Pe cine nu lași să moară ...
nu te lasă să trăiești!
Cu câțiva ani în urmă, atunci când sârbii erau foarte bau-bau și criminali și răi și tocmai buni de pedepsit, provincia istorică sârbă Kosovo și-a declarat independența: nu a contat că Serbia s-a născut și a murit acolo, nu a contat Câmpia Mierlei, nu a contat legătura istorică, spirituală sau pur și simplu sufletească! A contat numai și numai sentimentul că pedepsirea sârbilor și a Serbiei este un act necesar, ba chiar obligatoriu!
Și un bun exemplu!
Și s-a făcut!
Sentimentul mai sus descris și pomenit, i-a grăbit pe cei mai mulți să treacă cu vederea istoria și realitatea și să recunoască pe nemestecate independența provinciei Kosovo! Că asta putea deranja fundamentul firav al altor state în care unele minorități se agită, nu a contat; că asta dă apă la moară mișcărilor de secesiune, iar nu a contat, că asta pornește mințile unor așa ziși leader-i gata de orice pentru a se putea autointitula „Președinte”, tot nu a contat!
Cum spuneam, a contat numai sentimentul că Serbia merită să fie pedepsită și „biata” și „oropsita” comunitate albaneză trebuiește musai să fie ajutată!
Și a fost! Mai exact, au fost și una și alta!
Și astăzi?
Când lucrurile s-au liniștit?
Cum stăm?
Mai bine?
Diplomațiile care s-au grăbit să recunoască independența unei provincii ISTORICE a unui stat, ruptă brutal din acel stat, nu au auzit probabil niciodată vorba care spune că dacă cedezi o dată, o vei face din nou! Nu, în entuziasmul „independenței”, nimeni nu s-a mai gândit că lucrurile pot evolua, așa că plini de mândrie au spus da pentru Kosovo!
Să le fie de bine!
Iar acum?
Acum, albanezii, vor și o bucată din Macedonia!
Li se cuvine!
Dacă vor lupta și se vor dovedi „martiri”, comunitatea internațională va recunoaște probabil și independența nordului albanez al Macedoniei!
Dacă s-a putut cu Serbia, de ce să nu se poată și cu Macedonia?
Urmează Muntenegru?
Sau ce?
Ori cine?
Totul este în regulă dacă reușesc să demonstreze că cineva se poartă rău cu ei: treaba este ca și făcută!
Ce urmează să accepte puterile care ne conduc pentru a avea „liniște și pace”?
Se pare că povestea din Kosovo a fost o greșeală pe care au făcut-o unii și urmează s-o deconteze alții!
Ω
Să sperăm că Harcov-ul va sta cuminte, pentru că în caz contrar se vor găsi apărători ai drepturilor cine mai știe cui, gata să se sacrifice pentru liniște, libertate, independență ...
A! Să nu uit!
Și pentru pace!
nu te lasă să trăiești!
Cu câțiva ani în urmă, atunci când sârbii erau foarte bau-bau și criminali și răi și tocmai buni de pedepsit, provincia istorică sârbă Kosovo și-a declarat independența: nu a contat că Serbia s-a născut și a murit acolo, nu a contat Câmpia Mierlei, nu a contat legătura istorică, spirituală sau pur și simplu sufletească! A contat numai și numai sentimentul că pedepsirea sârbilor și a Serbiei este un act necesar, ba chiar obligatoriu!
Și un bun exemplu!
Și s-a făcut!
Sentimentul mai sus descris și pomenit, i-a grăbit pe cei mai mulți să treacă cu vederea istoria și realitatea și să recunoască pe nemestecate independența provinciei Kosovo! Că asta putea deranja fundamentul firav al altor state în care unele minorități se agită, nu a contat; că asta dă apă la moară mișcărilor de secesiune, iar nu a contat, că asta pornește mințile unor așa ziși leader-i gata de orice pentru a se putea autointitula „Președinte”, tot nu a contat!
Cum spuneam, a contat numai sentimentul că Serbia merită să fie pedepsită și „biata” și „oropsita” comunitate albaneză trebuiește musai să fie ajutată!
Și a fost! Mai exact, au fost și una și alta!
Și astăzi?
Când lucrurile s-au liniștit?
Cum stăm?
Mai bine?
Diplomațiile care s-au grăbit să recunoască independența unei provincii ISTORICE a unui stat, ruptă brutal din acel stat, nu au auzit probabil niciodată vorba care spune că dacă cedezi o dată, o vei face din nou! Nu, în entuziasmul „independenței”, nimeni nu s-a mai gândit că lucrurile pot evolua, așa că plini de mândrie au spus da pentru Kosovo!
Să le fie de bine!
Iar acum?
Acum, albanezii, vor și o bucată din Macedonia!
Li se cuvine!
Dacă vor lupta și se vor dovedi „martiri”, comunitatea internațională va recunoaște probabil și independența nordului albanez al Macedoniei!
Dacă s-a putut cu Serbia, de ce să nu se poată și cu Macedonia?
Sau ce?
Ori cine?
Totul este în regulă dacă reușesc să demonstreze că cineva se poartă rău cu ei: treaba este ca și făcută!
Ce urmează să accepte puterile care ne conduc pentru a avea „liniște și pace”?
Se pare că povestea din Kosovo a fost o greșeală pe care au făcut-o unii și urmează s-o deconteze alții!
Ω
Să sperăm că Harcov-ul va sta cuminte, pentru că în caz contrar se vor găsi apărători ai drepturilor cine mai știe cui, gata să se sacrifice pentru liniște, libertate, independență ...
A! Să nu uit!
Și pentru pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu