Entr`acte: dezamăgire și surpriză

   Am avut ocazia să vedem câteva filme românești realizate în 2017 ... unele cu adevărat remarcabile, altele dezamăgitoare! În categoria celor remarcabile intră „Un pas în urma serafimilor” dar și „Fixeur” și „Breaking news”! În categoria dezamăgirilor se află din nou un monstru sacru al cinematografiei românești de după revoluție, anume Nae Caranfil cu al său 6,9 pe scara Richter: dincolo de conotațiile sociale și sexuale filmul nu spune povestea cu care ne-a învățat NC în „Filantropica” ori „Asfalt tango” ci face o struțo-cămilă în amintirea mult mai reușitului „Restul e tăcere”! Mare păcat că s-a diluat atât de mult inspirația acestui creator de geniu!

   Nu reușim să aflăm unde pot fi văzute cele mai multe filme românești, așa că le aflăm rătăcite prin cinematografe necunoscute sau fără reclamă ori pe HBO cu aerul de umplutură: presupun că cinematografia românească ar putea mai mult dacă nu ar fi permanent sufocată cu producții corijente din categoria B sau C, pline cu super-eroi și cu note de 5 sau mai puțin pe IMDB: în zilele de Paște de exemplu, proTV a dat „Noe” (un film de 5,8 - adică extrem de puțin!) și „Cod roșu la Casa Albă”, o poveste absolut imbecilă și uzată, reluată pentru a suta oară, în timp ce concurența ne ULUIA din nou cu Iisus-ul lui Zeffirelli!
   De ce prin filme românești televiziunile înțeleg aceleași și aceleași perimate bede-uri sau piersicile cu haiduci? Nimeni nu știe, dar ne închipuim cât plătesc ele pe „capodoperele” de doi bani și nota patru pe care ni le repetă la nesfârșit, fie vară fie iarnă, fie Paște fie Crăciun!

NU MAI LIPSEȘTE DECÂT „IISUS DIN NAZARETH” TRADUS DE IRINA NISTOR!

SAU ... RAMBO?

   Ω

   Poate că CNA-ul, această sinecură ce nu mai seamănă absolut deloc cu ce era pe vremuri mai lasă preocupările personale și face ceva ordine în media autohtonă!
   Poate ...