Savoire vivre – Nu numai la masă

  Noi şi spaţiul public : cum ne purtăm şi cît de bine ne este 

   Să recunoaştem sincer : atunci cînd auzim sintagma "savoire vivre" , ne gîndim imediat la masă ! Adică la mîncare (cei mai mulţi dintre noi) şi la băutură (cel puţin la fel de mulţi) .

   Gîndind însă detaşat de problema imediată a "fiţelor" gastronomice şi/sau culinare , ne dăm seama că nevoia de trăit bine se extinde şi dincolo de sufragerie , restaurant , pătură de picnic , fotoliu din faţa televizorului sau mai ştiu eu unde este omul în stare să se alimenteze : mare adevăr grăit-am !
   Senzaţia de bine ţi-o dă şi o stradă curată şi un oraş frumos sau un parc înverzit şi bine îngrijit ori , pur şi simplu necunoscuţii amabili cu care ai contact vrînd nevrînd !

   Să le luăm aşadar pe rînd .

   Noi ca români , ne plîngem că ţara este aşa şi pe dincolo , că este murdară , că se fură , că nu se întreţine , că în Germania … că în "State" …. că în Franţa … etc , etc , bătînd întotdeauna şaua altora în speranţa că iepele lor vor pricepe aluziile ! Facem asta de obicei arborînd un aer nemulţumitosupărat , cu o mină de cunoscători absoluţi şi profunzi ai fenomenului (nu contează care – românul , genetic , se pricepe la toate – aşa ne-a lăsat pe noi Dumnezeu , pricepuţi) . Adică , în traducere şi foarte pe scurt :  

ÎNTOTDEAUNA (DAR FĂRĂ EXCEPŢIE) CEILALŢI SÎNT VINOVAŢI !

NOI NICIODATĂ !

NEVER ! JAMAIS !

   Oare chiar aşa stau lucrurile ?

   De cîte ori nu am aruncat ceva din maşină ? La noi nu se pune ?

   De cîte ori ne-a scăpat "din greşeală" (uups , mi-a scăpat) cîte un chiştoc de ţigară ori un bileţel sau chiar mai mult ? La noi nu se pune ?

   De cîte ori nu am scurtat drumul printr-o peluză frumoasă şi îngrijită ? La noi nu se pune ?

   În sfîrşit , educaţia precară s-a transformat într-o formă ciudată de filosofie , filosofie ce ar merita un manual în care să găsim leme şi enunţuri , explicaţii despre viaţă şi despre cum se trăieşte cu adevărat bine !

   Exemplu : legea este ca o barieră – leii o sar , căţeii se strecoară pe dedesubt iar boii se opresc în faţa ei !

   Concluzie : dacă eşti bou , respecţi legea !

   Corolar : numai boii respectă legea !

   Concluzie finală : legea este pentru boi !

                                                                                           (din înţelepciunea populară modernă)

   Şi ştim cu toţii ce conotaţii peiorative are substantivul comun ce desemnează acest superb , puternic , muncitor şi gustos animal !

   Păi ce , noi sîntem boi ? Cum spuneam mai sus , noi nu niciodată : mereu şi întotdeauna , toujour , ceilalţi ! Noi nu sîntem … cum spuneam , putem fi eventual neînţeleşi : şi dacă se întîmplă aşa , este tot din cauză că ceilalţi sînt BOI !

   Dar să trecem şi peste asta .

   Să vedem ce ne place şi ce nu în localitatea în care trăim .

   Din păcate , în România , oraşele cu potenţial turistic sînt rara avis , iar cele care au fost cîndva tind spre statutul de ruină : Băile Herculane reprezintă un exemplu la îndemînă ! Această staţiune balneo climaterică , frumos cuibărită pe valea frumoasă a unui rîu frumos , şi-a pierdut pînă şi farmecul romantic al ruinelor clasice ! Ici şi colo se mai văd ceva sclipiri ale splendoarei de odinioară : o urmă de feronerie , un ancadrament elegant , un acces monumental … De fapt , a rămas ce nu s-a putut fura : în rest , din minunata staţiune (superbă la finele secolului XIX) s-a ales praful . Se dezvoltă în schimb una proaspătă , paralelă , absolut nouă , în prag cu vremurile , în locul în care sălbatica vale se lărgeşte şi oferă un spaţiu mai comod : aici au apărut dughene (faimoasele boutique-uri) , construcţii din lemn cu pretenţii de restaurante , terenuri virane pline de bălării , cîini vagabonzi şi comersanţi de te miri ce !

   Între cele două lumi , între cele două stiluri este distanţă de peste un secol în timp , de cîţiva kilometri pe drum şi pe firul apei şi de multe clase de şcoală , deci mai ales de educaţie : de ce strămoşii noştri se simţeau bine în hoteluri luxoase iar noi ne "simtem" bine în pensiuni meschine ?

   De ce lor le plăceau valsurile iar noi ne topim după calpul orientalism al manelelor ?

   De ce înaintaşii noştri mergeau la casino şi noi la "păcănele" ?

   Probabil de vină este tot educaţia !

   Ca să încheiem capitolul "foste" , să amintim de majoritatea staţiunilor balneo climaterice : de cele mai multe s-a ales (din păcate) praful !

   S-au ridicat însă şi localităţi turistice noi : Sibiul , Braşovul , Sighişoara . De multe ori , unele au fost pur şi simplu inventate , cum ar fi zona Bran Moeciu ! Este clar că omul sfinţeşte locul : şi din tot sufletul o spunem – bravo lor , bravo celor ce au reuşit aceste performanţe !

   Să revenim însă : este plăcut cînd te plimbi prin (să spunem) Braşov – oraşul este curat , Republicii este garnisită cu restaurante şi cafenele de bun gust , Piaţa Sfatului rămîne un loc favorit de promenadă , Biserica Neagră deşi stă retrasă (parcă-i supărată) este o prezenţă sobră şi interesantă , după renovarea turnurilor (Roşu şi Alb parcă) priveliştea este chiar spectaculoasă iar fosta groapă de gunoi de la poalele zidului a devenit un loc chic şi absolut încîntător , ca şi poarta Ecaterina ori Scheii Braşovului !

   Pînă aici , toate bune şi frumoase !

   Ce ne facem însă cu peisajul (de cele mai multe ori) dezolant rămas după un week end cu grătare la Pietrele lui Solomon , pe Valea Timişului sau pe drumul către Şapte Scări ? Prin locurile astea nu vin braşoveni ? Or fi numai bucureşteni necivilizaţi …. ?

   Ei bine , ne place sau nu , dar şi asta face parte din ştiinţa de a trăi bine !

   Tot spaţiul public este supus permanent agresiunii zgomotului : de cînd distracţia este confundată cu zgomotul și tămbălăul , totul se petrece cu sonorul dat la maximum ! Chiar şi convorbirile telefonice purtate pe stradă , nu mai au nici un pic de intimitate : posesorul respectivului utilaj de pălăvrăgit din mers trăieşte cu teama că ceilalţi nu ştiu ce vorbeşte el ! Şi atunci , are grijă să se exprime cît mai tare cu putinţă , cît mai răstit , indiferent de subiect , indiferent de oră , indiferent de loc . Mai toţi urlă în telefoane de te întrebi la ce le mai folosesc acestea pentru că , la cît de ridicat le este volumul s-ar putea înţelege şi fără ele , indiferent de distanţă ! A nu te ţigăni într-un loc public a ajuns raritate , o dovadă rarissimă de bun simţ şi de bună creştere !

   Tot în mediul public , sîntem de multe ori agresaţi nu doar de zgomot ci şi de ce pot debita mulţi dintre vorbăreţii noştri concetăţeni : o formă firească de adresare între prieteni este "bă , eşti prost ?" sau "frate…" ; "băgami-aş …" este prezent în vocabularul select al ambelor sexe şi la vîrste din ce în ce mai … minore ; înjurăturile dintre cele mai urîte sînt o formă de tandreţe ; drăcuielile nici la grădiniţă nu se mai folosesc !

   Ne place aşa ? Ne simţim bine într-un asemenea mediu ? Sîntem oare mai maturi , mai interesanţi , mai (my) cool (cul) vorbind şi purtîndu-ne aşa ? Sau este exact pe dos şi asta denotă chiar infantilism şi greutăţi în procesul de maturizare ?

   Nu ştim , timpul urmează să ne răspundă ….

   Strada , acest mediu public care în loc să fie al tuturor a ajuns al nimănui , strada deci , este obligată să mai suporte o manifestare a prostului gust , manifestare ce spune clar că arta de a trăi , plăcerea de a trece prin viaţă , sînt lucruri deloc la îndemîna unora dintre concetăţenii noştri : cum se explică altfel şuncile mergătoare ce-şi etalează vară de vară buricul gol ? Şi nu numai : sînt pe stradă unele personaje (şi nu doar feminine) care pur şi simplu te agresează vizual ! Simpla lor vedere doare ! Sîntem toţi diferiţi : graşi sau slabi , înalţi sau scunzi , frumoşi sau frumoşi doar în ochii mamelor noastre , toţi avem unele defecte , însă chiar pentru asta a fost inventată MODA ! Moda , această stăpînă crudă şi neiertătoare a vieţii sociale din toate timpurile , există tocmai pentru a corecta , pentru a masca , pentru a ascunde defectele fizice , scoţînd în evidenţă calităţile (cînd ele există) sau creînd senzaţia existenţei lor ! De ce oare , avînd la dispoziţie un instrument atît de puternic , multe doamne şi domnişoare continuă să iasă pe stradă arătîndu-ne tocmai ce ar trebui să mascheze , nu vom pricepe niciodată ! Multe şi mulţi dintre noi uită că ce vine bine pe manechinul din vitrină nu cade la fel de bine şi pe o persoană vie și în mișcare , drept care poartă absolut orice este "la modă" ! Cum arată mulţi şi multe îmbrăcaţi , încălţaţi , coafaţi sau machiaţi "la modă" vedeţi şi singuri : cel puţin în cazul sexului zis slab , frumoasă este sinonim cu goală ! Să nu mai vorbim despre silicoane și alte adaosuri ce par a lua mințile unora !
   În schimb , în cealaltă extremă regăsim masculii pensionari ce fac "băi de soare" prin parcuri : de ce pensia (eventual mică) îți dă dreptul să-ți expui decrepitudinile în public , în fața tuturor , fie femei , fie copii , nu vom înțelege niciodată !
   Recomandăm călduros această cărticică (doritorii , după cumpărare , ar putea chiar s-o și citească - merită) !

   Trăgînd linie , putem spune că dacă a fi ridicol înseamnă a şti să trăieşti , atunci din ce în ce mai mulţi "ştiu să trăiască" !

   Agresarea cetăţeanului obişnuit nu se încheie însă aici : spaţiul acesta comun aflat în folosinţa noastră a tuturor , este grevat de multe ori de nimicuri (la o privire superficială) , care însă , însumate , compun un ansamblu urît , neplăcut sau chiar respingător . La asta contribuie din plin trotuarele cîrpite , rupte , desfundate , bordurile ciobite , pereţii leproşi sau graffiti-zaţi , legăturile de cabluri ale diverşilor distribuitori (Net City , iniţiativă lăudabilă , continuată cu o cheltuială consistentă , nu a dat nici un fel de rezultate , fiind pînă la urmă o risipă , deci fără finalitate) , gunoaiele aruncate în drum , căutătorii prin gunoaie , cerşetorii , cîinii fără stăpîn … Toate astea ne agresează şi ne iau din plăcerea de a fi CETĂŢENI !

   Marea majoritate a bucureştenilor habar n-au că Herăstrăul (cu toată umbra Casei Scînteii) bate la fund mai toate jardin-urile pariziene , că Cişmigiul este o adevărată bujuterie , că mai sînt încă în picioare clădiri încîntătoare ce aşteaptă o renovare pentru a deveni perle demne de toată admiraţia ! Tot ei , bucureştenii , ignoră că sub pojghiţa de mizerie , vacarm şi nepăsare se ascunde un oraş ce poate fi chiar frumos , civilizat şi foarte plăcut de locuit ! Şi ca Bucureştiul , multe alte localităţi din ţară , nu doar cele mai sus enumerate . Probabil că în momentul în care vom face pasul (mic) către un savoire vivre citadin , vom fi uluiţi de cît de simplu a fost şi , ne va fi ruşine pentru cît timp am pierdut !

   Pentru că , să nu uităm : este mai uşor să nu murdăreşti decît să cureţi !

   În final (că ne-am întins cam mult) , Parisul arată cum arată datorită parizienilor , Londra datorită londonezilor , Praga datorită praghezilor şi Bucureştiul datorită … străinilor (… mama lor de străini) care vin şi strică şi murdăresc şi ... zgomotesc frumuseţe de oraş !

   Aşadar , să punem mîna să învăţăm să trăim împreună şi ne va fi mai bine tuturor ! 

 Ω 

   Aşa cum am promis , să vorbim despre sare .

   Sarea , cum ştie tot omul , este sărată ! Am fost profund , sper că a plăcut glumiţa !

   Ei bine , deşi sărată , nu toată sarea este la fel : funcţie de gusturi , vă recomandăm să încercaţi sarea marină , dacă este posibil mare sau grunjoasă (pentru gătit) .

   Sfat 

   Într-un recipient din sticlă (nu folosiţi plastic) şi care se închide cît mai bine , puneţi sare marină grunjoasă şi adăugaţi cimbru (între un sfert şi jumătate din cîtă sare doriţi să preparaţi) ; lăsaţi două , trei zile , apoi folosiţi la gătit şi la grătar .

   Concentraţie şi cantităţi după gustul fiecărui … fabricant !

 

  Data viitoare , vom pălăvrăgi despre mirodenii !

Cică - Spune-mi cu cine te însoțești ...

  Ca să-ți spun cine ești !

   Vă este cunoscut acest proverb ?
   Cu siguranță , răspunsul este DA : greu de crezut ca cineva să nu fi auzit și folosit (măcar în gînd) acest exemplu de înțelepciune populară .
   Însă , l-am adus în discuție nu pentru a dovedi încă o dată puterea adevărului experienței acumulate în nenumărate generații ; nici pentru a broda pe marginea lui propoziții fals patriotice ; nici pentru a ne arăta puterea rădăcinilor noastre românești ! Nici gînd : pur și simplu , a fost o concluzie , o constatare , un oftat dureros ce vrea să spună (dar nu spune direct în față) v-am spus noi ?
   Ei bine , DA : v-am spus noi ?
   Întotdeauna hoții se vor însoții cu hoții , oamenii cinstiți cu oamenii cinstiți ; mincinoșii și puturoșii cu mincinoșii și puturoșii ; oamenii gospodari cu oamenii gospodari , oamenii de dreapta cu oamenii de dreapta , cei de stînga cu cei de stînga ...
   Nu puteți spune că nu v-am spus :

Spune-mi cu cine te însoțești

Ca să-ți spun cine ești !

 

   Fondator al noului partid liberal , om cu idei liberale , propagandist al liberalismului românesc , Andrei Chiliman (căci despre el este vorba) , a căutat să se însoțească numai și numai cu cei de "teapa" lui : cu alți liberali , cu oameni cu același mod de gîndire , cu același comportament !
   Ca să fie mai ușor de înțeles , Andrei Chiliman s-a însoțit cu persoane care țin ușa deschisă ca să treacă femeile înaintea lor , salută primii o doamnă , se ridică în picioare cînd aceasta intră în încăpere , etc , etc ! Și chiar dacă n-a fost niciodată "un simpatic și un popular" și-a făcut datoria cum trebuie , fără țepe și alte năstăsisme ! Cam asta ar fi ideea : vorbim aici despre cele mai vizibile diferențe dintre domni și tovarăși !
   Lăsînd gluma de o parte , numitul Andrei Chiliman , mai puțin înfometat decît alți așa ziși liberali , nu acceptă însoțirea cu ideologia PSD : nu-i plac tovarășii , nu uită , nu iartă și , chiar mai mult , înțelege că în timp ce partenerii contra naturii și-au atins deja scopul , PNL încă mai așteaptă un iluzoriu și virtual fotoliu prezidențial ! Adică , unii și-au văzut

sacii în căruță ,

iar alții , fac pe fata mare în așteptarea nopții nunții : dar , DAR ... dar dacă noaptea nunții nu mai vine ? Daca PSD o să considere că USL

 și-a trăit traiul

și-a mîncat mălaiul ?

   Și își propune propriul candidat ?
   Liberalii le vor lua

praful de pe tobă

sau

boii de la bicicletă ?

  
Dacă totuși noaptea nunții vine , însă nuntașii

nu vor putea juca cearceaful ?

   Pentru că (să fim sinceri) numai fată mare nu pare !

   Mă rog , poate o fi fost , dar a avut Victoraș grijă : iar acum o (îl) tot duce cu vorba ! Să vedem dacă la anul vor mai fi părinții de acord !

   Așadar , revenind la dovada (de unii uitată) de înțelepciune populară , după ce am aplicat-o vechiului liberal Chiliman , să facem același lucru și pentru floricica neprihănită din fruntea partidului ! Să vedem dară cu cine s-a însoțit :

PCR > PRM > PCR > FSN > PDSR > PSD

   Am putea da și nume , nume dintre cele mai dragi liberalilor (Pauker , Gherla , Aiud , Georgescu , Draghici , Pitești , Luca , Poarta Albă , Dej , Ceaușescu , Iliescu , Năstase , Ponta , etc) însă nu credem că dacă n-a învățat în atîția ani de școală ce datorează PNL-ul actualilor tovarăși o va face acum ! 

   Ciudată alianță a putut alege un liberal profesor de istorie : ne face să ne întrebăm ce fel de istorie a învățat domnia sa ! Istoria PNL , memoria brătienilor , moștenirea celor ce au ridicat o țară , în mod evident nu au lăsat nici o urmă în mintea și cunoștințele ofilitei domnișoare : căci , în mod clar , ceea ce o țară întreagă vede că este o posibilă căsătorie din INTERES , numai zis-a don'șoară își închipuiește a fi din dragoste !  

   În așa hal s-a prostituat fata asta bătrînă , încît nici mezalianță nu mai putem numi prostia ce o dorește și care (credem noi) nu se va întîmpla !  

 

  Ω

 

   Vă mai amintiți cum se zice în popor ?

Minte scurtă ,

Poale lungi !

   Pentru că , nu-i așa tov. Antonescu :

Cine nu știe istoria , este condamnat s-o retrăiască !

Mîndria de a crede !

     Dreptul şi mîndria de a crede orice prostie …
                                   sau
   Despre cît de mincinoase sînt reclamele !

 

   Vă mai amintiţi domniile voastre (cei care aveţi vîrsta necesară) ce credeam noi , românii , despre occident , pînă în 89 ?

   Vă mai amintiţi ce credeam şi cum priveam RFG – ul ?

   Vă mai amintiţi oare ce însemna Parisul ?
   Sau Franţa ?
   Să nu mai spunem SUA …
   Şi cum ni se părea că tot ce este estic pute ?
   Vă mai amintiţi ?
   Parcă erau nişte imposibilităţi geografice , locuri exotice desprinse din poveşti SF ; vorba ardeleanului din banc : "aşa ceva , musai că nu există !" . 
   Să recapitulăm pe scurt : în vest aveai tot ce doreai , în vest marfa era de o calitate excepţională , în vest viaţa era ieftină şi salariile mari , în vest îţi puteai lua maşină nouă o dată pe an (sau mai des) , în vest te rugau să-ţi faci casă , în vest nu te omorai cu munca , în vest aerul era mai parfumat şi boii se vorba aia "odicolon" , etc , etc !
   Adică , în concluzie , în vest umblau cîinii cu covrigi în coadă !
   Vă mai amintiţi ?

   Hai , sigur ne amintim , că doar asta era părerea generală despre occidentul cunoscut doar din "pachet" ! Toţi fugiţii se realizau acolo peste noapte , toţi rataţii se realizau acolo peste noapte , toţi analfabeţii se realizau acolo peste noapte (şi trăiau boiereşte) !

   Şi a venit decembrie 89 …

   Şi au venit ajutoare şi a dispărut miliţia aia rea şi securitatea aia foarte rea şi totul era roz şi frumos iar noi , pregătiţi după atîţia ani de aşteptări şi aşteptare am deschis larg braţele pentru a primi (cu pîine şi cu sare) bunăstarea capitalistă !

   Şi atunci a sunat ceasul !
   Şi ne-am trezit !
   Este paradoxal faptul că , în momentul în care ne-am trezit , a început coşmarul ! Un coşmar îngrozitor : occidentul mult visat , occidentul din pachet , a venit şi cu cafea naturală şi cu ţigări (americane !) şi cu ciorapi de damă (italieneşti !) şi cu parfumuri (franţuzeşti !) , ba chiar şi cu maşini (nemţeşti !) !
   A uitat însă să aducă şi bani !
   Banii trebuia să-i avem noi : şi cum nu-i aveam , ne-am interesat de unde putem face rost .
   Bun , pînă aici totul este clar ! Lucrurile se complică însă în continuare : unii (puţini) şi-au spus că banii vin din muncă şi s-au apucat de treabă , alţii (mai mulţi) s-au prins că banii vin din bancă şi s-au apucat de ... împrumuturi , iar prea mulţi dintre noi şi-au dat seama că banii pot veni şi din infracţiuni de orice fel ; în definitiv şi la urma urmei , banii nu au miros ! Şi s-au apucat şi ei de treabă ....

   Şi iată cum noi , nişte estici creduli , am nimerit total nepregătiţi în plin coşmar (pardon) vis capitalist : doar atît şi ar fi fost rău , însă noi am nimerit din greşeală şi , mai ales , total nepregătiţi !

   Surprizele nu s-au încheiat aici : am aflat (cu surprindere) că invincibilii americani s-au temut rău de tot de ruşi (fosta URSS sau CCCP , fiecare cum doreşte , tov. Iliescu) , că NATO era depăşit la multe capitole de către "slăvita Rusie" , că de fapt noi nu sîntem decît un biet grăunte de nisip pe întinsa plajă a intereselor internationale , că nu ne aşteaptă nimeni cu braţele deschise ca să ne dea şi ce nu visăm şi că toţi speră să rămînem în cutiuţa noastră şi să producem cît mai mult şi cît mai ieftin pentru alţii ! Tot atunci am început a bănui că în « Medecins sans frontieres » nu prea găseşti medici şi , şi , şi ….

   Ei bine , toate aceste palme după ceafă şi şuturi în c.. ce ne-au trezit din frumosul vis prerevoluţionar şi ne-au aruncat în coşmarul realităţii postrevoluţionare , toate aceste şocuri aplicate naivităţii noastre balcanocarpatolevantinoponticomioritice , toate astea deci , ne-au făcut un pic mai circumspecţi : parcă nu tot ce zboară se mănîncă !
   Iar dacă lucrurile stau aşa , dacă ne-am plătit cu Caritas-ul impozitul pe prostie , dacă am susţinut în infantilismul nostru sute de partide , dacă în mîndria noastră prostească am golit cimitirele de maşini ale altora , dacă am tot plătit ca să învăţăm ce este rău şi ce este bine , atunci cum de în continuare îi credem pe politicienii care ne conduc ?
   Nu ne-am lămurit încă ce fel de oameni sînt ?
   Nu am învăţat nimic din clasici ?

“Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

 Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă”

   De ce democraţia funcţionează în toată lumea , numai la noi nu ?

   De ce economia de piaţă funcţionează în toată lumea , numai la noi nu ?
   De ce separaţia puterilor în stat funcţionează în toată lumea , numai la noi nu ?
   
    DE CE ?
   DE CE ?

   Iar acum , în plin coşmar capitalist , cum de mai credem în basme de adormit copiii ?
   Cum de le mai acordăm încrederea noastră ?

   Dacă cineva (oricine) poate explica acest paradox altfel decît prin prostia politică perpetuă a acestui popor , îi dau un premiu !
   Sînt convins că voi rămîne cu el (cu premiul) !
   Atîta timp cît nu ne deşteptăm (imnul ne-o tot cere) , avem soarta pe care o merităm !
   Oare unde greşim ?

   Ω

   Din nou încheiem cu o întrebare , născută din curiozitate şi nu din nostalgie :

unde-i gustul roşiilor de altă dată ?

 

 

Cică – Plîngînd de mila lui Terente

    Hoţul neprins , negustor cinstit se numeşte !
    Dar cel prins , se cheamă MARTIR ?

 

   Am ajuns în situaţia (deloc dorită) de a constata fragilitatea statului construit de noi , prin noi şi pentru noi în aceşti ani postrevoluţionari . Şi o spunem cu tristeţe şi cu părere de rău ! Este motivul pentru care , din cauza căruia , deoarece şi pentru ce revenim (fără voie şi fără plăcere) la subiectul discutat ieri : gigi şi ai lui ! Nu ne rabdă inima a tăcea , nu putem face front comun în tăcerea naţională , ca să nu se confunde muţenia cu aprobarea ! Asta ar fi o mare problemă , în ultima vreme românii fiind campionii clevetelii şi codaşii adevărului spus franc în faţă !

   Să revenim dar , la subiectul de astăzi : chiar dacă ar fi mai potrivit să-i spunem substantivul , să rămînem la obişnuinţa de a-l numi subiect ; aşadar , în tot falsul scandal generat de o hotărîre DEFINITIVĂ ŞI IREVOCABILĂ a unui tribunal românesc LEGAL CONSTITUIT ŞI ACCEPTAT , apare o voce de haiduc , o voce care cere sus şi tare DREPTATE PENTRU gigi ! Vocalul haiduc , este un fotbalist , personaj cu solide cunoştinţe de cultură (?) generală , de drept , de stîng , de călcîi , de spitz , etc , etc ! Obsevaţi vă rugăm , că dintre toate cunoştinţele mai sus enumerate , lipsesc chiar cele legate de cap !

   Bravo lui , bravo lui haiducului !

   Bravo lui , dacă n-ar fi o Vitorie Lipan invers : pornită nu să-şi facă dreptate , ci să ceară o falsă dreptate pentru domnul , stăpînul , patronul şi de salariu plătitorul ! Adică , şerbul cerînd dreptate pentru (b)oier ! Ciudăţenii ale capitalismului autohton …
   Ca o paranteză : ni se cere în mod insistent să ne înduioşăm şi să lăcrimăm cu gîndul la biata famile ; de acord , nu este uşor , însă nici familiilor rîmarilor , cămătarilor sau spoitorilor nu le-a fost uşor şi nu s-a mai crocodilit nimeni pentru ei ! Am închis paranteza ! 

   
   Să aibă el cunoştinţă despre fapte ignorate de justiţie ?
   Sau de apărarea numitului gigi ?
   Oare chiar aşa să fie ?  

   Dacă da , să le facă publice !

   Dacă nu , cu ce drept (sau stîng , depinde cum îi vine mai bine) îşi permite să pună la îndoială sentinţa unei curţi de justiţie ? De ce poate el să creadă că judecata lui sau a altora ca el este dreaptă , iar a organismelor STATULUI român nu ? De ce autorităţile noastre , da , ale noastre , plătite de noi , lasă să persiste confuzia dintre democraţie şi libertate pe de o parte şi dreptul absolut de a face şi de a spune orice idioţenie pe de alta ? De ce statul înghite orice porcărie , orice năstăsie , orice gigerie , lăsînd cale liberă unor infractori dovediţi şi condamnaţi către statutul de victime ale regimului ! 
   Chiar sînt ei asemenea victime ?
   Sînt suficient de importanţi pentru un asemenea statut privilegiat ?
   Orice pungaş ori găinar este închis din motive politice ?
   Sînt puşcăriile pline de martiri ?
   Cu siguranţă nu ! 
   Cu siguranţă însă , ar vrea şi le-ar plăcea !
  

   Aşadar , ca o concluzie , aşteptăm ca statul român DE DREPT să se manifeste ca atare şi să nu mai înghită toate inepţiile debitate de orice analfabet cu (crede el) studii la şcoala vieţii !

   Iar atunci cînd va trece fiecare în pătrăţica lui mititică , seacă şi rece , nouă celorlalţi ne va fi o idee mai bine !

   Abia atunci cînd statul va reuşi să impună (nu să cenzureze) o conduită socială demnă şi corectă vor dispărea gigei , victoraşi , giovănei , stoicuţi , borcei , generali , mitici  ….. Da , ar dispărea ei şi amantele lor devenite soţii şi fine ale naşului de profesie , ar dispărea fetiţele din plastic , ar dispărea vulgaritatea şi promiscuitatea vieţii publice româneşti actuale : iar copiii vor visa din nou să se facă pompieri şi doctori şi vatmani şi aviatori în loc de gigi sau 2Xanca !

     Ω 

   Chiar vrem să dispară şi să intrăm în normalitate ?

   Aceasta-i întrebarea !  

 

    P.S.1 Să fie grija mea cea mare ce va face Steaua fără păstor ?

           Absolut de loc : mă îngrijorează însă lipsurile din educaţie şi din învăţămînt !

           Cîţi profesori pot fi oare plătiţi dintr-un Maybach ?  
   P.S.2 La şcoala vieţii nu se dau diplome !
 

Cică - Cîntic cu lotri și ocnași de operetă !

   Se caută un bard !
   Popular !


   Ne-am ferit să avem păreri la cald , sau mai exact la fierbinte !
   Am așteptat cuminți să se mai liniștească spiritele , pentru a nu fi în nici un mod influențați de părerile televiziunilor noastre imbecile !
   Așadar , din moment ce ne-am liniștit , să ascultăm la rece și cu mintea cît mai limpede balada oierului cel bun , pedepsit de societatea cea rea !
   Observați vă rugăm , că povestea capătă influențe de baladă populară , baladă în care :

 statu' slutu' și urîtu' 

îl condamnă pe bietul cioban machedon , care :

Șade gigi tolănit
Și cu murgul priponit
 În pripoane de argint,
 Și mănîncă frumușel,
 Și bea vin din burdușel

.....................

 

   Cu mare părere de rău , trebuie s-o spunem : vai și amar de țara în care hoții devin eroi , paznicii dreptății sînt transformați în Bau Bau și opinia publică se înduioșează pentru soarta unor (bieți) devalizatori ai bunului public !

   Vai și amar de noi , cei neimpresionați cu imaginile din penitenciar , imagini ce ne arată cît de rău o va duce Măria Sa gigi !

   Vai și amar de noi , cei ce n-am luat la cunoștință despre modul glorios în care l-au primit ceilalți deținuți pe Prințul Luminii , gigi !

   Vai și amar de noi , noi cei care n-am lăcrimat ascultîndu-l pe un alt deștept (mm stoica) nepovestindu-ne despre ce se întîmplă "în casă la gigi" !

 

   Da , vai și amar de noi !

   De noi toți , cei cărora nici un stoica menestrel nu ne-a povestit ce a fost "la gigi-n casă" cînd și-a anunțat iubita și sfînta familie personală că a păcălit statul român prin intermediul a doi căcănari ajunși la putere în MAPn !

   De noi , noi ăștia mulți , care de fapt nu-l înghițim nici pe gigi , nici pe cei din anturajul lui , noi cei cărora ne este și silă și milă de prostia lor flagrantă și care credem că încă nu s-a făcut destulă dreptate !

 

   De ce ar mai fi vai și amar de noi ? Pentru că în goana lor absurdă și abjectă după subiecte facile , televiziunile românești , în loc să-l lase să-și execute pedeapsa și să simtă că a scăpat ieftin , vor zgîndări în continuare clown-ul , în așa fel încît va ajunge să creadă chiar și el prostiile pe care le spune !


   Ω

   Dacă justiția l-a găsit vinovat , credem că într-adevăr este vinovat !
    Iar în cazul acesta , n-ar fi mai bine să-i aplicăm noi toți cea mai mare și mai groaznică pedeapsă ?
    Cum care ?

Damnatio memoriae !

 

Pedepsiți-l uitîndu-l !

 

   Doar așa vom dovedi că am învățat și noi ceva din toată telenoveaua asta penibilă !

Andrei Pleșu despre neologismele inutile actuale

   Tot ceea ce urmează a citi astăzi îi aparţine lui Andrei Pleşu , din care dară cităm în totalitate (cu mare plăcere) !

   Aşadar :

"Îmi plac cuvintele străine naturalizate.     Mai dezmorţesc limba.     În timp, unele rezistă, altele dispar.     A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos,în Ţările Române.     Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.     Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…     După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?     Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani și menajera hoață care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) văzute în engleză.     Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.     Secretarele nu-şi mai spun decît manager assistant.     Cismarii sunt designeri.     Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.     Nici gînd.     S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cît se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.     Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de „Spiru Haret“, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un spriț, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu, se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.     Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.     Nu mai sîntem hotărîţi să facem ceva, ci determinaţi.     Nu mai realizăm, ci implementăm.     Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.     Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.     Nu mai consimţim, ci achiesăm.     Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.     Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!     Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.     Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.     Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.     Nu mai avem frizeri și croitorese, avem hair stilisti și creatoare de fashion.     Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesînd la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm în expectaţiunea unui feed-back pozitiv.     Altfel, cînd ies din rol, îi auzi cu cîte un neaoş şi superior „Hai să-mi bag…“ . *     Corect filologic și, mai ales, talentat ridiculizator pamflet!     Păcat că respectivii vorbitori-„scriitori“-stîlcitori de limbă română vizați, neavînd organe, nu pot citi și decoda un asemenea mesaj!… Nu obișnuiesc ei oameni culți, de tipul doamnei V. Zbarcea, să înțeleagă și să se cutremure de atentatul făcut cotidian cu nonșalanță la corecta evoluție a limbii vorbite și scrise pe aceste meleaguri străbune, dară-mi-te troglodiți precum cel numit în articol ori alții, așa-zis politicieni, sau oameni simpli ce-au uitat demult ce-au învățat în școală?…     Triste vremuri de sub/in-cultură mai trăim!"         22 noiembrie 2012    Ar fi ridicol să încerc s-o spun mai bine , așa că , în speranța că va făcut plăcere ...    Ω

Entr’acte – Ascensiunea NU poate fi oprită

   Bertolt Brecht la Odeon 

   Recunoaştem că a devenit un model plicticoso repetitiv !

   Recunoaştem că ne face plăcere acest lucru !

   Recunoaştem că ne-am dori mai multe asemenea prilejuri şi în mai multe locuri !

   Recunoaştem … ce ?

   Recunoaştem că din nou am fost plăcut impresionaţi de un spectacol văzut la Odeon !

   Şi ce spectacol : "Ascensiunea lui Arturo Ui … "  , adică Bertolt Brecht , autor de geniu , autor foarte actual , considerat de mulţi ca fiind … prea greu ( ?!?!?) ! Niciodată n-am înţeles în ce sens greu , dar să lăsăm asta în seama specialiştilor ! Ca o paranteză : dacă BB pare ermetic , atunci Ionesco pare ... cum ?

   Ei bine , textul binecunoscut , a fost baza unei puneri în scenă absolut uimitoare şi neaşteptate date fiind posibilităţile reduse ale spaţiului de la Odeon : desfăşurarea scenografiei şi deci şi a acţiunii în adîncime a dat un plus de profunzime jocului actoricesc ; muzica şi dansul , aerul de cabaret din anii ’20 , personajele de fapt anonime (Brecht s-a manifestat drept antifascist pentru că astea erau vremurile şi asta s-a dorit să înţelegem , el în realitate a scris împotriva oricărei forme de totalitarism) pot primi orice nume , din orice epocă : ele ne demonstrează doar justeţea dictonului ce spune că sub soare , nimic nu este nou !
   Inclusiv , din păcate , parodia de Adolf Hitler !

   Revenim la ideea de cabaret : prezentarea piesei într-un asemenea mod/mediu i-a crescut expresivitatea şi puterea de atracţie – ne-a amintit un spectacol cu "Mutter Courage und …" de la Cluj , văzut acum … credem că vreo sută de ani !

   Să nu lungim pelteaua : jos pălăria în faţa Dorinei Lazăr !

   Alte teatre , cu mai multe pretenţii , ar avea cîte ceva de învăţat ! 

  Ω  

  Vom reveni , cu sadism !

 

 

Coroana de oțel

  
   10 mai


   Doritorii , curioșii , neștiutorii (așa ca noi , cu curajul de a recunoaște asta) , au auzit de-a lungul timpului , din diverse surse , vorbindu-se despre ziua de 10 mai : sursele au fost în general orale - se apuca vreun bunic să povestească din copilăria lui , eventual și că l-a văzut pe rege și stăteam toți cu gurile căscate de parcă ne vorbea despre lucruri imposibile ! După un timp , poveștile moșului , repetate prea mult și prea des , își pierdeau din farmec și , odată catalogate în categoria "iar a-nceput ăl bătrîn cu ale lui" , nu mai erau ascultate de nimeni , toată lumea mimînd interesul (de rușine) , manifestînd însă o surzenie selectivă !
   După atîția ani , acum cînd moșul ăla plicticos nu mai este - și parcă ne este cîteodată dor de el - să încercăm să vedem NOI ce a însemnat 10 mai pentru România și români !
   Să vedem dacă cei ce am serbat o viață 23 august , vom plictisi nepoții cu același entuziasm .
   Să vedem va să zică , dar fără a face comparații !
   Să deslușim deci , de ce 10 Mai ?

   Dintr-un anumit punct de vedere istoric , ziua de 10 mai se identifică cu 10 mai 1866 , adică momentul în care , în mod oficial

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen

devenea Domnitorul Principatelor Unite .
   Respectivul Karl , în vîrstă de numai 27 de ani , avea să devină Carol și să domnească nu mai puțin de 48 de ani !
   Dincolo de "asta-i muzica ce-mi place" , ce a însemnat el pentru noi ?
   După cum spuneam , pentru școala facută după război , înlocuirea lui Cuza cu Carol a fost o tragedie națională ; pentru cine vrea să gîndească , lucrurile nu stau chiar așa ! Vodă Cuza își atinsese deja limitele , iar tînărul ofițer german , cu apucături germane , a continuat transformarea unui stat organizat încă feudal , într-unul modern , constituțional . Faptul că în timpul domniei lui , Principatele Unite au depășit statutul de (aproape) provincie turcească transformîndu-se într-un regat (încoronarea , în mod simbolic , s-a desfășurat pe ... 10 mai 1881) , urmare a independenței proclamate de fapt tot într-o zi de 10 mai (1877) dar dobîndită cu multe jertfe în sudul Dunării , acest fapt deci , ne arată cît de multe s-au realizat în mai puțin de jumătate de secol !

   Bineînțeles că astăzi , după atît de mulți ani , vedem lucrurile altfel : ni se pare că a avut și el ... bube , că se putea mai bine , mai repede , mai și mai , însă atunci s-a putut doar 10 mai . Țara începea să aibă o identitate , își căuta drumul printre vecini puternici (și de multe ori hapsîni) , își crea tradiții (pe care nu le avea) ; dintr-o dată , școala a devenit un lucru obișnuit , drumul de fier a legat porturile cu locurile de producție și cu străinătatea , tot mai mulți copii au plecat - pe bani proprii sau cu burse - la studii în străinătate (și culmea , s-au și întors să profeseze în țară) ! Schimbarea de obiceiuri a fost atît de bruscă și de brutală , încît Eminescu (să ne amintim că și el a fost plecat la studii , la Viena) găsea cu cale să tune și să fulgere împotriva unor școliți în cele stăinătățuri ! Tot atunci , se naște teatrul românesc și devine o instituție , "explodează" scrisul de tot felul (de la poezie la jurnalism , că tot vorbeam despre Eminescu ) , se ridică o burghezie ce se ocupă de afaceri și în primul rînd de producție ! Burghezie care se școlește și se rafinează : și care trage toată țara după ea , în direcția civilizației occidentale !

   Se naşte de fapt , conştiinţa de neam , se creează cu adevărat poporul român : nu muntean sau valah , nu moldovean , ci român !

   Apare şi se întăreşte ideea de unitate !

   Că acelaşi lucru s-ar fi putut întîmpla şi sub un alt conducător , este clar şi normal : că s-a petrecut sub Carol I , un om disciplinat şi ordonat şi corect şi învăţat cu ideea de democraţie (aşa cum era ea percepută la mijlocul secolului XIX cînd noi încă îl mai priveam pe vodă ca pe unsul lui Dumnezeu) , un personaj care a agreat şi încurajat jocul politic de tip occidental al alternanţei la putere , că s-a petrecut sub domnia – nu conducerea – lui , a fost un noroc pentru această ţară !

   Un noroc , din păcate încă nedezvăluit în istoria noastră !

   Dacă un om , un om care avea o coroană – de oţel – a avut atîta minte încît să o refuze pe a doua , înseamnă că binemerita de la patrie pentru liniştea pe care i-a oferit-o !

   Dacă acelaşi om , în loc să profite de obiceiul pămîntului , nu şi-a întins tentaculele peste toate locurile bănoase ci , din contră , s-a dovedit gata de a renunţa la tron doar pentru că i s-a folosit numele într-o afacere murdară , înseamnă că binemerita de la patrie pentru exemplul de integritate !

   Şi dacă acelaşi personaj , a reuşit să întruchipeze statul român modern abia născut , din nou înseamnă că binemerita de la patrie !

   În schimb , ce s-a ales de memoria marelui OM ?

   S-a ales praful : ideea de monarhie , considerată în România ca fiind desuetă – şi poate chiar este – ne împiedică să recunoaştem meritele unor înaintaşi , din simplul motiv că unele personaje istorice se încăpăţînează să supravieţuiască !

   Atunci cînd nu vor mai fi , ne vom aminti şi ne va părea rău că n-am profitat : comportament tipic românesc ! 

  Ω 

   Aşadar , să vedem dincolo de lungul nasului , să înţelegem şi să redescoperim istoria propriului neam , cu bune şi cu rele , cu realizări şi cu rateuri îngrozitoare , aşa cum sînt toate istoriile lumii ! Şi dacă se poate , fără a o mai scoate din contextul geografic şi politic al momentului !