Trebi boierești

... sau despre amestecarea cinurilor cele vechi !

   Ei bine , dragii noștri , obiceiurile pămîntului , alea vechi și bune , se pierd ușor ușor , înghițite de altele noi și fără noimă !
   Iară aceste apucături de ultim moment nu fac altceva decît să strice rînduiala bătrînă și înțeleaptă ! Ce avem dară a zice : știa mai tot omul ce vrea să însemne să fii spătar , ori mare logofăt , ori vornic , ori paharnic ! Știa tot prostul ce-i cela un divan domnesc au un cin boieresc vechi și adevărat ! Că unele au fost cîștigate ca urmare a averilor adunate prin munca sîrguincioasă a multor generații au că altele găsite fost-au pe vreun cîmp de luptă , treaba noastră nu mai este și nici trebuință mare nu ne mai face a afla aista ! Dară ca-n ziua de astăzi , așa amestec de cinuri boierești și ranguri papistășești nu or mai văzut bietele noastre țărișoare , ori cronicarul aminte nu-și aduce ! Apus-au vremile cele în care tîrgovețul tîrgoveț era , iară boierul boier : amu dară , îs vremile rău sucite - pe dos adicătelea ....
   Știam den bătrîni care-i boier și ce-i dă vodă a face : nu te puteai pitula după nume sau avere , boieria nu era lucru di șagă chiar și dacă moșia lăsată de tătînetu era cît jumătate de țară au mai mult ! Să ne amintim dară , căteva nume de oameni 

Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră   

Basarab , Mușatin , Brîncoveanu , Huniade , Carp , Manu , Râșcanu , Văcărescu , Movilă , Cantemir , iară mai noi Știrbei , Cantacuzino , Ghica , Bibescu , etc , etc !

   Am muncit noi mult de-am căutat printre cele cam 2800 de familii boierești dară familia Iliescu n-am găsit !
   Nici Băsescu !
   Nici Constantinescu (nici Emil nici Nicușor) !
   Dară familia Hrebenciuc iaste ?
   Nu iaste !
   Au familia Plăcintă poate ?
   Nici atît !

   Dară Năstase ?
   Nici măcar (dreptu-i că am cătat la boieri pămînteni nu la robi pămînteni) !
   Și mirare mare , de-ți stă mintea-n loc și-ți îngheață sîngele-n vine : nici Mazăre nu găsit-am , că doară n-o îndrăzni leguma să zică că să trage din ăsta ! 

   Așadar , văzut-am noi că aistea-s familii boierești de ultimă clipă : dar de ce , cum au ajuns ei mari boieri în mai puțin de o viață de om , cînd bogați nu sînt (ei spun) , războaie n-am avut și în nici un feliu de fapte n-am auzit să se fi dovedit demni de lauda domnului și a obștii ?
   Și atunci , cum și de ce ?
   Să fi fost călcat obiceiul pămîntului , să fi schimbat divanul domnesc legea veche și înțeleaptă ? 
   Pare-se că da !
   Iară totul a pornit de la amestecarea cinurilor și rangurilor : cum adică baron local , ce , BAN nu-i mai putea spune ? Și știm și noi ce înseamnă !

   Cum adică fiu ? De beizadea nu mai știm ? Mai ales cînd beizadelele mai au și merite ! Ia ascultați aici , merite : Andrei Plăcintă se pregătește să plece la studii de drept , copiii Năstase au meritul de a fi fiii unui FOST (?) pușcăriaș , Medelin , are meritul de a fi fiul tatălui său și de a fi scăpat printre degete scripca aia mișto , iar EBA se dovedește atît de curajoasă încît ar putea comanda și o barcă mai mare !

   Așadar , ăștia ni-s mîndria , ăștia ni-s viitorul : dacă nu vă place cum se poartă , sînteți vinovați !

   Și sîntem vinovați : noi i-am înghițit pe moșii lor și i-am pus în vîrf , de au ajuns acum toți derbedeii să-ți rîdă în nas țară !

   Că în vîrf de-al lui Țepeș Vodă nu-i puteam așeza , așa cum meritau !

   Rog , citiți cu atenție și încercați să deslușiți ce a vrut să zică poetul :

 

            " Au prezentul nu ni-i mare ? N-o să-mi dea ce o să cer ?

              N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer ?
              Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii ?
              Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii ,
              N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

              În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
              Panglicari în ale ţării , care joacă ca pe funii,
              Măşti cu toate de renume din comedia minciunii ?
              Au de patrie, virtute , nu vorbeşte liberalul,
              De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul ?
              Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele ,
              Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele .
              Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,             

              Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget ,
              Negru , cocoşat şi lacom , un izvor de şiretlicuri ,
              La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri ;
              Toţi pe buze-având virtute , iar în ei monedă calpă ,
              Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă .
              Şi deasupra tuturora , oastea să şi-o recunoască ,
              Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască ..."

 

 

  Ω

 

   Așadar , văzînd noi ca se schimbară tare mult obiceiurile țării , puind noi dară capul în pămînt de rușine , ne dădurăm sama ca franțuzul cela , papistașul de ne cam supără cînd și cînd , mai are cîteodată și dreptate : nu el spune

telle pere telle fils ?

 

NU ?