Noul sfârșit, posibilul început

   S-a încheiat un nou campionat mondial de snooker, câștigat de Mark Williams: unii ar spune că a fost un câștigător neașteptat, însă eu îmi amintesc că Ronnie O`Sullivan îl dădea acum câtva timp dacă nu sigur câștigător, măcar cu prima șansă! Ăsta da ochi!

   Un meci frumos s-a încheiat la un pas de joc decisiv.
   Williams și-a văzut tacticos de treabă.
   Higgins a alergat permanent după el, lăsând la un moment dat senzația că gâfâie!
   Nu au fost puține greșelile dar nici seriile de trei patru jocuri câștigate consecutiv: într-un cuvânt, SPECTACOL!
   Un spectacol cu fair-play și bun simț, ceea ce-i doresc și regelui fotbal!

   Dar ... dar pentru că nu trebuia să ne meargă chiar totul așa cum ne doream, am avut iarăși „și din nou” comentariul inept al falșilor specialiști în snooker-ul pe care-l confundă cu bârfa: pauzele muuult prea lungi dintre începutul și sfârșitul unei fraze (s-or duce la WC în timpul ăsta?), cacofoniile nenumărate, poveștile lor personale care nu ne interesează nici pe noi și nici pe alții, vocile anoste dar mai ales lipsa de informații, transformă cuplul de „povestitori la microfon” într-un somnifer - Dumnezeu nu vrea moartea păcătoșilor, dar ar cam vrea să-i vadă că se schimbă!

   Ω

   Cei doi britanici ne-au bucurat cu jocul lor, dar asta nu ne împiedică să ne întrebăm cine va juca în următoarea finală: va fi un Kyren Wilson sau altul asemenea lui? 
   Se vor schimba generațiile?
   Sau rămânem cu „bătrânii”?

INDIFERENT DE RĂSPUNS, ESTE CLAR UN LUCRU:

NOUĂ NE-A PLĂCUT!