Hakka în japoneză

   De-ale geografiei ...


   Mă uit la rugby ... recunosc, îmi place!
   Japonia contra Samoa, un meci la care nu ți-ai fi pierdut timpul acum câțiva ani nici bătut, se arată acum un spectacol bunicel! Neașteptat aș spune!
   Dar să lăsăm asta ... mă uit și, plin de curiozitate, pun mâna și verific și socotesc: într-un meci Japonia - Samoa, pe teren au fost în unele momente din 30 de jucători peste 20 ... Neo Zeelandezi!
   Așadar, HAKKA ar trebui să aibă și o variantă japoneză ori samoană, sau andoreză ori san marineză!
   Chiar și noi, avem un gruzin în echipă!
   Este un campionat inter-națiuni sau unul intercluburi?
   Pentru că se pare că vedem clubul Samoa și clubul Canada și clubul SUA și nicidecum echipele naționale!
   Ciudate vremuri ...

   Răbdare ...
   Începe Africa de Sud - Scoția! Frumos, artificii, forță, cunoașterea jocului, nu contează cină cîștigă, contează cine comentează: comentatorul nostru nu ne scoate din „al treilea cel mai mare” (al treilea ca mărime nu este tradus mot a mot din engleză, așa că îi stă în gât!), „câștigarea/pierdera/păstrarea posesiei”, intrarea „în” teren, „lu` Samoa” (de ce nu lu` Germania, lu` Rusia, lu` România, că dacă merge pentru Samoa ca pentru Gică sau Maria, merge și pentru alte țări!).
   Caut alt comentariu, nu găsesc, dau încet - cât să se audă în surdină tribuna - și mă uit în continuare, în speranța că scap de „succese stagionale” și alte invenții „în direct la ...”, dar nu am noroc!
   Trec sonorul pe mut (am posesia televizorului, am posesia timpului meu liber, am posesia dreptului posesiei hotărârii acțiunilor posesiei mele, așa că o fac) și continui să mă las încântat de spectacolul unor adevărați jucători de rugby!

   Răbdare ...
   Anglia - Australia!
   Frumos, pot spune de-a dreptul superb!
   Cum este posibil ca același popor să fi inventat și fotbalul și rugby-ul și snooker-ul?
   Sau să aibă posesia inventării unor asemenea jocuri ...

   Ω

   Să ne așteptăm și la o HAKKA românească?
   Ori suntem prea săraci pentru a avea posesia unor câțiva cei mai buni jucători care nu au posesia unui loc într-o națională mare care nu are nevoie să-i posede în teren în direct la orice imbecilă rubrică sport doriți dumneavoastră?

Cum se spune Ștefănescu pe franțuzește?

   Un Iisus modern?

   O legendă biblică istorisește cum în Caana Galileei (adică localitatea Caana din Galileea) a avut loc o nuntă evreiască; și cum la acea nuntă evreiască au rămas gazdele fără vin (nu se așteptau, vezi bine, la un asemenea consum pe cap de nuntaș); și cum, din fericire, printre invitați se afla și Mântuitorul care, milos din fire, a transformat apa ținută pentru spălat în cel mai bun vin cu putință - atât de bun, că până și nuntașii s-au mirat, spunând

„ ... toți dau la început vinul cel bun și la urmă cel prost,

doar voi ați dat la început vinul cel prost și acum pe cel bun!”

   Buuun, tradiția biblică ne este oarecum cunoscută, așa că transformarea apei în vin, din minune, a devenit un fapt comun.
   De ce spun toate astea?
   Pentru că iată că și în vremurile moderne se pot petrece minuni, pot spune chiar sub ochii noștri! Și nu, nu mă gândesc la acel Ștefanesco de la Buzești!

   Alții mai cu moț repetă minunea!
   Nu credeți?
   Dar cum altfel puteți numi mișcarea francezilor de la ApaNova care dau bucureștenilor apă (popular zisă CHIOARĂ) la preț de vin? 
   Vedeți că se poate?
   Lucrul demonstrează că indiferent de rit și cult, creștinii sunt la fel: s-au înțeles ortodocșii noștri cu catolicii lor, de ne-au botezat până și apa chioară de la robinet!

   Ω

   Unde vom ajunge dacă până și biata apă au îndoito?
   Cât de nevinovați sunt consilierii și primarii în care dă boala la simpla vedere a mandatelor de aducere?
   Cât de corect este occidentul care ne dă lecții în timp ce face vinuri scumpe din apa noastră chioară și ne minte ordinar la motoare, noxe și consumuri?

   BLESTEMAT FIE PRIMARUL CARE NE BOTEAZĂ APA ...

   I-or cunoaște franțujii noștri de apă nouă versurile originale lui François Villon?

„Consumul depinde de stilul de conducere”?

   Popularul de lux?

   Știm bine că ceea ce fuhrerul a gândit să fie mașina populară a devenit (contrar numelui) o jucărie de lux!
   Știm tot foarte bine că standardele impuse de VW au fost întotdeauna foarte ridicate și greu de concurat!
   Iarăși știm foarte bine că dacă nu ai mașină nemțească ești un „fraer”!
   Și, dacă se poate, musai diesel!
   Că diferența de preț benzină/motorină nu mai reprezintă un motiv pentru alegerea aceasta, nu contează!
   Că unui cocoș i-a intrat în cap că „dizălu` ie cel mai tare”, iar nu contează!
   Că motoarele Diesel scot (prost întreținute!) zgomote de tractor, din nou nu contează!
   Că aceste mașini sunt mai scumpe numai și numai din cauza unei mode prostești, contează chiar mai puțin!
   Dar că pe lângă toate bubele pe care orice om cu cap și un minimum de cunoștințe tehnice le știe bine, firma MAMĂ îmi mai și bagă mâna în buzunar furându-mă, asta contează! Rușine, rușine mare pentru exemplul german de afacere de succes!
   Dacă un simplu punct ITP încearcă să falsifice rezultatele unei inspecții tehnice, este jale!
   Dacă vw însă ne vinde altceva decât scrie în hârtii, nu este tot un furt? Asta înseamnă corectitudinea germană? Și lucrul nemțesc bine făcut?
   Atunci este prăpăd!

   Ω

   Poate că autoritățile ar trebui să ancheteze și fragmentul acela tipărit în cartea cu care vine mașina, fragment care spune cam așa:

„consumul depinde de stilul de conducere”.

   Mi se pare mie că este și aici o minciună ... gigantică! Și spun asta din postura posesorului de mașini noi nouțe cu întreținerea la zi!
   Să nu uit: astăzi autoturismele sunt fabricate în mare măsură din plastic ieftin, iar o mare parte din subansamblele clasice au fost înlocuite cu electronică (de asemenea ieftină)!

De ce sunt din ce în ce mai scumpe? 

Un munte

   Este cantitatea calitate?


   Am avut nevoie de o informație de cultură generală.
   Pur și simplu am uitat ceva și am vrut să-mi reamintesc.
   Dar nu am avut chef să cotrobăi prin bibliotecă și să recitesc căutând zeci de pagini, drept care am apelat la (normal!) Google.
   Am apelat și ... am găsit!
   Am găsit?
   Da, am găsit, dar nu ceea ce căutam! Adică, am vrut să-mi reamintesc (nu vă ascund, în urma unei discuții amicale dar contradictorii) amănunte despre Hippodromul din Bizanthyon: ce am găsit, m-a uluit! Impresia generală este aceea că singura explicație a existenței acestui nume este numărul mare de hoteluri, hosteluri, apartamente ori alte nebunii purtând acest nume! Nimic despre spina, nimic despre kathisma, nimic despre curse, aproape nimic despre cele patru culori concurente! Ba, să nu vă mint, am găsit ceva legat de un fapt senzațional, anume de revolta Nika din 532! Ori, dacă doriți, puteți citi în mai multe locuri despre motivul construirii Sfintei Sofii, ca urmare a distrugerii celei vechi în timpul revoltei mai sus pomenite!
   Și cam atât ...
   Poți găsi la nevoie, pe paginile unor agenții de turism (!!!) descrieri oarecum exacte ale conținutului actual al pieței ce ocupă parțial locul vechiului hipodrom constantinopolitan!
   La atât să se reducă educația modernă?
   Asta înseamnă învățământul de astăzi?
   O căutare în engleză te sufocă cu rezultatele găsite ... una în română te îndrumă spre hoteluri și rețete de slăbit!

   Ce am vrut să spun cu acest exemplu?
   Simplu de tot, am vrut să spun că atunci când vorbim despre cultură ne doare!
   Ne doare rău!
   Nu mai avem loc de salam și minune, ne hâțâim din buric și scoatem sunete obscene care doar în mintea noastră înseamnă orientul, ne-am făcut un ideal din grătare, dar nu știm să dăm bună ziua!

   Ω

   Internetul românesc este un gigant, este un ocean, este un munte!
   Din păcate, unul de gunoie!

   Așadar, este cantitatea cu orice preț o formă de calitate?