Cine latră, cine mușcă?
Din ce în ce mai des și mai mult suntem supuși propagandei ruse: vrem nu vrem, dăm ascultare tuturor știrilor ce vin dinspre Moscova și, bineînțeles, ăsta este un lucru normal. Probabil că tot ca o formă de normalitate trebuiește privită și prezența mult mai discretă a „strigăturilor” NATO, care se pare că pierde războiul declarațiilor. Și zic asta, pentru că vorba din bătrâni ne spune astfel:
Dar, dacă luăm la bani mărunți ceea ce populează acum peisajul media românesc, vedem că volens nolens propaganda rusească începe să aibă efect: noi, cei pățiți, noi cei care știm că de obicei când strănută Moscova la București este crivăț, noi deci, fără să vrem căscăm ochii, gura și urechile la tot ce provine de acolo!
Dacă o știre ar spune că Rusia s-a hotărât să ne înapoieze tezaurul, am fi al dracului de circumspecți și am verifica de trei ori calendarul, să nu fie 1 aprilie - pe stil vechi sau nou - și ne-ar veni greu s-o credem!
Dacă însă, Moscova ar declara că ne-a dedicat un mănunchi de rachete numai nouă, am crede imediat!
Atât de departe s-a ajuns cu războiul declarațiilor, încât începem să ne temem și să reacționăm așa cum dorește propaganda de la răsărit: a apărut un curent de opinie anti război, sunt voci care cred că dacă fac frumos vom fi iertați, alături de ei găsindu-se permanent și oportuniștii gata să lingă orice koor în speranța unui profit viitor!
Nici nu știu ce să cred, poate este normal așa!
Mă întreb însă, ce reacție ar avea românii dacă și la noi s-ar lua măsuri de reintroducere a stagiului de pregătire militară? Adică așa cum deja se întâmplă în mai multe țări ce se simt amenințate de un posibil război!
Nu știu cât de pregătită este România pentru un război, nu am idee ce potențial militar ne-a rămas din ceea ce niciodată nu am avut suficient, dar îmi este clar că într-un conflict clasic Armata Roșie ar mătura bună parte din Europa până ar putea fi oprită, iar într-un conflict modern, trupele de la sol ar sta doar cu ochii pe cer numărând rachete.
Așadar?
Avem ceva de făcut?
Avem ceva de spus?
Avem posibilitatea să ajutăm în vreun fel?
O mișcare propagandistică mult mai explozivă decât toate declarațiile ruse, este vizita premierului grec la Moscova: Grecia speră într-un ajutor economic rusesc, ajutor pe care Rusia nu cred să fie în stare să-l dea, dar pe care îl va promite, încercând să lărgească fisura din Uniunea Europeană! Acțiunile și declarațiile guvernului grec, lipsite de la bun început de coerență, seamănă izbitor cu acțiunile și declarațiile Rusiei: au aceeași tentă anti occidentală, au același aer de nemulțumit sătul să mai facă frumos ... drept care te întrebi dacă Syriza nu a fost cumva de la bun început ajutată economic.
Din păcate, Grecia este doar una dintre fisurile Uniunii Europene și NATO, altele, de primă linie, putând fi mult mai periculoase - Cehia, Slovacia, Ungaria - adică exact țările mult lăudate acum câțiva ani, atunci când noi eram în mod constant puși la colț, adică trei dintre cei patru membri ai Grupului de la Vișegrad: este posibil ca unii să încerce să joace la două capete, lucru pe care România l-a făcut în trecut și bine nu i-a fost!
Ω
Poate dăm prea mare importanță unor simple vorbe ...
Poate ar trebui să avem mai multă încredere în aliații pe care (singuri!) nu i-am ales ...
Poate ar trebui să fim mai puțin prăpăstioși ...
Poate nu s-au înșelat bătrânii când vorbeau despre câinii care latră prea mult ...
Poate?
Din ce în ce mai des și mai mult suntem supuși propagandei ruse: vrem nu vrem, dăm ascultare tuturor știrilor ce vin dinspre Moscova și, bineînțeles, ăsta este un lucru normal. Probabil că tot ca o formă de normalitate trebuiește privită și prezența mult mai discretă a „strigăturilor” NATO, care se pare că pierde războiul declarațiilor. Și zic asta, pentru că vorba din bătrâni ne spune astfel:
CÂINELE CARE LATRĂ, NU MUȘCĂ!
De data aceasta, ne facem curaj și sperăm ca înțelepciunea populară din nou să nu se înșele!Dar, dacă luăm la bani mărunți ceea ce populează acum peisajul media românesc, vedem că volens nolens propaganda rusească începe să aibă efect: noi, cei pățiți, noi cei care știm că de obicei când strănută Moscova la București este crivăț, noi deci, fără să vrem căscăm ochii, gura și urechile la tot ce provine de acolo!
Dacă o știre ar spune că Rusia s-a hotărât să ne înapoieze tezaurul, am fi al dracului de circumspecți și am verifica de trei ori calendarul, să nu fie 1 aprilie - pe stil vechi sau nou - și ne-ar veni greu s-o credem!
Dacă însă, Moscova ar declara că ne-a dedicat un mănunchi de rachete numai nouă, am crede imediat!
Atât de departe s-a ajuns cu războiul declarațiilor, încât începem să ne temem și să reacționăm așa cum dorește propaganda de la răsărit: a apărut un curent de opinie anti război, sunt voci care cred că dacă fac frumos vom fi iertați, alături de ei găsindu-se permanent și oportuniștii gata să lingă orice koor în speranța unui profit viitor!
Nici nu știu ce să cred, poate este normal așa!
Mă întreb însă, ce reacție ar avea românii dacă și la noi s-ar lua măsuri de reintroducere a stagiului de pregătire militară? Adică așa cum deja se întâmplă în mai multe țări ce se simt amenințate de un posibil război!
Nu știu cât de pregătită este România pentru un război, nu am idee ce potențial militar ne-a rămas din ceea ce niciodată nu am avut suficient, dar îmi este clar că într-un conflict clasic Armata Roșie ar mătura bună parte din Europa până ar putea fi oprită, iar într-un conflict modern, trupele de la sol ar sta doar cu ochii pe cer numărând rachete.
Așadar?
Avem ceva de făcut?
Avem ceva de spus?
Avem posibilitatea să ajutăm în vreun fel?
O mișcare propagandistică mult mai explozivă decât toate declarațiile ruse, este vizita premierului grec la Moscova: Grecia speră într-un ajutor economic rusesc, ajutor pe care Rusia nu cred să fie în stare să-l dea, dar pe care îl va promite, încercând să lărgească fisura din Uniunea Europeană! Acțiunile și declarațiile guvernului grec, lipsite de la bun început de coerență, seamănă izbitor cu acțiunile și declarațiile Rusiei: au aceeași tentă anti occidentală, au același aer de nemulțumit sătul să mai facă frumos ... drept care te întrebi dacă Syriza nu a fost cumva de la bun început ajutată economic.
Din păcate, Grecia este doar una dintre fisurile Uniunii Europene și NATO, altele, de primă linie, putând fi mult mai periculoase - Cehia, Slovacia, Ungaria - adică exact țările mult lăudate acum câțiva ani, atunci când noi eram în mod constant puși la colț, adică trei dintre cei patru membri ai Grupului de la Vișegrad: este posibil ca unii să încerce să joace la două capete, lucru pe care România l-a făcut în trecut și bine nu i-a fost!
Ω
Poate dăm prea mare importanță unor simple vorbe ...
Poate ar trebui să avem mai multă încredere în aliații pe care (singuri!) nu i-am ales ...
Poate ar trebui să fim mai puțin prăpăstioși ...
Poate nu s-au înșelat bătrânii când vorbeau despre câinii care latră prea mult ...
Poate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu