Când cartonul este rege

   Sunt sigur că mulți dintre noi, prin plimbările noastre prin țară, am observat un fenomen intereseant: românul nu-și mai zidește casă, românul își încropește casă! Dar casa în discuție nu poate fi oricum, ea trebuie să aibă musai etaj sau chiar etaje, trebuie să fie zugrăvită în culori cât mai chicioase și trebuie să fie cât mai hâdă cu putință! Confortul, liniștea și siguranța viitoare nu contează! Drept care, renunțând la bunul simț ancestral, simțindu-se superiori „săracilor” care au construit din piatră, lemn ori chiar pământ case splendide, echilibrate, frumoase, sigure și călduroase, la concurență cu ridicolele palate țigănești cu lei la poartă, geamuri ochi de broască, acoperișuri dublate dar fără utilități, românul nostru priceput la toate, acel român care habar n-are că Suezul este în Egipt dar care se pricepe la legi și vaccinuri și fotbal și împrumuturi de la Banca Mondială, acest conațional deci, plin de mândrie a început să-și ridice casă din ... carton! Să fiu iertat, dar ce altceva este osb-ul din care sunt ridicate mai toate casele din ziua de astăzi? Observați vă rog că dacă parterul este ridicat din bca sau cărămidă, etajul sau etajele se lăfăie în pereți din carton presat sau dacă doriți osb, un aglomerat, un amestec de așchii de lemn cu adeziv și presat în plăci! Ce rezistență dau asemenea pereți unei case? Probabil ceva ce tinde spre zero! Ce izolație termică și fonică asigură asemenea pereți unei case? Din nou ceva spre zero! Cum va reacționa cartonul acesta nenorocit acoperit cu polistiren în caz de incendiu? În mod sigur am văzut la știri ce făclii minunate se obțin din această combinație! Așadar, cine îi învață pe idioți să-și ridice palate din carton? Dar cine le permite acestora să se pună și să-și pună familia în pericol? Autoritățile nu văd și nici nu sunt interesate, trăim în țara libertății absolute!

   Despre dezvoltatori, numai de bine: ei vor construi în scurtă vreme din papier mâché, lucru care mă aștept să nu întârzie din moment ce au apărut blocuri cu ... fosă septică! Libertate absolută ...

   Ω

   Mă întreb serios dacă folosește cuiva această autopăcăleală a pseudo caselor care nu sunt nimic altceva decât niște coji infecte și de multe insalubre care nu merită numele de casă, alcătuiri după ureche ce nu asigură nici confortul termic, nici confortul fonic și probabil nici siguranța la seism sau incendiu! Să fie orgoliul neamului prost atât de important încât să nu mai conteze nimic? Nu de alta, dar avem localități întregi zugrăvite în mov, verde praz, ciclamen și albastru, localități care din toate punctele de vedere sunt sub satele lui Patiomkin! Nu ar trebui ca oamenii să fie împiedicați să-și facă singuri rău? Așa se întreabă un om, de pe stradă ...

 

Rezistența suferinței

   La mică distanță de București se află o localitate care ne vine în minte cu un nimb de incertitudine tenebroasă: Plătărești. Cu toții parcă știm că numele acesta este asociat cu ceva neplăcut, cu ceva rău, cu ceva ce mintea noastră a preferat să uite, să nu se încarce cu evenimentele neplăcute ale altora: aici au fost filmate la începutul lui `90 acele imagini sfâșietoare cu copiii neglijați în așezământul care trebuia să-i protejeze.

   Acum însă, despre altceva aș vrea să vorbim ...

   Mănăstirea Plătărești a fost ctitorită de Matei Basarab la anul 1632 și sfințită în prezența aceluiași domn în 1646. Dar, respectivul lăcaș de cult a avut o istorie îngrozitoare! În perioada 1836 - 1844, închisoarea pentru femei a Țării Românești a fost mutată la Mănăstirea Plătărești. În 1866 Mănăstirea Plătărești redevine închisoare pentru femei, până în 1924. Aici funcționa un atelier în care lucrau circa 80 până la 100 de deținute, producând pânză, țesătorie și cusături, atelierul putând procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, adică totalitatea pânzei necesare sistemului penitenciar dar și comenzi pentru armată, sau firme private. Țesăturile prezentate cu mândrie de România la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900 au fost făcute la Plătărești, cu deținute! Până în 1924 când a fost mutată la Mislea, printre deținutele de la Plătărești s-au numărat și unele închise pe motive politice, membre sau simpatizante ale pcr sau organizațiilor aflate sub controlul ori influența sa de sorginte sovietică. Asta a provocat un scandal internațional, ducând nu doar la mesaje de îmbărbătare venite din urss dar și la propunerea unui deputat comunist din parlamentul francez care cerea respingerea unui ajutor de 100 de milioane de franci pentru România, din cauza persecuțiilor la care guvernul român îi supunea pe deținuții politici români, exemplificând cazul cu „martiriului femeilor încarcerate în închisoarea de la Plătărești” . Vedem cât de greu era regimul penitenciar în perioada monarhiei, ce drepturi și libertăți aveau deținuții și ce se știa despre ei!

   Ei bine, în 1952 mănăstirea a fost transformată în spital destinat bolnavilor cu afecțiuni psihice: aici erau trimiși „la tratament” cei suficient de nebuni încât să aibă o atitudine ostilă față de noul regim, comunist, care se pare că uitase „martiriului femeilor încarcerate în închisoarea de la Plătărești”.

   În anul 1966, prin Decretul nr. 770 sunt interzise avorturile, lucru care duce la „o creștere a nașterilor de copii «nesănătoși» ca urmare a avorturilor ilegale și a acelor oribile chinuri la care se supuneau femeile înainte și în timpul sarcinii”. În mai puțin de zece ani situația devenise deja o problemă majoră și pentru ascunderea rezultatelor programului guvernamental anti avort se hotărăște folosirea unor cămine departe de marile localități, unde problema putea să fie „rezolvată” ... în liniște! Plătărești este unul dintre locurile unde au fost ținuți copii cu afecțiuni psihice dar nu numai. Situația în care statul român îi ținea pe acești copii defavorizați avea să fie scoasă la iveală imediat după revoluția din 1989 de către jurnaliștii străini și organizațiile de caritate, cel mai mediatizat caz fiind cel al copiilor cu afecțiuni psihice chiar din spitalul de la Plătărești. Nu mai intru în amănunte pentru că memoria noastră, de multe ori, din dorința de a se auto proteja, refuză să-și amintească asemenea orori!

   Spitalul și-a încetat existența în primii ani după revoluție, clădirile fiind returnate Patriarhiei Române, iar biserica mănăstirii Plătărești a devenit biserică de parohie: din fericire aici patriarhia nu a procedat ca în cazul mănăstirii Văcărești pe al cărei loc, în loc să fie în continuare un monument și un loc de închinăciune, se află acum un mall! 

   Asta este pe scurt istoria blestematei ctitorii a lui Matei Basarab, însă rândurile scoase din cărți nu spun nimic în comparație cu realitatea: în curtea vechii mănăstiri, se mai păstrează construcția numită parcă la propunerea lui mazăre radu „Casa Domnească”: o casă solidă, boierească, cu un beci enorm peste care se găsesc un parter și un etaj cu pereți groși și înălțimi generoase te privește cu ochii orbi ai ferestrelor goale, închise doar cu gratiile solide ale regimului penitenciar din trecutul ei! Clădirea respiră suferință, clădirea este un simbol suprarealist al suferinței care i-a îmbibat pereții, a durerii adulților tratați aici împotriva voinței lor, a copiilor nedoriți aduși pe lume la ordinul unei foste – se pare – prostituate și a imbecilului dar câteodată regretatului ei soț! Deși a redevenit mănăstire, maicile trimise aici nu par a se simți prea bine și preferă să plece în alte mănăstiri decât să stea în locul unde sentimentele lor hipersensibilizate de credință sunt permanent răscolite și tulburate de sufletele chinuiților și morților care, spun ele, încă bântuie locul acesta care pare a fi în continuare blestemat, cu toate slujbele făcute pentru liniștirea miilor de vieți zbuciumate, trecute și torturate aici! O simplă conversație cu una dintre măicuțe este suficientă pentru a vă lua cu frig pentru restul zilei!

   Ω

   Chiar dacă nu are cuprinderea și renumele Gherlei, Râmnicului sau a odiosului Pitești, penitenciarul Plătărești merită mai mult decât uitarea în care a ajuns acum, merită să fie inclus în circuitul memorabil al durerii nevinovaților, circuit pe care al trebui să-l străbată nostalgicii votanți ai amintirii estompate și rozalii a pecere-ului!

   Și aici au existat vișinești și fișiori, nu numai la Poarta Albă!

   Și aici au existat iliești care au știut de lagărul de exterminare dar care nu au mișcat un deget!

   Pentru toate astea, nici oroarea Plătărești nu trebuie uitată! Așa crede un om, de pe stradă ...

Propunere și petiție

   Doresc să amintesc faptul că se lucrează la aproape toate pasajele de pe centura Bucureștiului, că se lucrează la autostrada Pitești Sibiu, la extinderea metroului până în centura Bucureștiului în direcția Berceni, la drumul rapid Craiova Pitești și la destule alte prostii! Vreau să propun ministrului transporturilor să renunțe la toate aceste investiții absolut inutile și din sumele astfel economisite să le dea angajaților metrorex suficient de mulți bani în prime, sporuri și salarii încât să-și poată angaja fiecare câte un sărac de la privat care să muncească în locul lui! Pentru că denumirea Metrorex nu este corect înțeleasă de masa mare a populației care nu pricepe jocul de cuvinte latinesc METRO+REX=regele metrou, propunem încoronarea lui rădoi ion ca ion întâiul, regele sindical al metroului și spațiilor comerciale din toate stațiile și gările căii ferate de stat sau private!

   În cazul în care ministrul transporturilor refuză propunerile, lansez idea unei petiții pe internet, prin care să se ceară toate acestea în regim de urgență!

   Ω

   Credeți că dogaru de la Europol ar fi bun de prim ministru în regatul lui rădoi?

   Așa se întreabă un om, de pe stradă …

Mârșăvie în limita stocului

   A anunțat kaufland o ofertă la ceafă de porc: la 10:00 dimineața, angajații de la raionul carne deja se amuzau pe seama celor ce întrebau, se terminase sau nici nu avuseseră!

   Apoi, metro se laudă cu sparanghel la un preț civilizat: povestea se repetă, angajații de la legume declarând între patru ochi că de când se dă reclama la televizor nici măcar n-au avut sparanghel! Tot la metro, se face reclamă la carne origine Spania: carnea lipsește de la raft dar, apare o cutie după ce cineva face puțin scandal – o singură cutie, probabil vreo 20 de kilograme!

   Dacă vreți să cumpărați de la lidl, atenție mare: toate prețurile sunt puse DEASUPRA PRODUSELOR, atipic deci dar nu ilegal, suficient însă să te zăpăcească!

   La auchan, oușăn pentru francofonii din noi, prețurile aruncate alandala au atins un nou nivel de zăpăcire, fiind așezate și deasupra produsului dar și dedesubtul lui, astfel încât absolut din întâmplare sub un produs care costă real 32,99 apare prețul ... 11,20 – vrem nu vrem, angajații ridică din umeri, nu au cum să le pună corect, nu au unde – deși au! – iar textul care însoțește prețurile este scris cu un font atât de mic încât nu credeam că există!

   Dacă mai adaug și promoțiile cu prețuri mai mari decât înaintea reducerilor de tip vinerea neagră, ajung la concluzia că suntem înconjurați în special de negustori plini de o mârșăvie inimaginabilă, una din care au stocuri nelimitate!

   Ω

   Vrem nu vrem, din nou ne întoarcem la educație, din nou vedem că nu suntem pregătiți pentru viață, că nu suntem capabili să știm ce trebuie să ni se dea pentru cât și ce plătim și nici nu suntem în stare să ne unim și să pedepsim magazinele care aduc pe piață asemenea practici mârșave: este suficient să-l asculți pe acel minea de la (parcă) Romalimenta ca să înțelegi că suntem pe acest pământ numai pentru bunăstarea lor, a producătorilor dar, în special a mijlocitorilor vânzării – retailer-ul ia totuși cam 30% din suma plătită de mine la casă, ia cât sau mai mult decât producătorul! În sfârșit, să nu uităm și ultima mare problemă, adică inutilitatea instituțiilor statului care, deși plătite gras nu mișcă nici un deget în favoarea noastră și descoperă toate aceste mârșăvii din gura păgubiților, adică a clienților: cel mai bun exemplu este dublul standard aplicat în chiar UE, dublu standard de care autoritățile par a nu avea nici astăzi habar! Așa crede un om, de pe stradă ...

Minorii majori

   După ce abia am vorbit despre modul absolut jalnic, insultător și absurd în care sunt priviți românii mulțumită acțiunilor rromilor și hoților autohtoni, iată cu ce vine senatorul USR+, spătaru simona (citez mot a mot din comunicatul AGERPRES): 

   Senatorii au adoptat, luni, un proiect iniţiat de Guvern care vizează combaterea unor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal.
   Proiectul a fost adoptat cu un amendament care prevede că:

„incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naţionalitate, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte criterii de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
   Amendamentul, propus de Ministerul Justiţiei şi însuşit de senatorul USR PLUS Simona Spătaru, modifică art. 369 din Legea 286/2009 privind Codul penal din proiectul iniţiat de Guvern şi urmăreşte transpunerea articolului 1 alineatul (1) litera a) din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului (Europei) din 28 noiembrie 2008 privind combaterea unor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal.
   Conform expunerii de motive, acest demers are în vedere:

„procedura declanşată de Comisia Europeană, precum şi deficienţele semnalate de aceasta, ce impun luarea măsurilor necesare pentru punerea legislaţiei naţionale în acord cu prevederile menţionate, astfel încât să se asigure transpunerea corectă a prevederilor acesteia”.

   Senatul este prima Cameră sesizată cu acest proiect legislativ.

   Aici, am încheiat citatul ...

   Să vedem despre ce este vorba în text ... ni s-a întâmplat ca aflați la Paris, să intrăm în vorbă cu un localnic în Grădina Bagatelle (am mai povestit asta), omul, foarte amabil și fin cunoscător al exponatelor, ni le-a descris, ne-a povestit despre plante ... cum să vă spun, era de-a dreptul captivant! Am ascultat, am dat și noi din gură dar puțin pentru că respectivul ne era mult superior în cunoștințe botanice, am mai spus și câte o glumă, cum să vă spun, totul se desfășura încântător și a fost așa până în momentul în care, întrebați de unde suntem, am spus Roumanie! În maximum două minute botanisrul nostru dispăruse, lăsându-ne singuri singurei ... Mai cunosc asemenea cazuri, „bunul renume” al românilor fiind de acum proverbial! Așadar, ce este de făcut? Este bine, potrivit și suficient să adoptăm acum legi care nu au legătură cu realitatea românească? Nu cumva aleșii noștri ar trebui să se gândească serios la situația reală a românilor în lume, să caute, să găsească și să aplice soluțiile necesare ieșirii din coșul cu gunoi al societății moderne? Ori este mult mai simplu să votăm legi absurde, corecte politic dar inaplicabile și fără efect numai pentru a arăta la Bruxelles că suntem moderni și în pas cu vremurile?

   Ce ar trebui să facă legiuitorul și guvernantul român? Nu este foarte complicat ce, este chiar la îndemâna unui guvern care nu se omoară după numirea politrucilor în consilii de administrație bănoase cu toată opoziția „greilor partidului”! Credem deci, că ar trebui să identifice motivele pentru care românii sunt priviți ca niște țigani sălbatici și fără minte, iar acestea vrem nu vrem pleacă de la educație! Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de ideea că România nu integrează țiganii ci trebuie să ne fie clar că țiganii nu se lasă integrați! Trebuie să îi obligăm să meargă la școală, trebuie să îi obligăm să se educe dar, acest lucru nu se poate face numai prin școală, pentru că școala nu este singurul factor educativ în societatea modernă: televiziunile, pline de violență și de emisiuni pirandate de tipul celor de pe a 1 sau kanal d au un rol mult mai important în educația societății decât vă închipuiți! Franța, acum 50 de ani, constatând că limba franceză era înlocuită treptat de frangleză, a intervenit energic: muzica de pe posturile radio tv era cel puțin 70% franțuzească în franceză, filmele la fel, programele cu conținut dubios fără a fi interzise au fost aruncate după miezul nopții, etc, etc! Putem râde de Mișel Jacson, dar Franța și-a păstrat identitatea culturală, lingvistică și națională! Nu l-am auzit pe vreun premier, ministru ori președinte francez folosind frangleza, cel puțin în discursul public, în timp ce la noi romgleza și imitația prostească sunt la mare modă: a fost suficient ca arabul arafat să spună din necunoașterea limbii române „carantinare” că brusc, cuvântul a și intrat în limbajul comun, deși termenul nu este prezent în limba română decât ca o aproape absurdă derivare regresivă! La fel se petrec lucrurile și cu inocularea cu vaccin, unde vaccinare sau imunizare au fost brusc încălecate de traducerea englezească fără cap și fără coadă în limba română „a primi”: x persoane au primit vaccinul! Adică l-au primit și l-au dus acasă, l-au luat în proprietate, li s-a retrocedat? Vi se pare exagerat, dar aceste aparente mărunțișuri ne-au dus în situația de a nu ne mai înțelege, de a trăi între niște limite intelectuale foarte strâmte! Am ajuns ca într-o țară în care călcatul în rahat înseamnă noroc să avem aprecieri în legătură cu calitatea vaccinurilor! Nu vrem să ne vaccinăm dar credem în deochi! Nu avem încredere în știință dar facem trei pași înapoi dacă ne trece prin față o pisică neagră! Toate prostiile astea sunt datorate educației, mai bine zis lipsei ei, toate aceste prostii crase îi permit unui străin să declare, fără jenă sau rușine că toți românii sunt ... minoritari!

   Guvernații și legiuitorii trebuie să înțeleagă că astăzi, când a fi minoritar este un avantaj și a fi majoritar un blestem, singura modalitate prin care pot împiedica viitoare reacții negative ale majorității este educația și egalitatea reală între cetățeni, egalitatea în fața legii, egalitatea administrativă și nu – de exemplu – intelectuală, așa cum crede cu convingere 80% din populația prezentă pe rețelele de socializare, fiind în situația de a citi cum un frizer explică mecanismul funcționării unui vaccin!  

 

   Simpla ocultare a problemelor reale nu ajută pe nimeni!

   Simpla golire a fărașului sub preș, nu este în favoarea nimănui!

   Simpla minciună în fața partenerilor noștri europeni rămâne ce îi spune numele, o minciună!

 

   Conducătorii noștri trebuie să modifice total sistemul de învățământ, trebuie să renunțe la propagandă, la elefanții care și-au găsit cimitirul perfect în învățământ și să urnească lucrurile din loc! Am ajuns cu educația atât de jos încât vânzarea copiilor sau a fetelor românilor este o simplă infracțiune în loc să fie cea mai gravă infracțiune și pedepsită ca atare!

   Statul trebuie să înceteze să mai fie complicele voit sau nevoit al infractorilor, un exemplu fiind programul prima casă, programul prin care se bagă adânc mâna în buzunarul doritorilor, mutându-se modestele lor economii și zecile de ani ce vor veni în buzunarele unor autointitulați „dezvoltatori imobiliari”, fațade de multe ori ai celor care fac bani afară, din infracțiuni, cei care în felul acesta, cu complicitatea statului român, spală de zori banii negri dobândiți oricum, numai prin muncă cinstită nu: aș vrea să știu când a fost întrebat ultima dată un asemenea investitor de unde are banii cu care ridică întregi cartiere de locuințe! Acum, nu vorbim și despre calitatea acestor locuințe, pe care tot instituțiile statului sunt datoare s-o verifice!

   Ω

   Concluzia este simplă: adoptarea unor legi absurde și inutile nu rezolvă situația, declarațiile politice nu pot schimba singure percepția lumii despre români, simpla aliniere la legile altora nu rezolvă nimic! Statul român este obligat să se impună în artă, în radio, în televiziune și în alte medii de propagare a informației, trebuie să impună un standard înalt în învățământ, să curețe țara de fabricile de diplome, să considere plagiatul la orice nivel o crimă intelectuală, să găsească și să impună progresul intelectual al națiunii în care cititul este un lucru de rușine!

   Se poate? Se poate face așa ceva? Se poate, cu condiția să se vrea urnirea lucrurilor: aglomerarea codului penal cu legi idioate ce vor fi aplicate probabil politic dușmanilor care vor spune despre cineva că este ... minoritar nu aduce nimic bun, nimănui! Așa crede un om, de pe stradă ...

Un arafat

   „Timișoara și comunele limitrofe rămân în carantină. Măsura a fost decisă de Raed Arafat, după consultări cu conducerea Ministerului Sănătății, și este valabilă pentru încă 72 de ore, „fiind necesară până la găsirea unei soluții viabile la nivel județean sau național”. „Viceprimarul Timișoarei: Decizia domnului Arafat m-a deranjat. Dacă Bucureștiul tot se implică, atunci să crească numărul de paturi ATI!” ne spune Digi 24, în timp ce TimișOnline ne transmite că: „Autoritățile din Timișoara reacționează la scurt timp de când Raed Arafat a trecut peste decizia CJSU și a prelungit, pentru trei zile, măsura de carantină în Timișoara și localitățile periurbane. Viceprimarul PNL critică ordinul dat de șeful DSU și cere mai multe vaccinuri, vicepreședintele CJ USRPLUS susține decizia, la fel ca prefectul, în timp ce șeful CJT, liberalul Alin Nica a fost cel mai vehement.”

   Așadar, oricum te învârți, dai de un arafat, mai sus fiind trei arafați în doar câteva propoziții: cum și de ce este arafatul atât de important social, economic, educațional și sanitar? Nu știu de ce, dar iată ceva interesant ...

   Pentru cine nu știe, pentru cine nu a înțeles, deși toate datele arătau că Timișoara și comunele suburbane puteau și trebuiau să iasă de sub incidența carantinei datorate numărului de infectări, cineva, de această dată un arafat oarecare, a hotărât că sute de mii de oameni mai pot suporta asta încă trei zile! De ce este nevoie de asta „până la găsirea unei soluții viabile la nivel județean sau național” iar soluția nu a fost căutată și găsită deja, nu am înțeles și nimeni nu înțelege dar, mult mai grav decât acest lucru, este dreptul unui arafat de a hotărî în asemenea măsură soarta unor oameni, a unor concetățeni, cetățeni români! Nu știu cine i-a dat dreptul dictatorial arafatului dar rău a făcut! Am ajuns să ne temem mai mult de autorități decât de boală: de ce de jur împrejurul Bucureștiului sunt închise doar anumite localități? Este absurd să crezi că acestea sunt niște entități izolate, este absurd și prostesc să nu cunoști situația de pe teren, mai ales când este la nasul tău!

   Așadar, un arafat oarecare, cu nu știm ce studii în domeniul socio medico economico educativ, lipit de ani de zile de funcții de conducere în minsterele românești la care a fost propulasat de organizarea unui serviciu de urgență în Tg Mureș, poate hotărî brusc și dintr-o dată soarta cetățenilor din Timiș, poate hotărî sanitar, educativ, economic ce se întâmplă într-un oraș de dimensiunea și importanța Timișoarei iar autorităților române li se pare normal? Atunci de ce am mai fost supărați pe baronii pesede, dacă acum acest arafat poate fi baronul oricărui județ poftește dintr-un vârf de pix? Nu este prea mult? Nu cumva s-a uzat? Nu cumva este depășit? Nu cumva s-a obișnuit cu poziția pe care se află dintr-un momentan entuziasm emoțional și nu mai vede pădurea din cauza copacilor? Nu cumva este nevoie de schimbare? Nu cumva ar trebui să apară și niște figuri noi? Măcar ca Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu, mai tineri și mai deschiși ca să nu zic mai destupați?

   Ω

   Sub masca epidemiei, unii au căpătat prea multă putere și ăsta nu-i un lucru bun și de dorit: vă mai amintiți Grota Miresei, de la Slănic Prahova? Probabil că da ... dar vă amintiți că erodată de timp și de apă, splendida grotă de sare, monument național, s-a prăbușit? Poate că vă amintiți, poate că nu ... dar exemplul tot continuă: dacă un monument național s-a prăbușit, nu ar fi cazul să renunțăm și la arafații deveniți pe nedrept de neînlocuit? Nu de alta, dar au prins rădăcini și gustul dictaturii! Așa crede un om, de pe stradă ...

 

Gata plânsu`!

   Ne place sau nu, lumea ne-a pus eticheta de „mardeiași, giolari și hoți” – după cum minunat spunea Miron radu Paraschivescu în Rică, fante de Obor din volumul „Cântice țigănești” – totul bine lipit pe convingerea că românii sunt rromi, adică țigani! Începând de la aerele de superioritate pe care și le dădeau vameșii cehi pe vremuri când toate româncele erau „kurva”, trecând prin opinia clar exprimată de angajatul unei echipe de fotbal turcești „în țara mea toți românii sunt țigani” și sfârșind cu neplăcutul incident de la Kiev, acolo unde Mircea Lucescu a fost gratulat cu același epitet, „please not gipsyes”! Am priceput că este vorba despre sonoritatea asemănătoare, am înțeles că mulți borfași se declară români, am înțeles că mai mereu în lume cineva a fost de serviciu pe post de prostul, hoțul, nebunul satului, am înțeles că este un curent probabil vremelnic dar, nu înțelegem de ce autoritățile române continuă să nu miște un deget, de ce autoritățile plătite de noi nu ne apără, de ce instituțiile statului român preferă să se prefacă a fi foarte în pas cu vremurile lăsându-ne pe noi, cetățenii fără apărare la cheremul oricui pofetște să-și bată joc de noi! Notați vă rog că nu aduc în discuție scandările „țiganii, țiganii” ale tribunelor maghiare la orice sport doriți dumneavoastră!

   Deci?

   Cum facem?

   Pentru ce plătim noi statul român, doar ca să aibă cine să ne ia banii?

   Să ne amintim că atunci când se petrece vreun incident de doi bani, toate minoritățile explodează la propriu, să ne amintim că nu ai voie să-i spui unui țigan țigan că este rușine și așa și pe dincolo, să ne amintim că nu mai avem voie să avem păreri proprii în afara celor corect politic, să ne amintim că foarte de curând UE aproape a scos în afara legii cuvintele „mamă” și „tată”, să ne amintim și să le luăm pe rând!

   Atunci când brigada de arbitri români la meciul PSG cu niște turci a fost îngrozitor jignită și insultată numai în baza unui artificiu literar lingvistic (negru nigro) am auzit străini luându-i apărarea brigăzii, în timp ce ai noștri, de la federație și până la externe au băgat capul sub haripă tăcând mâlc! Oamenii aceia, arbitrii adică, au fost lăsați să se descurce singuri în lupta cu un club susținut evident de statul turc, de președintele Erdogan căruia chiar i-au mulțimit pentru sprijin și cu un organism internațional și supranațional pregătit să-i dea exemplu! Iar ai noștri, care știu bine că NEGRU în română nu are sens peiorativ, au tăcut în loc să-i apere, au tăcut de parcă erau ciumați! Monstruos mod de a-ți arăta solidaritatea, monstruos în special datorită faptului că ai noștri îi condamnaseră deja pe încă nejudecații noștri concetățeni! M-am întrebat mereu, dacă arbitrul ar fi greșit și în loc de „negrul acela” ar fi spus „cioara aia”, evident peiorativ și netolerabil, cum ar fi reacționat NEGRUL cu pricina? Ar fi urlat că l-a făcut ... biserică?

   Termenul țigan, în scurtă vreme un cuvânt ce va deveni interzis din simpla dorință a unei minorități, ne pune în mare încurcătură: vom mai putea asculta Phoenix cu „Mica țiganiadă”, vom mai putea citi Budai Deleanu și a lui Țiganiadă? Vom fi obligați să spunem „rromu-i rrom și-n ziua de Paște!” sau „te îneci ca rromul la mal!”? Miron Radu paraschivescu fi-va interzis? Nu înțelege nimeni absurdul acestor impuneri?

   Am ajuns să trăim într-o lume a minorităților, o lume în care trebuie să te jenezi că ești parte a majorității, am ajuns să trăim un absurd kafkian: în California, considerându-se că Dumnezeul creștin este alb deci părtinitor, consiliul școlar al statului propune scoaterea rugăciunilor creștine din școli și înlocuirea lor cu incantații adresate zeilor cei mai vechi ai zonei, adică, așa cum scria până și CNN care de obicei este de acord cu toate prostiile astea, vor să-l înlocuiască pe Dumnezeul creștinilor majoritari în stat cu un zeu crud, al ploii, îmbunat de vechii azteci cu sacrificii umane executate prin smulgerea inimii din pieptul sacrificatului încă în viață!

   Că Mircea Lucescu se va apăra singur, sunt convins, dar pe noi împotriva furiei și nebuniei de a fi considerați răii lumii și a înlocuirii normalului cu trăznăi, cine ne apără? Cum va suna rugăciunea fundamentală a părinților, bunicilor și străbunicilor noștri în lumina ultimelor hotărâri ale UE?

„Părinte 1 al nostru, Care-le ești în ceruri ...”? sau nu putem spune Părinte 1 pentru că ar fi discriminatoriu pentru Părinte 2? De fapt, Facerea s-a petrecut cu participarea unui singur părinte, ar fi deci mai normal ca rugăciunea să sune așa: „Monoparentalul nostru care-le ești în ceruri ...”? Iar noi vom crede în Sfânta Treime formată din „Părinte unic, Moștenitor și Sf. Idee”?

   Ω

   Toate astea, se întâmplă evident din cauza noastră, a celor care am considerat că prezența la urne de sub 40% este suficientă, a noastră cei pe care nu ne interesează politica, a noastră cei care dorim, cu un dispreț suveran să fim lăsați în pace, a noastră care avem treburi mai importante pe FB, Tw sau TT ori Instagram, a noastră cei care lăsăm astfel să ajungă să ne reprezinte d-alde ciocioacă în parlamantul național dar și în cel european: gândiți-vă numai că băseasca a mică a fost europarlamentar, țața dăncilă la fel, etc, etc: impotențe intelectuale dovedite au încasat zecii de mii de euro lunar pentru a tăcea și a dormi dar, mult mai grav,  pentru a nu ne apăra drepturile și părerile și identitatea! Nu nu sunt ei de vină ci noi, cei care nu avem grijă pe cine numim să ne reprezinte!

   Dar, să revenim: gata plânsu`, hai să facem ceva împotriva celor care ne denigrează, prin pedepsirea exemplară a tuturor celor care dau prilejul acesta – de exemplu, orice condamnare primită în străinătate să fie OBLIGATORIU repetată și în țară iar vagabondajul și cerșetoria să fie din nou infracțiuni și nu o formă aberantă de așa zisă libertate! Poate că astfel nu va mai organiza nimeni o bandă de minori români pe care să-i pună să fure din buzunare în metroul parisian! Așa crede un om, de pe stradă ...

Ghidul bugetarului fericit

   Se tot agită spiritele în legătură cu salariile din sistemul bugetar, vorbind la grămadă despre salarii, sporuri, procente și pensii cumulate cu toate astea. Este normală debandada la care s-a ajuns, este normală din moment ce fiecare partid ajuns la putere a crezut că poate cumpăra bugetarii prin acordarea de venituri suplimentare și închiderea ochilor la unele mici șmecherii. Din categoria închis ochii, face parte chestia aia cu calculatul pensiei nu la contribuție ci la VENITUL din ultimul an sau o altă perioadă de timp, fără a specifica ce anume compune acel venit! Tot din categoria asta a făcut parte și șmecheria pesede cu salariile stabilite de fiecare primar în parte, lucru ce a făcut ca în unele commune modeste primarul să aibă un salariu astronomic iar banii să se termine până-n vară! Tot din categoria șmecherii pentru un bugetar fericit face parte și acordarea de sporuri, asta fiind secțiunea cea mai nostimă dintre toate, ajungând ca sporurile să fie mai importante decât salariile și să majoreze substanțial veniturile unor angajați pentru treburi pe care nu le fac niciodată sau ar fi comun să le facă: am mai dat exemplu lucrul pe calculator, pentru care la stat se primește spor iar la particular, lipsa cunoștințelor de PC te împiedică să te angajezi!

   Așadar, ce se poate face pentru ca bugetarii să fie în continuare fericiți? Este simplu, se mai pot inventa zile libere, se mai pot inventa sporuri pentru zile libere, se mai pot inventa sporuri pentru prea multe sporuri, etc, etc, etc.

   Dar, ce se poate face pentru ca bugetarii să fie în continuare fericiți în limite rezonabile și angajații de la privat să mai respire puțintel chiar fiind departe de fericirea celor de la stat?

   Răspunsul poate fi de o simplitate dezarmantă: se poate face o grilă unică pentru salarizarea personalului plătit din bani publici! Grila respectivă poate avea, să zicem, zece trepte: zece este doar un exemplu, pot fi o sută de trepte sau numai două, depinde de ce crede legiuitorul și ministerul muncii! Acum, cel mai mic salariu poate fi SALARIUL MINIM PE ECONOMIE iar cel mai mare, SALARIUL PREȘEDINTELUI REPUBLICII: trebuie să înceteze șmecheria cu diurne, solde, salarii, indemnizații și alte avioane care doar maschează niște șmecherii! De exemplu, militarii, pentru că au soldă și nu salariu, se raportează la un alt sistem de calcul al pensiei decât restul angajaților, indemnizația nu este salariu, etc, etc. odată ce se renunță la acest talmeș balmeș și se înlocuiește cu denumirea unitară și coumnă de – să zicem – salariu – se poate trece la calcularea salariului meritat pe trepte de necesitate, performanță și eventual vechime, deși povestea cu vechimea este discutabilă, pentru că de obicei, odată cu vechimea vine și promovarea în funcție. Așadar, dacă un începător are stabilit un salariu de 1 SME (salariu minim pe economie), șeful statului are 10 SME (repet, sunt doar exemple). Acum vine partea interesantă, pentru că statul singur știe ce nevoi are, așa că legiuitorul va stabili nu numai valoarea salariului ci și numărul de salarii dintr-o anumită treaptă de salarizare: șefii celor două camere, sunt în număr de doi și vor avea un salariu de 9 SME. Se mai încadrează cineva în această treaptă de competență și necesitate pentru statul român? Da, încă să zicem, cinci: șeful curții de conturi, al curții constituționale, etc – așadar, pot fi șapte salarii de câte 9 SME. Câți pot fi miniștri cu 8 SME și cine este în rând cu ei ca pregătire și importanță pentru stat? Directorul institutului de la Măgurele, șeful RAR, șeful Apelor Române, un total de 50 de funcții cu un asemenea salariu! Iar între aceste trepte, spațiul poate fi împărțit într-un infinit număr de grade ce pot fi câștigate prin competență, vechime sau amândouă! Sporurile salariale trebuie să dispară, ele făcând parte din salariul de încadrare al persoanei angajate: știu că un mecanic de metrou va lucra în subteran, așa că salariul lui este din start cât trebuie și nu o sumă oarecare la care îi mai dau, dacă face frumos, niște bani … dacă nu face frumos și nu aduce nici damigeana de la țară, nu-i mai dau … Astfel, funcționarii din birouri știu de la bun început că nu vor avea salariul mecanicului decât dacă vor lucra în locul lui sau alături de el în subteran! În felul acesta nu se controlează numai banii consumați cu sistemul public ci și numărul de angajați pe care-i are statul, număr care pare a fi destul de fluid … De aici rezultă și un sistem de pensii cu cheltuieli anticipabile, fondat pe principiul contributivității și cam atât (mult câștigi, mult contribui, multă o să-ți fie pensia - puțin câștigi, puțin contribui, puțină-ți va fi și pensia): pensiile speciale trebuie să se acorde spionilor reveniți în patrie după ce au servit țara 40 de ani în străinătate și nu primarilor pentru că sunt ai cui trebuie!

   Ω

   Să fie atât de greu? Să fie imposibil de stabilit o lege pentru toți? Nu se poate sau nu se vrea? Dacă nu se poate, de ce? Dacă nu se vrea, de ce? În momentul în care salarizarea bugetarilor se va face într-un asemenea mod clar și transparent, oamenii ar ști bine că peste doi ani pot trece la gradația doi, că dacă își termină școala pot accede la treapta patru, că viitorul este așa și pe dincolo și că bine ar fi să nu depășească rata de x € la creditul pentru casă: în final, asta trebuie să fie siguranța din mediul public, iar cui nu-i convine, îi urăm pentru un maximum de fericire bun venit în sistemul privat! Țara este tot o firmă, mai mare și mai complicată poate, dar tot un fel de firmă este: guvernanții trebuie să aplice sistemului public mecanismele mediului privat: atâta tot ar fi suficient într-o primă fază pentru ca lucrurile să meargă mai bine! Așa se gândește un om, de pe stradă …

 

Să nu uităm!

   Trecut-au anii peste Colectiv ... trecut-au anii peste oprescu ... trecut-au anii peste hexi pharma ... trecut-au anii și justiția continuă să-și facă pare-se propria politică de nu știm cine dictată! Acestea sunt numai trei exemple în care justiția tărăgănează luarea unei soluții, numai trei exemple în care acuzații sunt puși în modul „uitare”, numai trei exemple că modelul iliescu ion este urmat cu sfințenie atunci când se ordonă! Problema noastră cea mare este cine ordonă? În procesul hexi pharma, care nu are nici el o sentință definitivă, instanța a hotărât în sentința de fapt provizorie despăgubirea a mai mult de o sută de spitale care au fost păcălite cu biocizi contrafăcuți: dar pe amărâții ăia care au crăpat cu zile și încă mai crapă în spitale urmare a infecțiilor intraspitalicești, pe ei și pe familiile lor, cine-i despăgubește? Niște foști oameni de paie, așa ziși directori, sunt amenințați cu nici patru ani de pușcărie fiecare în încercarea de a masca cu ei mormanul de morți generat de hoția generalizată din sistemul DE STAT românesc, sistem plin de eroi plini de sporuri și de sinecuri! Și nu mă refer aici numai la sistemul de sănătate! În procesul lui oprescu, dacă asculți televiziunile pro pesede, îți vine să plângi: omul este total nevinovat, este o victimă care a ridicat un adevărat bloc de locuințe pe post de bordei sărac în Ciolpani! Iar oprescu, declară ritos în emisiunea lui rifai că se vede viitorul președinte al României, poate după năstase adrian! Așadar bunul simț a murit pe masa de operație de la Universitar „sinucis” cu glonțul lui năstase adrian! Procesul Colectiv nu se termină nici în următorii cinci ani, totul fiind făcut pe cât posibil cât mai încurcat și mai alambicat în speranța că timpul trece, leafa merge, oamenii uită!

   Dar perla coroanei, bomboana de pe colivă, picătura de otravă este iliescu ion, cel ale cărui procese sunt stopate de toate guvernările și toate instanțele din România! Nu ar fi mai bine să ni se explice de ce unii oameni sunt mai egali decât alții? Nu ar fi mai bine să ni se spună să uităm dracului odată pentru totdeauna nenorocirea adusă peste noi de către numitul iliescu cu toți acoliții lui? Ba da, ar putea, dar morții de la revoluție și de la mineriade, sistemul politic „original” și cele două mandate și jumătate nu pot fi uitate! Așadar, ce sporuri încasează judecătorii care jonglează cu dosarele și uitarea noastră? Ce salarii plătim noi toți acestor judecători care pe mine mă condamnă în două sau trei luni și pe piedone Colectiv nici în cinci ani? Ce pensii speciale vor încasa magistrații care fac justiție numai după conștiința lor și nu și după lege?

   Ω

   Este timpul revocării acestui sistem murdar care reprezintă justiția română, este timpul să facem pasul mai departe, este timpul să schimbăm sistemul cu totul sau România nu se va schimba niciodată! Asta pentru că dosarul 10 august, dosar cu implicații prea multe și fierbinți, a fost închis cu ordin de la direcțiune! De ce? Pentru că nu doar vor ci și pot!

   RĂMÂNE SINGURA ÎNTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS:

CINE ORDONĂ?

   Așa se întreabă un om, de pe stradă ...

  

Și de bine!

   Am avut ceva treabă zilele astea în jurul Bucureștiului și pot spune că am fost surprins: plăcut surprins! Se lucrează la – cred – toate pasajele de pe centură, se lucrează la stația de metrou de la Berceni, se muncește de zor iar acest lucru mă bucură nespus! Însă, ceva ce mă bucură și mai mult, este felul în care arată constructorii: sunt aproape toți echipați corespunzător, cu echipament de protecție, cu căști, neașteptat de uniformi și curați pentru cine mai are în fața ochilor constructorii socialismului sau angajații dezvoltatorilor de imobiliare! Inițial, am crezut că s-a deschis numai șantierul de la Mogoșoaia, însă apoi am constatat că și la Domnești se lucrează, pentru ca acum să constat că și la Berceni se muncește de zor și nu numai! Dă Doamne și să-i țină tot așa!

   Ω

   Gustul îmi este totuși amar: înseamnă că a fost nevoie de hotărâre politică pentru a începe lucrările care stagnează de ani de zile transformând peste 60% din centura orașului într-un coșmar când ar putea fi o perfectă soluție de fluidizare a traficului!

   Dă Doamne, să se lucreze și să se facă: și pentru noi și pentru ei, angajații sau producătorii de materiale și utilaje! La mai mare! Așa se roagă un om, de pe stradă ...

Aceiași eroi

   Vă amintiți probabil de aventurile cunoștinței mele prin spitalul lui madame mahler, bărbatul care a fost târât prin spital din octombrie anul trecut săptămână de săptămână fără a vedea capătul tunelului! Sper că vă mai amintiți … ei bine, în ultimele trei săptămâni a fost ținut în spital, timp în care a făcut TREI analize mari și late, două pe banii lui! A propos, una dintre analize a necesitat închirierea unui aparat și cumpărarea unei anumite măști: ambele operațiuni medical economice s-au făcut cu o firmă care ființează chiar la intrarea spitalului! Adică … este acolo din pură întâmplare iar spitalul nu poate efectua acea analiză pentru că nu are acel aparat … tot din pură întâmplare!

   Ei bine, bietul om, după ce a fost dus cu vorba atâta timp, a reușit să smulgă medicului promisiunea că va fi operat săptămâna asta! Să sperăm!

   Ω

   Spune bietul de el că dacă era mai tânăr poate ar mai fi stat, măcar ca să admire asistentele care se schimbă pe holuri și în casa scării în lipsa vestiarelor, dar că acum deja îl deranjează un singur WC pe etaj! Habar n-am, o avea dreptate? N-o avea dreptate? Așa se întreabă și o întreabă pe mahler beatrice și pe eroii ei, mulți oameni de pe stradă …

 

 

Fără bani

   Am înțeles, primăria – nici una dintre ele – nu are bani! Nu are și basta! Așa că am de gând să cer din nou primarului general ceva ce nu costă dar depinde de domnia sa. Acum câtva timp i-am cerut să desființeze trecerea de pietoni de suprafață de pe bulevardul D Cantemir, aflată la doar câțiva metri de trecerea subterană realizată de o stație de metrou (noul acces al stației Tineretului): încă nu s-a mișcat nimic, dar avem speranțe, mai așteptăm!

   Așadar, venim cu o nouă propunere pentru domnul Dan, una simplă care ar arăta că are idee de ce se întâmplă în oraș și de faptul că-l interesează de noi:

ÎI CEREM SĂ OBLIGE ȘOFERII STB CA ACOLO UNDE SE POATE – ADICĂ ÎN CELE MAI MULTE STAȚII –

SĂ TRAGĂ LA BORDURĂ ȘI SĂ NU MAI FACĂ STAȚIE ÎN MIJLOCUL DRUMULUI, 

EVENTUAL SĂ NU MAI OPREASCĂ ÎN PLINĂ BALTĂ!

   Cine știe, un plus de civilizație poate aduce un plus de călători, nu?

   Ω

   Atâta tot îi cerem pe moment primarului general Nicușor Dan, lucruri simple și care deși nu costă, arată că este interesat de cetățenii orașului și că îl doare dacă nu suntem tratați civilizat!

   Așa speră un om, de pe stradă ...

Ordin de la direcțiune

   Se apropie cu pași grăbiți vara și sezonul concediilor. Se apropie, să fie sănătoasă, că noi stăm acasă (scuze, n-am găsit altă rimă!). Stăm acasă pentru că România nu mișcă-n frontul european nici cât negru sub unghie, dovadă ce declară ministrul nostru de externe, domnul Aurescu:

   „Nu mă pronunţ, (despre pașaportul de vaccinare n.n.) se discută la nivel european. 

Până când nu va exista o poziţie la nivel european, omologată, va trebui să aşteptăm. 

Sunt discuţii la nivel european, acestea trebuie să fie finalizate”.

   Cu alte cuvinte, până nu avem voie de la direcțiune, nici o mișcare: asta ne face de fapt țară de mâna a doua, nevoia aprobării oricărei mișcări în timp ce unii dintre vecinii noștri își văd de treabă și de interesul național, indiferenți la vorbele mari și de prea multe ori goale privind solidaritatea europeană – cine nu crede, să-mi amintească cum au intervenit celelalte state europene sau consiliul Europei în recenta criză a turiștilor români în Mexic, adică să-mi explice cum a  fost aplicat sloganul ăla ridicol, „sunt cetățean european, am drepturi”! Ei bine, în timp ce alții au luat deja o poziție clară în această direcție și emit (Grecia, Cipru, Polonia, Estonia şi Austria) asemenea pașapoarte la nivel național, noi așteptăm cu sentimentul că suntem buricul pământului alături de guvernele înțepenite ale Franței și Germaniei! O fi bine? O fi rău? Bine nu cred că poate fi, mai curând rău, deoarece noi nu vom putea pleca, litoralul românesc va fi din nou plin până la refuz (poate și cel bulgăresc) și patronatele din turism, alea care țipau să se amâne școala ca să mai stea turiștii în hotelurile lor, își vor freca mâinile cu satisfacție, calculând profitul.

   Un bun exemplu vine de la IATA, asociația internațională a operatorilor aerieni, care indiferentă la bâlbele oamenilor politici depășiți de situație, a hotărât că poate zbura cu avionul NUMAI cine este vaccinat! Un lucru simplu, făcut la timp, poate salva o mulțime de nervi, de timp și de bani! De ce nu se eliberează certificate de vaccinare internaționale, unitare măcar la nivel european? Ar fi oare atât de greu? Se plâng unii, că ar fi o problemă cu prelucrarea datelor personale, că ar fi discriminatoriu, că unii așa, că alții pe dincolo, că nu este normal, legal și european să permiți deplasarea în baza unui act medical, etc, etc: vă rog să vă interesați despre ce vaccinuri este vorba dacă vreți să vă înscrieți copilul la creșă, școală sau grădiniță, ele sunt – dacă nu mă înșel – în număr de OPT (8)!

   Ω

   Nu cumva ar fi bine ca cei care ne conduc să se mai destupe nițel la minte, să mai lase dracului ordinele de la direcțiune și permisiunea comenduirii și să facă singuri singurei un lucru bine venit pentru toată lumea? Un gest aproape simbolic cum este cel al emiterii pașaportului de vaccinare ne-ar mai apropia cu un pas de normalitate și ar putea reduce dramatic procentul antivacciniștilor, iar ăsta ar fi un lucru formidabil pentru toată lumea! Așa crede un om, de pe stradă ...

Entr`acte: destine paralele

   Am ocazia să mă gândesc la două cărți, foarte diferite. Ambele sunt capodopere în domeniile lor, fiind considerate atât de către cititori cât și de critica de specialitate capodopere ale genurilor lor. Și ambele au fost ecranizate. Și ambele au fost un fiasco prin transformarea lor în film!

   Vorbesc aici despre „Omul din castelul înalt” a lui Philip K Dick și despre „Casa spiritelor”, încântătorul roman de debut și capodopera absolută a Isabelei Allende. Ambele romane, foarte bune pe hârtie, au devenit o prostie absolută prin ecranizare: în mod paradoxal, deși cele două cărți nu au nimic în comun, au avut același destin pe ecran! Dar, să vedem pe scurt nemulțumirile ... acestea nu sunt foarte foarte speciale!

   Din filmul făcut după cartea lui PK Dick, dacă ai citit-o, nu mai pricepi nimic: personaje inexistente apar și devin principale, povești absurde înmoaie distopia originală, utopia lui Dick este adusă la stadiul de film american grețos, cu personaje de tip sovietic, care aleg să-și dea viața pentru patria iubită, etc, etc, etc ...

   Din filmul făcut după Isabel Allende și care are o distribuție absolut formidabilă, nu pricepi nimic dacă nu ai citit cartea: episoade rupte unul de altul, personaje importante care nu-și găsesc locul în film, absența chiar a casei spiritelor care în film ... nu mai apare! Iată așadar două filme care fac un mare deserviciu romanului original, niște filme suficient de proaste prin comparație cu cartea încât să ne amintească de ecranizările ridicole după „Dune” a lui Frank Herbert sau a „Regilor blestemați” a lui Maurice Druon! Păcat, cinemografia în stil american, articol cu care unii își fac cultura generală, lasă mult de dorit și din nou mai mult strică decât ajută!

   Ω

   Din păcate, două cărți atât de bune și totodată de diferite au avut același destin pe ecran! Din păcate! Tare mult aș vrea să văd o ecranizare cu adevărat bună a unuia dintre cele mai mari romane pe care le-am citit, anume „Scrinul negru” al lui George Călinescu! Ar fi de-a dreptul spectaculos, ar fi minunat și ar merita văzut! Așa crede un om, de pe stradă ...

Sentință incompletă

   În procesul finanțării campaniei prezindențiale din 2009, acum, după 12 ani, am ajuns în sfârșit la pronunțarea unei prime sentințe în procesul început abia în 2017. Motivele trimiterii în judecată sunt următoarele:

„în cursul anului 2009, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, au fost colectate sume de bani provenite din infracţiuni de corupţie, delapidare şi evaziune fiscală care au fost folosite, ulterior, pentru plata unor servicii prestate în campania electorală. Potrivit procurorilor, legătura dintre persoanele care obţineau banii pe cale nelegală şi prestatorii de servicii legate de campanie era făcută de către Elena Udrea, care, la momentul respectiv, conducea un staff de campanie informal al unuia dintre candidaţi şi, din această poziţie, coordona atât achiziţiile de servicii de campanie, cât şi persoanele care au acţionat ca intermediari pentru plăţile realizate, astfel încât sumele de bani să ajungă la societăţile prestatoare. Remiterea foloaselor infracţionale era disimulată prin contracte fictive încheiate cu firme care prestau în realitate servicii în cadrul campaniei electorale, respectiv publicitate stradală, tipărire de afişe, reclame publicate în mass-media, realizarea unor pagini de internet, monitorizarea presei, organizarea de spectacole şi prestarea de servicii de consultanţă ...”

   Așadar, cineva a ciordit de la noi toți ca să ajute pe altcineva care candida pentru funcția supremă în stat iar acei „cineva” care au făcut-o lasă de înțeles că celălalt cineva, cel care candida, a fost ajutat dar nu a știut nimic! Acelui cineva care candida nu i s-a părut nici o clipă suspect cât de mulți bani avea în campania dar striga că pesede-ul fură! Este cel puțin revoltător că în acest proces udrea elena a luat numai 8 ani, băsescu ioana 5 ani, tarhon victor fost șef al CJ Tulcea 5 ani și, un oarecare wagner șef al Oil Terminal, firma statului, 3 ani dar cu suspendare pentru delapidare! Singur Dan Andronic a fost achitat, fiind găsit nevinovat! Să nu uităm: sentința nu este definitivă, ea mai poate fi atacată iar udrea chiar mă aștept să o atace atletic, pentru că are un apetit deosebit pentru fugă ...

   Ei bine, se pare că udrea și băseasca au scăpat ieftin, pentru că inițial DNA cerea 12 și 15 ani pentru cele două! Însă, ce v-am spus până acum nu înseamnă nimic, nici faptul că delapidarea, adică furtul banilor firmei este pedepsită cu închisoare cu suspendare și nu cu tăierea mâinii, nici faptul că cele două admiratoare necondiționate ale băsescului păreau a sta cu un șorț în față la cât de mulți bani au spălat, nici faptul că în vremea ei de glorie udrea ne gonea de pe plaja din Sulina pentru că venea cu elicopterul peste noi, nimic din toate astea de fapt nu contează! Contează faptul că instanța a judecat faptele incriminate de un rechizitoriu incomplet!

   Ω

   Ei bine da, incomplet: nu știu cui îi puteți spune că s-a furat en-gros, că s-au scăldat în bani și că beneficiarul acestor furturi, candidatul adică, nu a știut: v-ar crede cineva? Iar dacă ne mai și amintim că în 2009, anul faptelor incriminate de rechizitoriu, cineva-ul candidat a mai și câștigat încă cinci ani la Cotroceni, atunci sentința ni se pare nu nedreaptă ci de-a dreptul incompletă prin lipsa victoriosului căpitan de pe banca acuzaților! Așa crede un om, de pe stradă ...  

 

Discriminare cu lopata

   Plânge toată lumea de mila familiilor celor două persoane moarte în Andronache! Plânge tot omul, pentru că așa s-a dat ordin și așa au înțeles mai toți, că trebuie să ne fie milă dar ... dar cam atât! Ei bine, vrem nu vrem, din nou greșim: este păcat de ce s-a întâmplat, este păcat că două suflete nevinovate ne-au părăsit, este păcat și în mod evident vina aparține conducătorului auto, adică „șoferiței” de 56 de ani, așa cum a preluat imediat, fără să gândească, știrea tot postul radio sau tv. Da, este păcat, femeia este evident vinovată, dacă a băut sau era drogată vina este și mai mare dar ... dar hai mai bine să vă spun o poveste adevărată! Cei ce călătoresc pe DN1A spre Brașov, știu că după zonele splendide de la Cheia ori pasul Bratocea urmează să intre în țigănie. Este sau nu discriminare, habar n-am! Dar știu că nimeni nu spune că intră în rromărie! În sfârșit, toată lumea știe, totă lumea se păzește, toată lumea încearcă să evite zona! Ba chiar sunt unii care preferă aglomerația cruntă de pe DN1 decât să riște călătoria prin țigănia din Săcele! Iată cum Săcele în mic are soarta României în mare: un orășel cochet de munte, locuit de români și maghiari în bună înțelegere de obicei, curat, asfaltat, bine aprovizopnat, este știut de mai toți șoferii români ca ȚIGĂNIA pe care trebuie să o evite! Asta pentru că, așa cum sunt ei învățați, toată viața lor se petrece în stradă, pe carosabil, provocând de multe ori accidente pentru obținerea unor despăgubiri. Același lucru din Săcele este de fapt și în Andronache: locuitori mulți dintre discriminații noștri țigani trăiesc pe stradă, fără lege și fără ordine, fără a fi deranjați de poliție sau de altcineva, astfel încât, după ce s-au prins că este nevoie să plângă în străinătate că sunt discriminați în țara de baștină au voie orice pentru că, nu-i așa, ei sunt o minoritate! Iată-ne din nou obligați ca din prostia unor politicieni să trăim sub teroarea minorităților: mai întâi li s-a permis prostia cu rrom – rromi, apoi cerșetoria a fost dezincriminată, pentru ca apoi să umple lumea cu ciordelile lor obișnuite astfel încât dumneata sau eu, odată ajunși ca niște oameni normali în lumea largă să fim automat catalogați drept țigani ca urmare a asemănării de nume etnic și să primim ștampila rușinoasă de hoți, oamenii ferindu-se de noi preventiv! Mie mi s-a întâmplat și nu pot uita că în Jardin Bagatelle din Paris, un nene mai în vârstă și simpatic foc, după ce ne-a povestit ce vedem și ne-a vorbit îndelung despre faimoasele concursuri de trandafiri din la Bagatelle, ne-a întrebat de unde suntem: răspunsul normal, Roumanie, l-a făcut să-și schimbe brusc atitudinea și să se îndepărteze! Cred că s-a și pipăit la buzunare ... Dar să revenim!

   Ei bine, această minoritate etnică discriminată, are obiceiul vitejiei în situații clare de superioritate, așa că urmare a accidentului, a discriminat-o pe autoarea accidentului cu lopata și pe soțul ei aflat în drepata, la fel! Ba, pentru că nu le-a ajuns, pentru că se simțeau discriminați de niște români nerecunoscători că au pe teritoriul lor o minoritate care nu se poate dezbăra de apucăturile de junglă, l-au discriminat și pe primul angajat SMURD ajuns la fața locului! I-au discriminat așadar pe oamenii ăștia, vinovați de a fi albi, români și pe teritoriul LOR, al LOR, acolo unde ei fac legea și poliția nu are ce căuta, acolo unde cuvântul staborului este mai important decât constituția și unde fetele încă se mai prețăluiesc în galbeni! Și cu asta am spus aproape tot ...

   Ω

   Așa cum au sărit toți de cur în sus pe tema accidentului, așa aștept să sară și pe tema discriminării cu lopata: în caz contrar, un anumit partid parlamentar cu simpatii legionare se poate gândi la un discurs antițigănesc și atunci va fi mult mai grav decât acum!

   Așa se teme un om, de pe stradă ...  

De ce trăim prost

   M-am întrebat de mai multe ori asta și, nu sunt singurul care o face. Astăzi, am un posibil mic răspuns, o picătură de răspuns în marea de răspunsuri posibile și corecte: se împlinesc fix două luni de la declanșarea scandalului revelionului tvR, acel gunoi cu vacanța mică, acea mizerie indescriptibilă pe mulți bani publici! Scandalul a pornit, a luat amploare, s-a mai liniștit și, în final, s-a stins definitiv și a fost uitat ... Odată cu uitarea scandalului, au fost uitați și banii, mulți și nemeritați, în conturile autorilor zisului program distractiv din noaptea de Anul Nou! Nu a plătit nimeni greșeala impardonabilă, nu a fost nimeni responsabil pentru pseudo programul de divertisment și banii noștri cheltuiți absurd, băgați în buzunarele unor așa ziși comedianți răsuflați ajutați de tvR să supraviețuiască pe buzunarul public!

   Ω

   Vedeți dumneavoastră, v-am amintit evenimentul pentru a înțelege că este o greșeală ca nimeni să nu răspundă, ca nimeni să nu fie responsabil deci, povestea de mai sus ne arată de ce suntem noi altfel și de ce în România se trăiește prost când s-ar putea trăi bine!

   Așa crede un om, de pe stradă ...