Foarte bine!
Bravo!
Nu ne stă în obicei să ne lăudăm cu produsele românești, ne-ar plăcea dar, suntem conștienți că „ară, nu zboară” și „merge și așa” sunt concepte născute și dezvoltate pe plaiurile mioritice, drept care, pentru a evita ridicolul, îi lăsăm pe alții să se laude.
Însă, în această mare liniștită de dolce far niente (ne)productiv, ceva s-a forțat să ne trezească, să ne provoace, să ne zdruncine încrederea nestrămutată în strămoșeasca expresie „marfă românească”, iar acest ceva, acest eveniment care ne-a răsturnat valorile și obiceiurile, acest ceva ce nu ne vine a-l numi românesc, este un film!
Ei bine, da, un film românesc, un film românesc cu mult mai bun decât multe producții americane din aceeași categorie, un film lucrat cu o grijă bolnavă pentru amănuntul de orice fel, un film deci, care ne-a lăsat cu gura căscată și ne-a știrbit încrederea seculară în
Imaginea - este de o incredibilă bogăție de nuanțe, astfel că bietul alb-negru devine o stampă bogată de arhivă.
Sunetul - în sfârșit un film românesc în care se aude și se înțelege cam tot.
Muzica - veche, lăutărească, autentică.
Iar dincolo de tehnic ... povestea, jocul, ideile: ca o paranteză, vă spun că un dialog purtat (se pare) în turcă, deși netradus, a făcut o sală întreagă să asculte în liniște, cu și mai mare atenție, în speranța că va prinde vreun cuvânt.
Filmul, este un întreg, un întreg în care Victor Rebengiuc face un rol mare dintr-unul altfel episodic, un film care ne arată unde eram NOI acum nici două sute de ani și ne face să înțelegem mai bine unde suntem astăzi.
S-ar putea spune multe, s-ar putea vorbi mult și bine, dar, știți cum zice vorba veche: o mie de vorbe, doi bani nu fac!
Ω
12 ani de sclavie?
O prostie cu buget mare!
Și atât!
Vedeți Aferim!
Nu veți regreta!
Bravo!
Nu ne stă în obicei să ne lăudăm cu produsele românești, ne-ar plăcea dar, suntem conștienți că „ară, nu zboară” și „merge și așa” sunt concepte născute și dezvoltate pe plaiurile mioritice, drept care, pentru a evita ridicolul, îi lăsăm pe alții să se laude.
Însă, în această mare liniștită de dolce far niente (ne)productiv, ceva s-a forțat să ne trezească, să ne provoace, să ne zdruncine încrederea nestrămutată în strămoșeasca expresie „marfă românească”, iar acest ceva, acest eveniment care ne-a răsturnat valorile și obiceiurile, acest ceva ce nu ne vine a-l numi românesc, este un film!
Ei bine, da, un film românesc, un film românesc cu mult mai bun decât multe producții americane din aceeași categorie, un film lucrat cu o grijă bolnavă pentru amănuntul de orice fel, un film deci, care ne-a lăsat cu gura căscată și ne-a știrbit încrederea seculară în
marfă românească = marfă proastă!
BRAVO!
FOARTE BINE!
Adică, pe scurt,
AFERIM!
Oameni buni, nu ratați ocazia de a vedea filmul acesta la cinematograf și veți avea o mare și plăcută surpriză! Dincolo de povestea spusă, dincolo de jocul actorilor, dincolo de limbajul .... dar foarte potrivit, se găsește o lucrătură fină, cu grijă pentru amănuntul istoric, cu grijă pentru amănuntul situației și al comportamentului, cu grija de a nu deranja realitatea de acum aproape două sute de ani: totul în acest film, este la superlativ, totul!Imaginea - este de o incredibilă bogăție de nuanțe, astfel că bietul alb-negru devine o stampă bogată de arhivă.
Sunetul - în sfârșit un film românesc în care se aude și se înțelege cam tot.
Muzica - veche, lăutărească, autentică.
Iar dincolo de tehnic ... povestea, jocul, ideile: ca o paranteză, vă spun că un dialog purtat (se pare) în turcă, deși netradus, a făcut o sală întreagă să asculte în liniște, cu și mai mare atenție, în speranța că va prinde vreun cuvânt.
Filmul, este un întreg, un întreg în care Victor Rebengiuc face un rol mare dintr-unul altfel episodic, un film care ne arată unde eram NOI acum nici două sute de ani și ne face să înțelegem mai bine unde suntem astăzi.
S-ar putea spune multe, s-ar putea vorbi mult și bine, dar, știți cum zice vorba veche: o mie de vorbe, doi bani nu fac!
Ω
12 ani de sclavie?
O prostie cu buget mare!
Și atât!
Vedeți Aferim!
Nu veți regreta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu