Un palat din chirpici

   Atunci când omul este amărât își ridică o căsuță din chirpici, adică din pământ amestecat cu paie: nu există o soluție mai ieftină decât poate bordeiul! Atunci când omul nu este doar sărac ci mai este și prost, își ridică amărâta lui locuință nu doar din chirpici ci și în albia majoră a unui râu. Atunci când omul este nu doar amărât și prost, ci și obraznic, urlă din toți rărunchii că apa rea a venit de i-a luat casa și mai cere și despăgubiri, convins că de vină este râul ...

   Ei bine, acest al treilea om este pesedeul de astăzi!

   Nu doar că nu a priceput că nici o construcție atât de șubredă nu are viitor dar și-a mai spus și că poate face orice și oriunde pentru ca acum, în final, să acuze pe alții pentru propria cădere: nu înțeleg conducătorii pesede că s-au dus vremurile lui iliescu ion, că oamenii s-au schimbat și că nu mai vor trimișii Domnului pe pământ, că promisiunile fără acoperire se decontează mai devreme sau mai târziu: din fericire nu au priceput ...

   La o analiză simplă, chiar rudimentară aș spune, evidența reacției memoriei populare este clară: ciclul început cu ordonanța 13 în iarna lui 2017 se apropie de final, adică se va încheia cu alegerile parlamentare, atunci când pesedeul va plăti dur alegerea unui leader pușcăriaș ca dragnea, batjocura unui prim ministru ca dăncilă, nesimțirea unui candidat la președinție care bâlbâie greșit răspunsurile la întrebări elementare! Abia în iarnă, peste scurtă vreme, pesedeul va încheia ciclul plăților corespunzătoare păcălelii din 2016: abia atunci, când este posibil să devină un partid de mâna a doua, în rând cu veșnicul copil, cu infantilul bonta, perechea lui geoană ...

 

   Acest partid crescut pe minciunile „cu față umană” ale lui iliescu și pe lipsa noastră de instrucție politică, acest partid a cărui bază politică se împuținează de la pensie la pensie, acest rău național, poate dispărea luând calea PNȚ-ului cu o singură condiție, aceea ca dreapta să-și facă datoria fără a pregăti următoarele alegeri! Este timpul ca penele sau USR+ ori cele două împreună să guverneze cu adevărat, să dea tot ce pot pentru dezvoltarea țării, să facă fără să promită, să nu mai aștepte unii dintre ei aprobarea Cotroceniului, să fie adică un partid românesc, pro românesc, să se spele de nou veniții din Vrancea care se dovedește noul Teleorman, să lase în urmă politica de tip pesede și să ne arate că vor cu adevărat să ne schimbăm în bine! Asta poate însemna cooptarea USR+ la guvernare, ceea ce în final poate nici nu este un lucru rău pentru cei mulți, lăsând cu mâna întinsă propriii incompetenți!

   Se poate?

   Sigur că se poate, cu condiția să se vrea!

 

   Ω

 

   Următorul pas este intrarea USR+ în politica de nivel guvernamental.

   Apoi, peneleul trebuie să se rupă de sub bagheta dirijorului Iohannis și intrarea în normalitatea politică, acolo unde echidistanța nu înseamnă campanie politică prezidențială împotriva unui partid!

   Ar fi necesară depolitizarea instituțiilor.

   Urmarea?

   Dreapta ar căștiga fără probleme, numai prin realizări, următoarele alegeri!

   Se poate?

   Sigur că se poate, cu condiția să se vrea eliberarea de sub influența prezidențială!

ÎN CAZ CONTRAR, NE VOM ÎNTOARCE LA PALATUL DE CHIRPICI 

TIP pesede!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Axioma onțanu

   Dacă ne întrebăm ce se întâmplă cu pesedeul și ne răspundem că înfrângerea este datorată alegerii lui dragnea Rahova la conducerea partidului, este posibil ca el, răspunsul, să fie corect dar incomplet. Mă uit la sectorul doi din București, mă uit și vă spun în cunoștință de cauză că așa campanie „din om în om” cum a avut onțanu nu a mai avut nimeni: pensionarii și-au transmis subversiv, din gură în gură, cuvântul de ordine și explicația pentru el, anume „votați-l pe onțanu!” pentru că „ce a făcut el pentru pensionari ...”! Din păcate, oricât ai fi încercat, nu ai fi aflat ce anume a făcut onțanu special pentru pensionari dar, sindromul iliescu părea să funcționeze și locuitorii sectorului, mai exact locuitorii vârstnici ai sectorului, erau îndemnați, somați, condamnați să-și aleagă primarul din rândul oamenilor cunoscuți lor: pe lista oamenilor cunoscuți lor nu se afla, desigur, decât numitul onțanu!

   Dar iată că și sindromul iliescu se poate vindeca, acum pare-se pe cale naturală: onțanu a ieșit al treilea, cu circa 12% din voturi, lucru care poate părea un succes ideologic și o schimbare de opinie a electoratului vârstnic. Din păcate pentru bătrânii noștri pe care-i iubim oricum votează, nu ideologia s-a schimbat ci ponderea pensionarilor cu sindromul iliescu în masa populației: astăzi, pensionarii activi nu mai sunt preponderent cei pensionați de iliescu înainte de vreme, nu mai sunt cei educați numai sub comunism ci, au început să apară printre ei și pensionarii care au apucat să mai muncească după revoluție, cei care au priceput cum stă treaba cu economia și cu posibilitățile statului. Asta s-a întâmplat evident pe cale naturală, susținătorii pesedeului din era iliescu fiind din ce în ce mai puțini: ne pare rău, dar asta-i viața, nu-i așa?

   Pesedeul va avea o mare problemă nu acum la alegerile parlamentare ci peste patru ani, când sporul negativ al susținătorilor devotați le va împuțina și mai rău acestora rândurile!

 

   Ω

 

   Ce va fi mai departe?

   Este simplu de spus că generațiile se schimbă dar este mai complicat de înțeles că lucrul acesta este inutil dacă schimbarea pe criterii de vârstă nu vine și cu un câștig de înțelepciune!

   Așadar, dacă nucleul dur al pesedeului se epuizează iar dreapta își face datoria corect, peste patru ani cine va reprezenta stânga în România? Cred că este nevoie de un nou concept politic, de un nou partid adevărat de stânga și nu urmaș al feseneului ca actualul pesede, cred cu tărie acest lucru pentru că este nevoie de opoziție pentru a exista un echilibru care să ducă la buna funcționare a politicii și țării!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Și mai departe?

   Dacă vă închipuiți că voi vorbi despre alegerile proaspăt încheiate, vă înșelați: aceste noi manifestări ale consumismului electoral sunt total neinteresante, urmând ca acolo unde s-a produs o schimbare să fie înlocuiți hoții lor cu hoții noștri sau hoții noștri cu hoții lor! Nu îmi spuneți că un primar poate lupta împotriva consiliului și că toți aceștia sunt imuni la presiunile – să zicem – dezvoltatorilor imobiliari care acum, după ce au spălat grosul banilor, își permit să plătească suficient și oficial încât să facă un producător de pâine să-și mute ditamai fabrica din București! La fel se vor petrece lucrurile în doar câțiva ani și cu marile magazine en-gros plasate deja în oraș, pe terenuri ... interesante: cât costă oare terenul de sub Metro și vecinii săi din nordul orașului?

   Așadar, nu ne interesează hoții noi sau vechi decât în măsura în care sunt condamnați la mai mult de trei ani cu suspendare și li se mai iau și banii înapoi!

   În caz contrar, în cazul în care moda celor trei ani cu suspendare, în cazul acelei sentințe în care justiția pare a-și cere scuze că l-a deranjat pe hoțul cu costum, în cazul acesta devenit deja loc comun al justiției românești, în cazul hilar în care primarul vinovat de peste 60 de morți încă nu a plătit pentru incompetența lui, altceva mă interesează și mă face să mă întreb ce urmează!

   Și acest altceva este expoziția de la Biblioteca Națională din București, acolo unde într-un spațiu generos și bine gândit expun lucrări de artă contemporană artiști români și străini, în special tineri care deja văd lumea altfel decât noi, ăștia trecuți de ... 30 de ani!

 

   Câteva cuvinte despre clădirea bibliotecii: este mare, este mai spectaculoasă pe interior decât pe exterior, pare funcțională și binișor dotată, are multe spații aerisite în care se pot desfășura acte culturale și nu neapărat petreceri manelistice. Din alt punct de vedere, ditamai clădirea Bibliotecii Naționale a României este tapetată cu veșnicele afișe scrise de regulă de mână, lipite peste tot cu bandă adezivă, suporturile ideale pentru exprimarea tuturor interdicțiilor ce pot trece prin mintea pare-se destul de puțină a administratorilor ei! Alături de aceste elemente tipice spațiului românesc, trebuie să remarcăm murdăria inadmisibilă de pe toate geamurile bibliotecii, fie ele ferestre, fie ele parapete ale mâinii curente: am spus inadmisibil, pentru că este clar că totul tinde să devină și aici o sinecură generalizată rezultată din numiri politice!

 

   În acest spațiu, cu bunele și cu relele lui, a fost organizată expoziția numită WAS JETZT? sau ET APRES? ori ȘI MAI DEPARTE? Expoziția, căreia nu i-a făcut nimeni publicitate și care există numai și numai datorită bunăvoinței unor organizatori care nu știu să dea faliment altfel decât îngropându-și banii în evenimente culturale, vorbește despre criza pe care o trecem, despre criza societății moderne, despre dezumanizarea omului și înlocuirea lui cu o nouă ființă numită CONSUMATOR! Nu vă plictisesc cu descrieri sau explicații, vă las să judecați singuri mai ales că intrarea este ... gratuită. Nu vă speriați de conceptul de artă contemporană, chiar și Leonardo ori Cellini au fost la un moment dat contemporanii cuiva! Nu vă feriți de asemenea provocări intelectuale: o vizită, fie ea și de scurtă durată într-un spațiu expozițional vă poate face să gustați mai din plin spectacolul inegalabil al minunatului fotbal, acea formă de artă care ne-a tâmpit de tot pe cei mai mulți dintre noi!

 

   Țin să mulțumesc din tot sufletul doamnei Simona Tache Tărtăcuță care printr-o fericită întâmplare ne-a fost alături în timpul vizitei și de la care am aflat care sunt culisele actului cultural în România europeană și modernă cu care se laudă mai toți cei pe care i-am/i-ați votat ieri!

 

   Ω

 

   Vom reuși să lăsăm puțin loc în mințile și sufletele noastre pentru artă?

   Vom reuși să înțelegem că viața nu se compune numai din manele, fotbal și grătare?

   Vom reuși ca prin artă să nu mai înțelegem lamentațiile țigănesco orientale ale maneliștilor noilor mahalale românești?

   Vom reuși vreodată?

   Nu cred! Nu este un secret, nu cred, pentru că media românească, radio, tv, internet, ne conduc de mânuță spre statutul mai sus declarat, de CONSUMATOR!

   Ce se va întâmpla în viitor? Simplu, oameni ca doamna Tache vor dispărea și verii beeecali ne vor vorbi și despre artă, nu doar despre fotbal: iar noi îi vom asculta ...

   Așa crede un om ... de pe stradă ...

 

 

 

Trei capitale

   Ați mai fost la Iași? Dacă nu ori dacă ați ajuns acolo cu sfânta de serviciu, mare greșeală ați făcut! Ați ratat un oraș frumos, liniștit, cu oameni amabili, cu drumuri bune (se poate circula pe linia de tramvai fără grijă, nu simți nimic!), cu prețuri rezonabile și cu un ritm al vieții deosebit de plăcut! Chiar dacă Bolta rece nu mai este ce-a fost, s-au ridicat alte restaurante în care lui Păstorel nu i-ar fi fost rușine să intre! Și teiul lui Eminescu este frumos și grădina Copou și bulevardul Carol I și multele monumente și instituții pe care ajungi să le vezi dacă nu aprofundezi prea mult vizitarea străzii Lăpușneanu ... frumos este Iașiul, frumos și probabil vom reveni!

 

   Dar la Cluj când ați fost ultima dată? Orașul s-a dezvoltat frumos, în jurul centrului vechi care a scăpat ca prin minune nedemolat! Și aici zona pietonală face toți banii, arhitectura de sfârșit de secol XIX și început de secol XX lăsându-se admirată în voie. Parcul central este o oază de verdeață și un exemplu de bună îngrijire. În oraș circulă multe autobuze electrice. Nici la Cluj nu simți că circuli pe linii de tramvai sau că le încaleci la intersecții. Locuitorii Clujului sunt calmi, așezați, fără mofturi, auzi românește și ungurește dar asta nu supără pe nimeni! Ei bine, Clujul la prima vedere pare a semăna cu Oradea dar, după o mai bună cunoaștere înțelegi că în realitate orașul Cluj este Budapesta în miniatură! Nu o replică ci o miniatură a Budapestei, o Budapestă mai mică și fără Dunăre!

 

   Și m-am întors la București ... și am traversat intersecția Dudești – Mihai Bravu: șoferii știu ce spun!

 

   Ω

 

   Dintre cele trei capitale foste sau actuale, dacă ar trebui să aleg în care să locuiesc, aș avea mult de gândit! Mult, mult de tot!

   Clujul are de mai multă vreme primar liberal!

   Iașiul are primar psd!

   De ce acolo s-a putut și în Bucureștiul spart în șase sectoare și șapte primării singurul lucru vizibil este orgia borduristică la care este supus nemeritat orașul? De ce aș alege-o pe firea dacă la ore de vârf fac doi kilometri în 13 minute? De ce aș mai alege primarii de sectoare dacă singura lor realizare pare înhăitarea cu clanuri interlope? De ce aș mai dori actuala organizare a orașului dacă totul a devenit un mare dormitor betonat? Așadar, ce oraș aș alege?

NU ȘTIU CE AȘ ALEGE, DAR SIGUR

ÎN BUCUREȘTI NU ÎMI MAI PLACE SĂ LOCUIESC!

   Așa gândește un om, de pe stradă ...

 

 

  

Fântâni otrăvite

   În ultima vreme, pesede-ul lui ciolacu se arată mai periculos și mai toxic decât pesede-ul lui dracnea și mult mai periculos decât cel al țații veorichii! Dacă pesede-ul de Teleorman dorea să fure și să scape de pușcărie, pesede-ul tip ciolacu a atins un nou nivel: nu mai este interesat de puterea de a face orice poftește ci de puterea viitoare, aceea care îi va face stăpâni peste o țară distrusă în care ei, niște inepți, să poată stăpâni peste nimic! Altfel nu se poate explica viteza cu care distrug finanțele naționale, mulțimea de legi prin care, fără a ne aduce la cunoștință sursa de finanțare, își fac pomană cu tot mai multe categorii de angajați cu scopul unic de a pune guvernul în dificultate! Este revoltător că cei pentru care se agită nu pricep ce li se pregătește: cine are cât de puțină minte, vede că acum patru ani viața era cu circa 25% mai ieftină decât astăzi, vede că toate creșterile salariale, de pensii, de alocații, toți banii ăștia aruncați în economie administrativ au fost imediat absorbiți de lanțurile de magazine, de piețe și în special de importatorii pe care acțiunile idioate ale unora ca cei de acum de la pesede nu fac altceva decât să-i îmbogățească!

   Cursul de schimb este și el greu de ținut în frâu!

   Programul cu roșia românească, imbecilitatea ciobanului intelectual fost ministru la agricultură a dus roșiile la 7 lei în piețe!

   Și acum, că vine iarna, stai să vezi ce se va întâmpla când combustibilii vor reveni de la 4,50 la 5,50 și peste!

   Se bucură oare profesorii de o pomană de 2000 de lei? Probabil, dar simplul anunț al intenției pesede-ului de a mai arunca niște bani duce la o imediată scumpire a vieții! Statistica, această curvă gata să spună orice pentru a-și mulțumi stăpânul, ne prezintă situația prețului cartofilor, care s-au ieftinit, dar nu ne vorbește despre celelalte o sută de produse care s-au scumpit!

   Ați înțeles sper că acum pesede-ul otrăvește fântânile și pârjolește holdele, indiferent la ceea ce se va întâmpla cu România și cu noi toți în viitor:

DACĂ EI MOR, N-AVEM DECÂT SĂ CRĂPĂM ȘI NOI, 

NU MAI CONTEAZĂ!

 

   Trebuie să învățăm o dată pentru totdeauna că orice câștig la venit, dobândit altfel decât printr-un plus de producție și vânzări este toxic imediat atât pentru economie cât și pentru indivizi, indiferent dacă au beneficiat sau nu de aceste ajustări dictate politico administrativ! 

   Din păcate pentru ei, pesede-ii se adresează unui sector din ce în ce mai mic al populației, pensionarii care trăiesc cu speranța de „a primi ceva la pensie” doar pentru că sunt pensionari, cei care uită că toată viața au vegetat și care acum vor pensii îndestulătoare deși la fondul comun nu prea au contribuit fiind pe cale naturală împuținați: un paradox, este acela că partidul celor săraci condus de cei bogați nu numai că nu găsește surse de finanțare, dar nici măcar nu se gândește să facă vreo economie, cum ar fi de exemplu reducerea numărului și veniturilor bugetarilor despre care ministrul muncii încă nu ne-a spus dacă știe câți sunt!

 

   Ω

 

   Așadar, încotro ne duce pesede-ul?

   Spre ce groapă?

   Spre ce neguri financiare de îndreaptă mândrii analfabeți economico politici?

   Vor reuși cu zbaterea lor să împiedice prăbușirea partidului bogaților săraci?

   Din păcate, puterea actuală, legată la ochi, face tot posibilul să ajute pesede-ul să nu moară:

ȘI ESTE PĂCAT!

   Așa crede un om, de pe stradă ... 

Politică vetustă

    Ne întrebăm de ce nu o ducem mai bine, de ce lucrurile merg tot rău și nu găsim răspunsul, deși acesta este la nasul nostru: și iată câteva exemple ...

   S-a umplut țara de hârburi de tip break, de obicei Opel dar și VW sau similare. Toate sunt o apă și-un pământ, mașini bune de dus marfa la piață, toate au pe fund aceeași inscripție: TDI, DTI, CDTI sau o altă combinație de litere din care însă nu lipsește litera D, adică Diesel, adică folosesc motorină, adică sunt cele mai poluante motoare cu putință! Iar România, în ultimul an, a importat din Germania, de la aceeași bătrânică simpatică, toate hârburile astea pe care nemții vor să le arunce ca fiind poluante! Toate aceste Opel-uri Astra sau similar, sunt niște troace, importate de deștepții noștri (deștepți este bineînțeles între ghilimele!), iar aceste hârburi urmează a fi retrase într-un an doi din circulație prin programul rabla pe banii mei și ai dumitale, statul român fiind mână largă pe buzunarul altcuiva! De ce am amintit de povestea acestor hârburi? Pentru că actualul guvern crede că dacă permite asemenea „importuri” va obține voturi în plus, dar uită că dragnea&Co au înapoiat românilor taxa de primă înmatriculare dar au pierdut alegerile en fanfare! Ca o paranteză, trebuie să-mi amintesc de un fost coleg, unul cu nume de pasăre de curte, care acum vreo zece ani nu mă credea când îi demonstram că un motor diesel nu poate scoate noxele declarate de VW și că la mijloc este o șmecherie: vorbeam despre marfă nemțească și gata, nu se mai putea discuta nimic!

   Aflăm fără surprindere că în timp ce Emil Boc a automatizat circa 2000 de locuri de parcare din Cluj, firea cam cu aceeași bani a aprins beculețe în București pe post de făclie de Paști! Este evident că firea știe care este nivelul intelectual al simpatizanților și votanților ei, așa că le dă sclipici la care să holbeze ochii că de modernizarea și informatizarea orașului imbecilii nu doar că nu au nevoie dar chiar se tem!

   În țară, sunt localități (nu puține) care au putut cumpăra tablete și lap-top-uri copiilor fără să aștepte gestul statului. Sunt localități care dau internet gratuit tuturor locuitorilor sau celor în trecere. Sunt localități care au început să se învârtă după soare! Iar primarii lor sunt aleși și realeși fără pomeni electorale, fără ajutoare sociale, fără țepi din borduri, fără blindat locuri de joacă, fără lumini de sărbători și fără arteziene luminoase: nu, cea de la București nu este cea mai mare din lume, așa cum umblă vorba printre susținătorii pesede, ea fiind întrecută de cea de al Belagio din Las Vegas și mai ales de cea mai mare din lume, cea din Dubai dar și de multe altele!

 

   Așadar, dacă un partid va ajunge la putere în România și, indiferent care va fi acel partid, se va apuca hotărât de treabă, fără pomeni electorale, fără ajutoare sociale nemeritate, fără să stea cu gândul la următoarele alegeri și nu va face altceva decât să dezvolte economia și să modernizeze țara, atunci acel partid trebuie să se pregătească de o guvernare de lungă durată pentru că va fi votat de multe ori: românii s-au săturat să fie mereu ultimii, își doresc să fie primii și la altceva decât la boli și sărăcie!

 

   Ω

 

   Spus pe scurt, oricine va veni pus pe treabă va avea voturile noastre iar cine va veni pus pe câștigat alegeri mai mult ca sigur o să-și rupă gâtul! Nici actuala guvernare nu face excepție de la dorința disperată de câștigare a alegerilor ce vor veni, demonstrând dureros că toată clasa noastră politică este vetustă, că avem nevoie nu atât de oameni noi cât de idei noi!

   Așa gândește un om, de pe stradă ...

Frate frate, dar brânza ...

   Da da, brânza-i pe bani!

   Rusia, în încercarea de a nu-și pierde sprijinul în Bielorusia, a pus la cale o acțiune de intimidare, acțiune numită „manevre militare”, acțiune la care au luat parte trupe sovietice, pardon, ruse, bieloruse și ... și cam atât: pentru păstrarea lui Lukașenko în funcție, Putin este dispus la orice, inclusiv la amenințarea voalată a cetățenilor bieloruși, chiar dacă ministerul apărării al Rusiei a dat asigurări că la sfârșitul manevrelor, militarii ruși se vor întoarce acasă! Chiar era necesară această precizare? Că doar nu sunt ziariști ...

   Dacă te informezi de la sputnik md, afli că:

„Din 14 septembrie, pe poligonul "Brestski", Republica Belarus, a demarat prima etapă a exercițiilor tactice belaruso-ruse “Frăția Slavă 2020”. Exercițiile au o tematică antiteroristă și nu sunt îndreptate împotriva altor state. Din partea Rusiei participă o unitate a regimentului de asalt de gardă a unității de gardă din Pskov a Forțelor Aeropurtate", se menționează în comunicat.

În cadrul primei etape, care se va încheia pe 25 septembrie, trupele de desant rusești și belaruse vor exersa acțiunile comune în componența unor grupuri tactice. Totodată, se vor desfășura competiții sportive și evenimente dedicate culturii naționale.”

   Dacă te informezi din surse ceva mai credibile și mai verificabile, afli că:

„Programul militar comun, desfășurat de forțe militare din Rusia și Belarus, debutează luni 14.09.2020, conform planurilor stabilite de cele două state. Peste 800 de soldaţi ruşi şi bieloruşi vor participa la aceste exerciţii în perioada 14-25 septembrie în poligonul militar Breţki din Belarus – a anunțat agenția EFE.

Sub denumirea „Frăția Slavă”, programul se desfășoară pe teritoriul Bielaruslui, iar Serbia urma de asemenea să fie parte din acest exercițiu. Ministrul Apărării din Serbia, Aleksandar Vulin, anunța cu numai câteva zile în urmă că țara sa a decis să se retragă din program, la presiunile exercitate de lideri ai Comisiei Europene.

„Ni s-a cerut, cu preţul unui abandon al viitorului nostru european, să renunţăm la exerciţiile militare prevăzute să aibă loc împreună cu Belarusul”, a declarat ministrul Vulin. Oficialul a adăugat că Serbia este neutră pe plan militar, dar cu toate acestea a fost confruntată „cu o puternică presiune nemeritată din partea Uniunii Europene”.

În consecință, oficialii sârbi au decis să suspende participarea la acest program militar.

Rușii au ținut să transmită că acest program nu reprezintă o amenințare pentru securitatea vreunui stat.

„Sunt exerciţii antiteroriste şi nu sunt îndreptate împotriva niciunei ţări”, a declarat Ministerul Apărării rus, citat de agenția EFE.

Pentru înlăturarea suspiciunilor privind o posibilă desfăşurare militară rusă în Belarus, reprezentanții Rusiei au subliniat că trupele ruse vor reveni la bazele lor după încheierea manevrelor militare din programul „Frăţia Slavă”.

Program de aplicaţii militare se desfăşoară începând din anul 2015, iar anul trecut a avut loc pe teritoriul Serbiei, țară care de data aceasta a ales să se retragă.

Exerciţiile militare încep în aceeaşi zi în care preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko se va deplasa în oraşul Soci de pe ţărmul Mării Negre pentru a se întâlni cu omologul său rus Vladimir Putin, care i-a promis că-l va susţine cu forţe de poliţie dacă în Belarus scapă de sub control manifestaţiile ce contestă realegerea lui Lukaşenko în urma alegerilor din 9 august.”

   Ați observat deosebirea?

   În timp ce după sputnik militarii din cele două țări plantează zambile, din sursele europene aflăm că cele două țări se pregătesc să lupte contra terorismului: este de altfel lucru știut că unitățile de desant aerian sunt cele mai potrivite pentru lupta împotriva bărboșilor înfășurați în cearșaf și cu o bombă pe burtă!

   Însă, lucrul cel mai important în toată povestea asta este adeverirea proverbului cu fratele și brânza: Serbia, deși se plânge că a fost supusă unor presiuni europene, renunță să participe la menevre! Interesant, nu? Ce mi se pare ciudat, este faptul că Serbia speră să poată face un joc dublu, adică să adere la UE și să profite de beneficiile aduse de aceasta dar să păstreze și foarte bune relații cu inamicul tradițional al Europei și nu numesc aici Bielorusia! Cum s-or fi putu gândi la așa ceva, nu pricep!

 

   Ω

 

   Noi am învățat pe pielea noastră cum devine cazul cu egalitatea la nivel de state și cu dreptul de a duce propria politică atunci când ai acceptat să fii ajutat de mai marii lumii europene ... va învăța și Serbia cum stă treaba cu această egalitate și care este ierarhia europeană!

   După ce va reuși să adere la UE, bineînțeles!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Despre Dumnezeu și traistă

   Am avut ocazia și plăcerea de a călători prin România: văzută cu ochii turistului calm și negrăbit, țara este de-a dreptul frumoasă și plină de locuri interesante! Nici oamenii nu sunt de lepădat dar ...

   Am încercat să văd și locuri mai puțin bătute, mai sălbatice, mai ne călcate de picior de turist, am căutat să văd și locuri în care nu este suficient să ajungi ci abia după ce ai ajuns să fie nevoie de un oarecare efort, așa că am încercat Cheile Turzii dar, deși frumoase foc, senzația de parc ne-a gonit spre altceva. Am ajuns în Cheile Turenilor: un loc de vis, accesibil dar dificil de parcurs fără un minim echipament și un minim set de cunoștințe. Accesul este comod, pe un drum forestier bine întreținut iar oamenii pe care-i întâlnești sunt pâinea lui Dumnezeu! Pornirea fiind făcută, am luat-o spre Cheile Râmețului ... ați fost? Dacă da, bravo, dacă nu, nu vă sfătuiesc: peste 20 de km de drum rupt pun la pământ multe mașini de teren! Ei bine da, așa cum se vede în toată țara, venind alegerile locale, mai toți primarii s-au apucat acum pe toamnă, de treabă: peste tot drumuri desfundate, peste tot trotuare rupte, peste tot gropi și șanțuri care să dovedească nevoia realegerii alesului – scârbos și jignitor mod de a-ți șantaja alegătorii dar așa-i la noi! Ei bine, am renunțat la sfatul unui localnic de a mai ajunge la Cheile Râmețului: într-adevăr, drumul era nu pentru tractor ci pentru tanc!

   Insuccesul acesta ne-a făcut să ne îndreptăm spre o altă atracție turistică mai puțin cunoscută, anume Râpa Roșie de lângă Sebeș Alba! Lângă, chiar asta înseamnă, lângă, adică numai 4 km. Dar ce kilometri! Oameni buni, să mergi pe un drum acoperit cu piatră concasată și să preferi să treci alături, pe câmp, pe unde se mișcă utilajele agricole spune totul despre starea așa zisului drum, nu? Este o rușine și o mizerie, dar Râpa Roșie nu pare a merita mai mult din partea autorităților locale.

   Exemple mai sunt, dar mă opresc aici pentru că simt că poate deveni un subiect plictisitor: vă întrebați ce aș fi vrut? Simplu, aș fi vrut un drum civilizat, aș fi vrut un loc de parcare, aș fi vrut să plătesc intrare, aș fi vrut să găsesc la obiectiv o cabană și, mai mult decât orice, aș fi vrut ca mergând spre Râpa Roșie, pe drumul acela nenorocit la numai câțiva metri de autostradă, să nu simt că reprezint o întreagă Românie mergând prin gropi și privind la Europa de deasupra ei!

   O fi așa de greu?

 

   Ω

 

   Știu că românul spune cu năduf că Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă!

   Așa este peste tot pe unde v-am povestit acum: obiective care în altă parte s-ar bucura de publicitate și care ar aduce turiști și implicit bani sunt lăsate la voia întâmplării și nimeni nu profită de pe urma lor, primarii fiind interesați să-și asfalteze străzile spre sărmanele lor vile și nu să aducă bani la bugetul local. Păcat, păcat că Dumnezeu nu face și gestul acesta final și absolut de a ne băga și în buzunar banii care zac aruncați pe jos, în praful drumurilor!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

O, sancta simplicitas!

   Înainte de toate, câteva întrebări cu aparență puerilă dar necesare: să presupunem că aveți probleme cu dantura Doamne ferește ... vă duceți cumva la un tâmplar?

   Dar dacă vreți un dulap, solicitați serviciile unui zugrav?

   Poate doriți în schimb să zugrăviți, așa că veți apela la un stomatolog, nu?

   Jocul ăsta poate continua mult, poate continua la infinit și nimeni nu va accepta că în cazul unei suferințe neurologice ar fi dispus să se servească, să zicem, de serviciile unui ginecolog, nu mai spun de ale unui gunoier ...

   Și atunci, de unde inflația asta de doritori de primării?

   Ce-i califică pe nevasta lui cataramă (medic estetician) sau brigitte ex năstase ilie ex sfăt (practic fără ocupație) să dorească un post înalt în administrația locală? De ce i-a lovit pe toți dorul de gospodărie? De ce sunt buni iordănescu sau mitică de la ligă în consiliul general al capitalei, oameni care și-au dovedit competențele în cu totul alte domenii decât administrația? Dar băse, marinarul de Herăstrău, scufundătorul de partide și petroliere, de ce este el bun de primar general când după perioada petrecută la primărie nu ne amintim decât de prostii crase? Bineînțeles că exemplele pot continua, cu nume de la inepți care ar trebui expertizați psihiatric și până la așa zise vedete de doi bani, trecând prin tătici căniți care-și trăiesc a nu știu câta tinerețe ca petre roman și clienți politici care au senzația că vor roade un os la care nu vor ajunge în veci!

   Să revenim!

   Ce o califică pe ex „doamna” sfăt pentru postul de consilier la primărie? Ce ne-a dovedit ea până acum? Sper că ați văzut: cuvântul doamnă era pus între ghilimele ...  

   Dar pe madame cataramă?

   Ei/ele chiar nu mai au obraz în speranța că noi nu mai avem minte?

   Dar un om de afaceri proaspăt român, de ce își dorește arzător să se ocupe de problemele orașului Mangalia?

   Trebuie să vă amintesc că am avut primari marinari și ne-au scufundat, că avem chiar și acum primari medici și ne-am umplut de dureri de cap construind un banal pasaj rutier într-o sută de ani, că avem un primar așa zis jurnalist și că bugetul primăriei generale se duce pe firme fantomă create pentru păpat bani și creat sinecuri ... 

   Oameni buni, chiar am înebunit cu toții?

   Oameni buni, suntem tâmpiți?

   Acum pesede-ul vine cu onțanu la doi și bădulescu la trei? Și vor fi votați? Serios? Despre onțanu umblă vorba printre pensionarii sectorului doi că ce a făcut el pentru pensionari ... ehe! Chiar așa, ce a făcut pentru pensionari?

   Cât despre bădulescu, să nu uităm ce comportament grobian are personajul acesta bolnav de analfabetism comportamental: va avea el votanți? Cu siguranță, decă partidul le-o cere ...

   Avem și un general medic, acuzat pe vremuri de plagiat, care în loc să-și pape liniștit venitul fabulos de special, se aruncă în cursa pentru o primărie de sector!

   Mai vreți exemple?

   Mai doriți să aflați câți alți nechemați își doresc un scaun de primar sub cur?

   Mai vreți?

   Nu cred!

   Dar întreb eu acum, oamenii cu studii în administrație, în magementul localităților, specialiștii în atras fonduri europene, unde sunt? Ei de ce nu au loc pe listele partidelor? Ei de ce nu sunt susținuți politic?

   O, biată inocență, naivitate sau cum vreți dumneavoastră să traduceți titlul, o biată mintea românului a de pe urmă:

NICI UN PARTID POLITIC NU VA SUSȚINE UN SPECIALIST PENTRU POSTURILE DIN ADMINISTTRAȚIA LOCALĂ, PENTRU CĂ PARTIDELE NU AU NEVOIE DE OAMENI CARE SĂ MUNCEASCĂ PENTRU LOCALITĂȚILE UNDE SUNT ALEȘI CI PENTRU EI, PENTRU PARTIDUL LOR, PENTRU ALEGERILE CARE VIN!

DACĂ UN ARAB OM DE AFACERI ESTE DISPUS SĂ-ȘI LASE FIRMELE PE MÂNA ALTORA PENTRU UN SCAUN LA PRIMĂRIA MANGALIA, DACĂ SOAȚA LUI CATARAMĂ LASĂ CLINICA CE MERGE BINE PENTRU UN SCAUN ASEMĂNĂTOR, DACĂ ATÂȚIA ȘI ATÂȚIA SE ARUNCĂ ACUM CA HIENELE ASUPRA PRĂZII ADMINISTRAȚIEI LOCALE, ÎNSEAMNĂ CĂ LEGEA ESTE PROASTĂ ȘI LE PERMITE SĂ SE ÎMBOGĂȚEASCĂ ÎNTR-UN RITM ACCELERAT ATÂTA TIMP CÂT SUNT PRIMARI SAU CONSILIERI!

LEGEA PARTIDELOR, ACEEA CARE LE PERMITE CANDIDAȚILOR SĂ DECONTEZE CHELTUIELILE DIN TIMPUL CAMPANIEI A FOST SE PARE UN BUN MODEL!

   Ce facem?

   Cum reacționăm?

   Cum să alegem: după ochi verzi sau albaștri, după cum ne spune partidul, după tras la sorți?

   Cum să discernem puținul bine din răul cel mult?

   Cum să ne eliberăm de inflația asta de candidați de rahat și să alegem rațional omul cel mai potrivit?

   Ω

   Teamă îmi este că ne va fi imposibil!

   Și în buna tradiție românească, nu vom alege omul cel mai bun ci omul cel mai lăudăros, om pe care îl vom înjura peste numai câteva zile uitând că și datorită nouă ocupă funcția pe care o ocupă!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

   P.S. Ce mai face oare cumpănașu? El nu candidează pe nicăieri?

  

Dacă ...

    Dacă ne gândim puțin, ne dăm seama că vacanțele noastre sunt, în general, anoste: marea majoritate mergem într-o stațiune (Grecia sau Turcia sunt obligatorii, Bulgaria este în rezervă) și acolo decedăm pentru un număr de zile egal cu numărul de zile al vacanței cumpărate. De ce este așa? Pentru că noi suntem de obicei imobili. Dar nu numai, aici mai intervine și dificultatea de a te deplasa, greața de a vedea aceleași pietroaie, aceleași mănăstiri, aceleași rezervații naturale: să fim sinceri, oferta este în general ... cam săracă!

   Dar dacă ne-am putea deplasa mai mult, mai repede, mai bine?

   Dar dacă ar exista o autostradă turistică – repet, turistică și atât! – de la Istanbul, pe malul Mării Negre și până la Sfântul Gheorghe Deltă ori până la Sulina? Să spunem că ar putea ajunge un asemenea drum cu un mic efort chiar și la Odesa? S-o spunem deci ...

   Tehnic vorbind, Istanbul - Sulina ar fi sub 800 de km, o nimica toată în ziua de astăzi!

   S-ar găsi amatori de deltă care să vrea să bea un ceai negru la Edirne, să mănânce o plăcintă cu brânză de oaie la Constanța și să se îndulcească cu dulceață de trandafiri la Sozopol? Cu siguranță ... și dacă autostrada ar fi în sezonul estival 100% turistică (în restul timpului poate fi „la liber”) și ar mai găzdui și un raliu pentru „civili” pe toată lungimea ei la deschiderea sezonului, întreg litoralul vestic al Mării Negre ar avea de câștigat!

   O fi așa de greu să ne înțelegem?

   În epoca frontierelor deschise?

   Ω

   Să ne gândim numai că din fiecare punct important al traseului s-ar deschide ca niște evantaie drumuri spre locurile importante sau interesante din zona străbătută de Autostrada Turistică: așa ar avea clienți Murfatlarul la degustări, așa am vedea mai mult decâr orașul vechi Nesebar, așa am descoperi cherhanale cu produse delicioase la, să zicem, Karaburun – de ce nu, ce ne împiedică?

   S-ar putea face așa ceva, am putea colabora pentru binele tuturor?

   Cine nu crede că merită, să se uite la aglomerația de pe Transfăgărășan din fiecare sfârșit de săptămână!

   Așa gândește un om, de pe stradă ...

La belle americaine

   Am văzut o mașină.

   Americană.

   Lincoln.

   Mare.

   Cu scaune electrice, aer condiționat, direcție electrică, geamuri electrice, închidere centralizată, tapițată în piele, comodă și cu multe, multe altele: mașina era din ... 1963!

   Acum, vin și mă întreb: ce avans tehnologic aveau statele unite în 1963?

   De ani?

   Nu cumva de secole?

   Să fim realiști, probabil că tehnologic erau cu câteva zeci de ani înaintea oricui de pe fața pământului și, în mod paradoxal erau în situația de a produce absolut orice, în orice cantitate și de cea mai bună calitate! Îmi amintesc că în anii `90 mi-a căzut în mână o banală foarfecă de mână pentru tăiat tablă, Made in USA: foarfeca a tăiat perfect chiar și tablă de 1,5 mm (cunoscătorii înțeleg ce spun!) și mai taie probabil și astăzi la cel care mi-a furat-o!

   Și apoi?

   Și apoi a intervenit lăcomia!

   Și apoi a contat că cei o mie sau zece mii de oameni foarte bogați ai acestei lumi au vrut să fie și mai bogați!

   Și apoi au „externalizat producția”, expresie inventată pentru mișcarea de mutare a producției în state sărace cu salarii mici și lăsarea propriilor concetățeni să moară de foame! Nu toți au procedat așa deși părea un gest obligatoriu: Zippo și Harley Davidson produc în continuare în USA și lucrurile merg foarte bine chiar dacă acționarii lor s-au îmbogățit și mai mult după abia un an sau doi ...

   Da, lăcomia i-a făcut să transfere producția în China, Vietnam, Cambodgia, etc, etc!

   Da, lăcomia i-a făcut să tehnologizeze gigantul numit Regatul Mijlociu!

   Da, lăcomia i-a adus în situația de a avea adversar în locul Rusiei tandemul Rusia - China!

   Și DA, lăcomia i-a făcut să aibă o populație săracă, nemulțumită și gata de revoltă!

   O fi fost bun pasul făcut acum circa 30 de ani?

   Ω

   Lăcomia fără margini este emblema societății umane a secolului XXI, lăcomia nemăsurată ne aduce în situația absurdă de a considera voracitatea financiară o virtute, lăcomia a produs falia uriașă dintre bogați care sunt și mai bogați și săraci, care sunt incredibil de săraci: practic, clasa de mijloc este pe cale de dispariție!

   Nu mă mir că NASA se uită la particulari cum trimit nave și echipaje umane în spațiu: presupun că din nou luna și apoi și alte corpuri cerești vor fi cucerite și exploatate de către firme private și nu de către state și asta tot din cauza slăbirii statului și potențării lăcomiei particularului!

   Asta avea în dotarea standard acea mașină americană (Lincoln) din 1963: dacă mă întrebați pe mine, eu cred că USA nu pot repeta acum aselenizarea din 1969, nu pot pentru că nu mai știu cum să lucreze fără a obține un profit oneros!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Fotbal guvernamental

   Aud cu bucurie, aud cu încântare, aud cu satisfacție că premierul orban ludovic și-a făcut timp în stufosu-i program și a semnat hotărârea de guvern prin care fotbalistul Mario Camora – sau cum îl cheamă pe el în realitate – devine român! Pe cuvânt că m-am bucurat: omul este mai român decât mulți români născuți aici, s-a stabilit aici, este căsătorit aici, plătește taxe și impozite aici, etc, etc. Cât și cum o să-l ajute pe Rădoi la națională, nu am habar, dar jurnaliștii autointitulați sportivi se grăbesc să alcătuiască naționala mare a României în jurul proaspătului cetățean român, Camora: că numele acesta în italiană de data aceasta are o conotație lugubră, este o simplă întâmplare și atât!

   Iată dar că ne-am mai înmulțit cu unul!

   Iată dar că rata scăzută a natalității este ajutată prin dobândirea cetățeniei de către diverși alogeni doritori de a se face români!

   Iată dar că se întâmplă și, nici nu este un lucru rău!

   Ce ne facem dacă sporul acesta artificial al populației nu acoperă sporul negativ natural?

   Ce ne facem dacă mor mai mulți români decât copiii născuți și cetățenii proaspăt deveniți?

   Ce ne facem că premierul orban ludovic, cel care și-a făcut timp să semneze hotărârea de guvern privind cetățenia lui Camora nu-și face timp să rezolve criza care a depășit bine șase a luni a medicamentului numit EUTHYROX?

   Ce ne facem că premierului i se pare normal ca acest nenorocit Euthyrox să nu se găsească în continuare în farmacii?

   Ω

   Ce ne facem că ministrul sănătății nu pare a mai avea alt scop existențial în afara deja enervantului covid?

   Ce ne facem că bolnavii cronici care au nevoie de Euthyrox au ajuns la disperare?

   Ce ne facem?

   Ce ne facem?

   Dar răspunsul este simplu ...

NE FACEM FOTBALIȘTI!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Nu-i ierta Doamne, că știu ce fac!

   Am aflat, uluit, că în Franța urmează să se reediteze romanul de mare succes „Zece negri mititei”!

   Nu, nu mă credeți redus mintal: nu mă miră reeditarea unui roman apărut până acum în mai mult de o sută de milioane de exemplare în – probabil – toate limbile pământului, nici gând! Uluiala îmi vine din faptul că, în noua versiune franceză, romanul se va numi „Au fost zece”: din motive evident antifa, titlul original urmează a fi modificat ca să nu sune rasist!

   Dar asta nu este destul!

   În cadrul romanului, același cuvânt care numește o non culoare mai apare de peste 70 de ori, așa că textul va fi și el modificat, astfel încât rasistul cuvânt să nu mai apară!

   În concluzie, Agatha Christie ar trebui să se bucure în raiul scriitorilor de romane policier că post mortem, niște idioți notorii s-au apucat să-i aducă schimbări de text, cum s-ar zice să colaboreze cu autorul care nu a știut ce vrea să zică în 1939 când l-a scris! Și pentru că suntem la Franța, aș dori niște păreri: „Le rouge et le noir” adică „Roșu și negru”, Stendhal - 1830, cum se va numi oare? „Roșu și o non culoare alta decât alb”? „Roșu și alb”? Sau poate „Roșu și verde”?   

   Eu înțeleg acum, că acel cântecel pentru copii, pentru că de aici a venit ideea genialei autoare, ori va fi schimbat ori va fi interzis! Nu ar fi prima dată, cântecelele pentru copii fiind, se știe, extrem de subversive și periculoase, ele având obiceiul de a înfrunta cu zâmbetul cel mai nevinovat pe buze cele mai crude dictaturi! Nu mă credeți? Ba să faceți bine să mă credeți: după venirea lui ceaușescu la putere, nu s-a mai cântat un cântecel pentru copii, anume uitatul astăzi „Nicușor are o tobă”:

„Nicușor are o tobă
Bum, bum, bum
Și o ține după sobă
Bum, bum, bum
Toată ziua vrei, nu vrei
Bate-n tinicheaua ei,
Nicușor are o tobă,
Bum, bum, bum.”

   Ce părere aveți?

   Nu-i așa că era subversivă?

   Ω

      Lenin și Stalin râd de fac pe ei atât de tare încât au stins și focul Gheenei unde se perpelesc de-a pururi: asta pentru că noii liberali de tip sovietic nu fac nimic din greșeală ci cu intenția clară de a sugruma libertatea cuvântului și a opiniei individului!

   Pare adevărat postulatul care spune:

inteligența este constantă, populația este în continuă creștere!

   Așa crede un om de pe stradă!