștii mâinii întinse și-au spus să vină în întâmpinarea doritorilor, deplasându-se în teritoriu! Și astfel, a apărut mersul cu orice doriți dumneavostră, în curând cu merțanu`!
   Așteptăm reapariția puradeilor prin mijloacele de transport în comun, că la ușă, prima pereche de urâți de pseudo colinde urători a venit în seara zilei de duminică 13 decembrie!
   Frumoase tradiții mai avem ...
   Halal de noi!

   Ω

   Foaie verde și-un piper
   Să trăiască dom` şofer
   Că ne-a dus și ne-a plimbat
   Și nu ne-a accidentat ...

   P.S. Nu-i agreez mai mult nici pe Crăciun Hrușcă și nici pe juniorul anilor `50 - `60 Bănică, dar parcă se apropie mai mult de ce am vrea să fie sărbătorile!