Criminalii în halate albe ai Auschwitz-ului românesc!

   Binefacerile cancerului


   Am aflat, fără surprindere, că mai mulți medici din țară, au acceptat să facă parte dintr-un grup infracțional (o mafie adică) ce trăia bine merci din MOARTE! Da, din moartea bolnavilor de cancer, pacienți ce erau îndrumați să cumpere cele mai scumpe medicamente, în detrimentul altor produse, mult mai ieftine și cel puțin la fel de bune!
   Spunem că am aflat fără surprindere, pentru că sistemul funcționează de ani buni și acoperă toate nivelurile sănătății, de la medicii de familie și până la ministerul sănătății: se miră cineva de ce spitalele cheltuiesc (de exemplu) averi pe curățenie dar tot împuțite sunt?
   Bun ... în cazul de față, existența sistemului mafiot devenit regulă, a fost bine explicată de o umflată obraznică, impertinentă și arogantă, care întrebată de reporteri pentru ce este anchetată, le-a dat acestora un răspuns cel puțin aiuritor: „așa se face în toată România, nu cred că eu am greșit!” Deci, ca o concluzie, dacă mai mulți medici și-au umplut buzunarele din moartea și suferințele bolnavilor și ale familiilor lor, înseamnă că așa se face și furtul și crima devin lege! Chiar așa să fie?

   Spus pe scurt, sistemul funcționa cam așa: producătorii de medicamente, dau distribuitorilor niște fonduri - nu contează forma în care le dau; distribuitorii de medicamente, dau unor medici din sistem - de la simplii medici de secție și până la membrii autorităților naționale - bunuri și servicii de milioane de euro; în contrapartidă, aceștia (medicii) prescriu bolnavilor DE CANCER numai medicamentele produse și distribuite de cei ce i-au mituit; bolnavii le cumpără plătind un preț mai mare; casa de sănătate plătește o parte din diferența de preț dintre medicamentul autohton bun și ieftin și medicamentul străin (poate la fel de bun dar) mult mai scump!

   Cine a câștigat? Producătorii, distribuitorii, șefii autorităților sanitare care au aprobat șmecheria, medicii oncologi ...
   Cine a pierdut? Bolnavii de cancer, familiile lor, producătorii autohtoni, casa de asigurări de sănătate, noi toți prin devalizarea sistemului la care contribuim fiecare după posibilități!

   Ce merită acești adevărați criminali?
   Cum vor plăti ei pentru nemerniciile făcute?
   Vor plăti?
   Mai este suficient colegiul medicilor sau trebuie în sfârșit o mătură marca DNA în acest Auschwitz românesc?
   Așteptăm cu nerăbdare încheierea cercetărilor: sperăm ca vinovații să plătească cu vârf și îndesat și ca sistemul să se însănătoșească în toate aspectele lui și nu numai în oncologie!

   Ω

   Pentru cei ce nu văd porcăria din sistemul de sănătate în ansamblul ei, recomandăm ca tratament un film italienesc din 1969: deși nu este o capodoperă, filmul arată o situație extrem de asemănătoare cu cea din România zilelor noastre - Dr. Tersili de la asigurări! 
  

„VĂ DORIM VIZIONARE PLĂCUTĂ!”

Guvernul ca o scurtătură

   La mâna experților?


   Guvernul a aprobat înființarea unui consiliu pentru supravegherea macroprudențială! Anunțul a fost făcut în urmă cu fix o săptămână, adică pe 22 iulie 2015. Până aici, lucrurile nu par a deranja pe cineva! Însă ... iată ce se spune despre nou înființata autoritate, chiar de către autorii și inventatorii ei:

„Potrivit proiectului de lege aprobat, se va constitui Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială din reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României, ai Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ai Guvernului, şi va funcţiona ca structură de cooperare inter-instituţională, fără personalitate juridică, cu rolul de a asigura coordonarea supravegherii macroprudenţiale la nivel naţional.
Preşedintele Comitetului va fi guvernatorul BNR, iar organismul decizional al Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială va fi Consiliul general,”

   Dacă acest nou organism ar avea rol consultativ, am înțelege nevoia existenței lui prin apelul făcut de către niște nepricepuți (recte guvernul) la cunoștințele și experiența unor guru ai finanțelor și atunci am considera benefică existența lui!

   Dacă acest consiliu, nu are rol consultativ ci decizional și va putea ordona guvernului în materie de finanțe, atunci hai să facem economie la buget și să nu mai organizăm alegeri, să renunțăm la constituirea de guverne și la tot circul însoțitor (jurământ în fața președintelui, etc) și să ne bazăm pe sfatul bătrânilor, cei care pe baza experienței, expertizei și în bună măsură apartenenței politice VOR FI NUMIȚI în respectivul consiliu al înțelepților!
   Așadar, ce rol mai are guvernul dacă altcineva îi ordonă?
   Ce rol mai are parlamentul, dacă altcineva îl învață?
   Ce rol mai au alegerile dacă o mână de oameni poate hotărî pentru noi toți?

   Președinte al acestui nou organism va fi numit guvernatorul BNR: despre Mugur Isărescu avem în general o părere foarte bună, dar cine ne garantează că în viitor, guvernator BNR nu va ajunge un individ cu visuri dictatoriale?
   Cum poate acest guvern inept și infantil să dea pe mâna unui grup format din nouă (9) persoane finanțele României?
   Și când spunem finanțele, spunem de fapt soarta României!

   Ω

   Răspunsuri posibile sunt două:
- guvernul și (încă) primul lui ministru sunt obligați să facă o mișcare ce-i va scăpa de o responsabilitate ce-i depășește
- situația finanțelor românești este atât de gravă, încât se simte nevoia instituirii unei dictaturi financiare, după modelul dictaturilor din timpul republicii Romane!

   Cu părere de rău o spun: după cât au lătrat guvernanții pe tema noului cod fiscal, faptul că-și pun finanțele în brațele altcuiva mă îndreptățește să cred că suntem într-un ..cat de nedescris și că discuțiile generate de noul CF au deschis cutia Pandorei!
   Așteptăm cu nerăbdare și părerea parlamentului!
    

General la stat sau la privat?

   Permiteți să raportez!


   Eu ca simplu soldat neinstruit, m-am gândit să fac un credit și să-mi cumpăr un grad mElitar: nu cred să am bani de general, dar măcar
de-un maior acolo, poate adun! Și, în caz de Doamne ferește cu vecinul nostru cel agitat, sigur nu mai pot fi pus în rând cu drojdia soldățimii proaste: eu voi fi așezat alături de drojdia maiorimii proaste! Cu puțin noroc, în loc de maior mă mulțumesc și cu gradul de căpitan, da`
să-mi dea ordonanță! Păi nu?
   Într-adevăr pare ciudată acestă întoarcere în timp, această revenire la vremurile când funcțiile se cumpărau oficial de la Domnie: cei 32 de imbecili nu au aflat oare că vremurile s-au schimbat? Pare-se că nu ... ei se cred probabil aleși în divanul ad-hoc și nu în parlament!
  
   Minunată dovadă de inteligență, cultură, educație și bun simț! Așa cum un sportiv este antrenat să gândească în avans, pe poziție viitoare, la fel orice om ar trebui să încerce să înțeleagă efectul faptelor lui în timp, adică mâine, peste o lună sau un an: mulți dintre parlamentarii noștri nu par a fi în stare de o asemenea gândire abstractă, drept care le ies pe gură și de sub semnătură tot felul de elucubrații idioate!
   Doamne ferește!
   Pentru a rămâne în ton cu propunerile hilare, cerem și noi să fie votată o lege care să-i declare persoane non-umane: poate scăpăm astfel de ei!

   Lăsând gluma de o parte, aș vrea să fie făcută publică lista cu numele isteților care au găsit de cuviință să privatizeze armata!

   Ω

   Sunt 32 ... adică s-ar putea forma un pluton ... „pluton gaze”, „pluton culcat”, „pluton târâș”, „pluton, pas de defilare - marș!”.
   Cel mai bine ar fi ca odată luați cu arcanul. să li se dea „deșteptarea”, că ei cred că tot „stingerea” a fost ultima comandă! 
   Să merite adică ... o decorație!

Merțanu` dă lemn, mâncaț`aș! Să nu fim rasiști! Să fim înțelegători!

   Toate lucrurile bune au un sfârșit!


   Ei bine, s-a terminat în bună măsură supremația lui Alberto Contador: din fericire!
   Din nenorocire, a început cea lui Chris Froome și a echipei Sky, ceea ce înseamnă că în continuare marile tururi cicliste sunt fără sare și fără piper: un Mortirolo ori un Tourmalet nu înlocuiesc suspans-ul celor trei săptămâni cu învingător sigur - ar trebui luat exemplul curselor de trap și introduse etape cu handicap? Numai așa ceva ar mai salva ceva dintr-un sport în care cercetarea este cu mulți pași în fața inspectorilor antidoping!

   S-a terminat și primăvara DNA-ului și pușcăriabilii care până mai ieri se jenau, astăzi scot capul cu mândrie și-și cer drepturile! Și asta pe bună dreptate că dacă la dragnea se poate, la ceilalți de ce nu s-ar putea? Este clar că ponta, așa hulit cum este el, nu a făcut (nu a vrut sau n-a putut?) nici un fel de presiune asupra procurorilor, lăsând baronii locali la cheremul anchetatorilor! Acum însă, dacă dragnea a arătat că nici în koor nu-l doare de justiție, de asumarea vinei, de latura morală a SENTINȚEI DEFINITIVE și celelalte „somități” scot capul iarăș la iveală! Mă aștept ca la anul, în plină campanie electorală, dumnealor să-și atragă voturi lăudându-se cu faptul că

„AU LUPTAT CHIAR ȘI DIN PUȘCĂRIE”!

   Adică vom avea după legiunile de revoluționari flămânzi, cohorte de neoilegaliști cerându-și dreptul indelienabil de a continua să încalce legea! Și unii îi vor crede și le vor da votul și se vor lăsa din nou păcăliți!
   Pe merit aș spune eu, într-o țară de sălbatici!

   S-au terminat sărbătorile tradiționale de Sân`Ilie: ideea, care nu este rea de loc, a fost transformată într-una de un mahalagism crunt, adică se confundă zgomotul cu muzica, plasticele chinezești cu produsele tradiționale și mâinile murdare cu parfumul dat unui preparat de un mare chef! Păcat că lucrurile au ajuns aici, dar pentru o populație care este educată să confunde vulgaritatea ostentativă cu eleganța, maneaua cu muzica populară și vuvuzeaua cu naiul ori drâmba, este normal ca o sărbătoare a comunității să fie confundată cu bâlciul cel mai abject!
   Din atâtea confuzii, s-a ajuns tiptil și în punctul în care primarii sunt confundați cu regii!
   Poate nu sunt confundați ... poate chiar au devenit mici cneji și voievozi: doar pe ei se sprijină mașănăria de partid, pe ei, pe apropiații și pe familiile lor! În rest, numai de bine ...

   S-a terminat și pădurea: la ăst Sân`Ilie, am văzut cum o culme pe care de zeci de ani o știu împădurită, a chelit în doar câțive ani! Pentru asta, primăriile nu au fonduri (!?!?!), iar poliția care ar putea dovedi clar cine sunt țiganii care cară pădurea în curțile lor, stă de pază la intrarea spre poiana cu oroarea sărbătoarea având grijă să nu urce nimeni cu mașina! Nimeni în afară de un țigan enorm cu șatra-ntr-un Merțan cât un vapor, nimeni în afară de cunoscuții lor, nimeni în afară de cei care ... probabil, mă înțelegi! Chiar ne cred tâmpiți? Chiar își închipuie că noi credem că ei nu știu că merțanu` ăla și multe altele asemenea sunt din lemn? Din lemnul care împădurea odată munții aceia frumoși?

   Ω

   În zona despre care vă vorbesc, zonă aflată la mai puțin de 150 km de capitală, a existat pe vremuri o uzină destul de importantă, uzină astăzi răposată, uzină după revoluție completată și, practic înlocuită prin dezvoltarea explozivă a unui cartier zis

„ȚIGĂNIE”.

   S-a ajuns în situația paradoxală în care trebuie să te temi să treci pe drumul național! Să te temi ca nu cumva un țigan să se hotărască să-ți însceneze un accident! Să te temi să nu-ți arunce vreun puradel în fața mașinii! Să te temi să deranjezi vreun nespălat care vrea să stea în mijlocul drumului pentru că așa are chef! Să te temi ziua în amiaza mare: teama asta o resimt și polițiștii, teamă care le-a șters mințile și-și închipuie că lemnul este adus în curți cu elicopterul și nu cu căruța pe unul dintre cele câteva drumuri disponibile! Să te temi ... să te temi de țigani ... dar ei să fie supărați că nu le spui ... rromi!
   A fost bine că s-a ținut bâlciul mizerabil de Sân`Ilie ... restul nu mai contează! Să te temi ziua` amiaza mare în propria-ți țară, pe unul dintre cele mai circulate drumuri! Să te temi! Cu poliție și primărie și toate cele la câțiva kilometri distanță!
   Să ajungi să te temi de țigani! Mulțumim tuturor factorilor responsabili și stăm liniștiți pentru că știm că la anul sunt alegeri:

un țigan egal un vot!

   Este?
   Este!

  

DAR, CUM SPUNEAM: TOATE LUCRURILE AU UN CAPĂT ȘI UN SFÂRȘIT!

POATE SE VA TERMINA ȘI CU BANII ARUNCAȚI PE TRADIȚIONALELE ARTIFICII DE SÂN`ILIE - TRADIȚIE DIN MOȘI STRĂMOȘI!

POATE SE VA TERMINA ȘI CU FURTUL - INCLUSIV DE LEMN!

POATE SE VA TERMINA ȘI CU SUPREMAȚIA ȚIGANILOR ÎN DETRIMENTUL SUPREMAȚIEI LEGII!

POATE ...

Ori poate suntem ultimii imbecili și nu suntem în stare să facem ordine în propria țară!

Nici ajutați de primar!

 

După cincizeci de ani

   Pentru prima dată ...


   ... în România, un torționar, un instrument al unui regim criminal, este judecat și condamnat pentru faptele comise: alexandru vișinescu, fost comandant de închisoare în perioada lui Dej, este condamnat ca urmare a unui proces desfășurat într-un mod corect și democratic! Procesul a început cam la cincizeci de ani de la comiterea faptelor și cu mai mult de două decenii întârziere față de momentul în care putea demara cu adevărat: astfel, fostul colonel, un om foarte în vârstă, va beneficia de clemența legii, clemență pe care el nu a avut-o pare-se niciodată pentru deținuții pe care i-a păzit.
   Mă bucur că nu a ținut povestea cu executarea ordinelor primite, mă bucur că inculpatul condamnat s-a putut mișca liber și fără teamă pe stradă, mă bucur pentru efectul moral al sentinței ... pentru că cel cu adevărat punitiv fi-va nul!
   Pentru a nu repeta această greșeală, ar fi bine dacă cineva s-ar gândi să-i întrebe de sănătate mai rapid pe cei care au „lucrat” la Brașov în `87, la Timișoara și la Universitate (și nu numai) în `89, în București când cu mineriadele, cine se face vinovat de „pacea de la Cozia” și, dacă este posibil, cine ne-a intoxicat cu rahaturi în toți acești ani!

   Ω

   Când îi vine rândul și lui nea nelu?

Dare de seamă și concluzii

   Semnificația unui vot și a unei hotărâri de partid


   Scurt, foarte pe scurt spus: psd-ul a ales să fie condus de un infractor - dovedit, judecat, condamnat definitiv!
   În mod paradoxal, greii partidului în frunte cu nea nelu au hotărât că falsul Iisus este cel mai potrivit să-i reprezinte și să-i păstorească, considerând că descoperirea ciordelii electorale din Teleorman a fost numai și numai o întâmplare nefericită! I-au acordat deci lui dragnea liviu o a doua șansă, o a doua ocazie de ciordeală, pentru că el a promis ca acum să nu mai fie prins! Și pentru că toate trebuiau lămurite, aflăm fără pic de mirare că domnul tovarăș nea nelu, adică cel ce ne învăța cum este cu democrația și modelul suedez, l-a susținut pe infractorul dragnea liviu pentru șefia partidului!
   În momentul în care șeful onorific al „celui mai mare partid” și-a amintit de modelul sovietic de democrație și a pus interesul de moment deasupra interesului democratic al societății românești susținând un individ cu cazier, psd-ul a ratat șansa de a se schimba într-o organizație în pas cu vremurile, rămânând o excrescență a pcr-ului cu votanți „la găleată”:

PĂCAT!

   Nu reușesc să înțeleg ce rost a avut acea hotărâre a conducerii psd privind retragerea oamenilor care au probleme cu justiția: se aplică la fel cum se procedează cu promisiunile din campania electorală?

   Ω

   Dacă spun că votul nu m-a surprins, cred că nu surprind pe nimeni: acest partid trebuie să se curețe de ideile pre-revoluționare, trebuie să arunce la gunoi mulți dintre conducătorii ce văd în el doar un mijloc de îmbogățire, trebuie să renunțe la oamenii care-l folosesc în special pentru a pune stăpânire feudală pe unele zone ale țării!
   Trebuie s-o facă, sau va avea mari probleme în viitor: din fericire nu este singur în această muncă,

mai primește ajutor și de la DNA!

Cu glodul prin bunul simț

   Predestinare?


   Indiferent de ce va spune votul partidului, pe termen mediu și lung psd-ul va urma un leader chiar dacă el nu va fi cel ales la prima strigare: indiferent cine va fi numit să conducă această pseudodemocrație până la congresul extraordinar ce va hotărî cine este noul năstase, atunci va fi pus în fruntea partidului omul ce-i va hotărî destinul lui și nouă pentru mai mult de patru ani!
   Acum, pare a fi o luptă - și nu o bătaie, așa cum lipsit de inteligență și profesionalism titrează un post de știri - între două opinii diferite: pe de o parte madama bacoviană, pe de alta papionul politicii teleormănene, pe de o parte madama cu posibil saturnism, pe de alta un posibil scriitor de succes, pe de o parte o femeie cu mai puține aroganțe și agresivități în limbaj și comportament, pe de alta farul luminos al partidului!
   Ideologic? Ideologic, cei doi seamănă întregii clase politice românești, adică ... ce-i aia ideologie? Ideologic așadar, cei doi sunt identici pentru că nu par a avea așa ceva!
   Partinic? Așișderea, nu au o afinitate anume pentru psd și ideile lu` nea nelu, dar dacă aici s-a întâmplat să se întâmple așa întâmplare ca întâmplător să se întâmple să fie și ei întâmplător în frunte, de ce nu?
   Eficiența? Eficiența celor doi în partid s-a văzut până acum și este punctul lor forte: ambii execută întocmai și la timp ordinele partidului, ambii se înclină - vorba poetului - până la pământ în fața dorințelor partidului, ambii se zbat și fac orice sacrificii la cererile partidului! Și când spunem „partid” spunem secretarul său general tovarășul Nicolae Ceaușescu! Scuze, doream să spun președintele psd indiferent cum îl cheamă! Oricum am lua-o, sunt eficienți!
   Pregătire? Asta nu contează în politică, este o problemă desuetă, drept care la congresul extraordinar ce urmează a numi noul comandant suprem ... (ce am oare de-mi vine limbajul ăsta când vorbesc despre psd?) președinte al psd, se poate înscrie cu reale șanse de câștig și un tip care sigur va uni partidul în jurul ... (ptiu, drace) adică un lăcătuș mecanic care musai se pricepe la suduri.

   Și atunci, ce deosebește cele două personaje și liniile lor politice?
   Aroganța și obrăznicia, indiferența față de opinia publică, asta deosebește cele două personaje și păreri: dacă saturniana madam Pb se poartă o idee mai elegant (chiar dacă de multe ori aspectul ei ne-o amintește pe tanti găinușă), dacă ea nu are cel puțin până acum cheful de a scuipa în farfuria democrației o condamnare definitivă, liviu dragnea nu se împiedică în asemenea nimicuri! Liviu dragnea face orice să parvină, face orice să demonstreze că justiția și legile statului român sunt eronate și că EL, EL care a lucrat în interesul partidului are dreptate chiar dacă se poate lăuda în CV cu o sentință definitivă! Abia acum pot înțelege cei ce au căzut la înțelegere ce greșeală au făcut: atunci când procurorii s-au înțeles cu individul pentru o pedeapsă cu suspendare nu s-au gândit că democrației românești aceasta îi va face mai mult rău decât achitarea personajului - dacă justiția îl închidea, era uitat, era tras pe linie moartă, era scos din joc, dar sentința cu suspendare îi dă omului șansa să intre încălțat în casa bunului simț și să murdărească totul cu zoaie și noroaie din Vlașca și Teleorman, deschizând larg calea oricărui pușcăriaș către orice poziție în statul român!

   Acum, psd-ul are ocazia să ne arate că este o organizație responsabilă și să-l așeze pe liviu dragnea lângă amicul ponta, să-i tragă deci pe amândoi pe linie moartă, să uite de perioada sârbului dacian și de ghiță și de alții asemenea lor, psd-ul are ocazia să o ia de la capăt, de la zero și, până la viitoarele alegeri să-și compună o nouă figură prin spălarea păcatelor de către cei susnumiți.
   Însă, același psd, poate arăta că nu este interesat de părerea alegătorilor, poate să se bazeze în continuare pe nucleul dur de votanți pentru zahăr, găleți și ulei de gătit, poate arăta că nu-l crede pe individ vinovat, poate arăta că este împotriva justiției pe care astfel o blamează și poate să-l aleagă pe dragnea la conducerea partidului!

   Ω

   Ce linie vor alege baronii psd?
   Ce doresc ei pentru viitor?
   Se mulțumesc cu psd-ul oaie de muls sau vor o schimbare care va marca schimbarea întregii clase politice românești?
   Se vor mulțumi ei să pună șef unul dintre oamenii lui ponta/ghiță/herțanu/etc, etc?
   Ce semnal vor alege să dea opiniei publice: că sunt alături de lege și o respectă sau că ei au legea lor paralelă care primează în fața legilor statului român?
   Vor hotărî ei să rămână legați de lotul ponta?

   Totul este posibil prin hotărârea baronilor psd în legătură cu liviu dragnea: alegerea lui dragnea înseamnă continuarea politicii de tip hrebenciuco michișpăgiene, nealegerea (și chiar îndepărtarea) lui ar fi un semnal al ruperii definitive de o linie politică falimentară pentru țară și profitabilă pentru câțiva grei!
   Ce semnal ne va da psd-ul?
   Aceasta-i întrebarea!
   RESTUL E TĂCERE!
   P.S. Știu că asemănările psd - pcr par desuete, dar nu mă pot opri să nu-mi amintesc de acele vremuri când îi văd pe minipolitrucii psd-iști cum se gudură pe lângă câte un vremelnic șef, oricât de nul ar fi el:

și cu asta basta!

   În ultima clipă aflăm că liviu dragnea a câștigat alegerile pentru șefia interimară a psd, cu scorul zdrobitor de 65 la 18: așadar, partidul lu` nea nelu alege să urmeze aceeași linie și să nu se schimbe nici un pic!

   Așteptăm cu nerăbdare reactivarea lui viorel hrebenciuc ...

 

LUPU-ȘI SCHIMBĂ PĂRUL,

DAR NĂRAVUL BA!

 

Unire? Acum?

   Ceva nu miroase a bine!  



   Suntem dispuși să ne lăsăm atrași într-un joc naționalist și sentimental cu Basarabia și Bucovina tocmai când miza ar fi existența României așa cum o știm astăzi?
   Nu cumva sloganurile unioniste renăscute sunt un dar otrăvit?
   În cazul unei uniri, ce am face cu focarele prorusești și evident antiromânești?

   Iată câteva dintre întrebările la care ar trebui să se gândească și să răspundă susținătorii lozincilor de genul „Basarabia este România”!
   Din mai multe puncte de vedere, lozinca de mai sus este cel puțin nepotrivită, dar dat fiind motivul sentimental ce stă în spatele ei, facem efortul de a înțelege NU ce spune ci ce vrea să spună: așadar, este bună o unire Româno - Moldovenească? Să vedem ...
  
   În primul rând, istoric, să nu uităm că vorbim despre două state independente și suverane, libere să aleagă (măcar în teorie) ce viitor își doresc.
   Moldova de peste Prut, cam jumătate din Țara Moldovei de până atunci, a fost cedată în 1812 de puterea suzerană Turcia, Rusiei disperate de atacul francez. Oamenii au învățat rusește, au învățat cum se trăiește într-o gubernie, au învățat că au fost moldoveni și cu asta cam basta!
   În 1918 - 1919, într-un moment de haos, partida proeuropeană de la Chișinău (ca și cea de la Cernăuți) a câștigat votul în parlament și, bazându-se (culmea) pe principiul enunțat de Lenin conform căruia toate țările și popoarele au dreptul la autodeterminare, au părăsit maica Rusie și s-au alipit regatului României.
   În vara lui `40, urmare a pactului Ribentrop - Molotov, cele două provincii au fost revendicate și ocupate de URSS.
   În vara lui `41, România ca aliată a Germaniei, reocupă teritoriul aflat în discuție și-l administrează până în vara lui `44 când armata roșie „eliberatoare” trece ca trenul prin apărarea româno - germană.
   Și de atunci?
   Și de atunci Basarabia s-a numit RSS Moldovenească, Basarabia a fost supusă deznaționalizării prin gonirea românilor - câți mai rămăseseră - și educării în spirit sovietic, acțiuni care continuă chiar și astăzi după mai mult de 20 de ani de la obținerea unei așa zise independențe!
   În paralel cu Basarabia, nordul Bucovinei, care nu fusese niciodată teritoriu rusesc ci Austro Ungar, a fost înglobat în teritoriul Ucrainei, rupându-ne legătura tradițională cu Polonia: Ucraina, care pare astăzi o victimă, se întinde încă pe teritorii care-i aparțin numai și numai datorită bunăvoinței și jocurilor politice ale URSS-ului de după 1945, adică locuri locuite de români, unguri, cehi, slovaci și mai ales polonezi!
   Așadar, uniunea de neam și spirit și mai știu eu ce altceva ni se servește cu polonicul naționalismului sentimental, nu prea există!
   Dar ce există? 

   În al doilea rând, există interesul economic: este clar că economia Moldovenească este la pământ și, oricât de slabă ni se pare nouă cea românească, diferența dintre cele două este ca cea dintre noi și nemți! În mod evident, o parte dintre moldoveni privesc România ca pe o parte a „occidentului” și ca o posibilă salvare din situația îngrozitoare în care se află Basarabia acum! Dar are România capacitatea economică de a ajuta, impulsiona și ridica economia fostei republici sovietice? Dincolo de orice sentimentalisme, rațiunea de obligă să fim sceptici și să punem că răspunsul este (probabil) NU!
   Și atunci ce am obține prin unire? Nu am fi exact ca amărâții care se căsătoresc și ca urmare a „uniunii” lor liber consimțite constată că în loc de două sărăcii mai mici au devenit o sărăcie mare care mai și toarnă copii?

   În al treilea rând, problema demografică nu recomandă mai deloc o eventuală unire! Conform rezultatelor recensământului din 2004, în Basarabia trăiesc vorbitori (prima limbă) de ... moldovenească sub două milioane, vorbitori de română (!!!) și declarați români sub 70.000, vorbitori de rusă 187.000, de ucraineană 120.000, de găgăuză 102.000 și de bulgară circa 35.000! Componența populației după naționalitate urmează bineînțeles aceeași tendință, cei declarați români fiind o minoritate aproape neglijabilă în ansamblul republicii de circa patru milioane de suflete! 
   Să fiu iertat, dar nu cred că în 11 ani datele s-au schimbat dramatic, însă pentru a înțelege clar distincția dintre român și moldovean, iată definiția termenului din punctul de vedere al dreptului fostelor republici unionale sovietice (inclusiv Republica Moldova), potrivit căruia:

numai vorbitorii limbii daco-române

cetățeni ai acestor state sunt „moldoveni”,

ei constituind o „etnie diferită de români”,

inclusiv de românii din Moldova românească!

   Ne-am lămurit acum cum stăm? Înțelegem diferența marcantă dintre cele două maluri ale Prutului? Nu vreau să fiu greșit înțeles, dar deși pentru mine cetățenii republicii Moldova sunt ce vor ei să se declare, se pare că dumnealor au grijă să nu fie confundați cu românii, motiv pentru care vorbesc în continuare o limbă inexistentă! Vreau să spun că problema nu este ceea ce declară ci ceea ce simt și, este evident faptul că educația nu-i lasă să simtă românește! Nu pot și pace!
   Și atunci?
   Ce rost are unirea?
   Cui ar folosi ea?
   Ar fi dulce și frumoasă pentru un mult mai facil acces în UE și eventual la banii Uniunii, dar cam atât!

   În al patrulea rând, ce ar obține România dintr-o eventuală unire? Păi, să vedem ...
   Ar avea dintr-o dată o frontieră mult mai lungă cu frământatul spațiu ucrainean, ar obține probleme naționaliste și naționale posibil insurmontabile, ar obține în interiorul propriilor granițe focare separatiste anti românești, ar obține manifestări ale nemulțumirilor minorităților, ar obține un contact direct cu Transnistria, ar obține în final un gigantic bolovan economic care ar scufunda-o total și până la înec!
   Dar nu numai România ar avea de „câștigat”: tovarășii noștri din UE ar obține un aflux de imigranți săraci (mai ceva ca ai noștri!), ar obține o creștere a ratei criminalității (din cauza sărăciei, nu pentru că ar fi moldovenii mai răi decât alții!), ar obține o nouă frontieră nesecurizată într-un teritoriu îndepărtat și mai mult ca sigur ostil!

   Așadar, în al cincilea rând și ultimul: este bună unirea?
   Da, este bună și este de dorit, dar nu acum și nu sub impulsul unui efemer entuziasm popular!
   Este bună, dar abia după ce conaționalii noștri din stânga Prutului vor căpăta conștiința de români în detrimentul celei de moldoveni!
   Este de dorit, dar după ce vor uita moldovenește și vor învăța românește!
   Este o idee demnă de luat în seamă, dar nu acum ci într-un climat politico economic mult mai favorabil!

   Ω

   Gândind la rece, dincolo de entuziasmul discursurilor patriotico lacrimogene, Basarabia pare a fi darul otrăvit, dar tocmai bun de oferit viitoarei victime a imperialismului răsăritean: cred că România trebuie să aibă în continuare o politică amabilă și apropiată de Chișinău, adică „să ne ținem de neamuri”, dar și că trebuie să se delimiteze clar de problema unirii, problemă ce pare a fi detonatorul butoiului cu pulbere pe care stă toată Europa estică.
   Politica nu se face cu marșuri și poduri de flori ci cu rațiune rece și înțelegerea consecințelor viitoare ale acțiunilor de astăzi!
   Din același motiv statul român trebuie să se separe clar de orice eventuale manifestări „proromânești” din nordul Bucovinei: nu ar fi decât încercări de destabilizare a țării vecine și de amestecare a noastră în ciorba altuia, ceea ce va crea precedentul pentru alții să se bage-n oala românească!
   În ambele situații, cei care cer vocal unirea rapidă cu România, sunt probabil de bună credință, dar teamă-mi este că în spatele lor stau alte forțe și interese decât cele naționale!

   Unire? DA!

   Dar nu acum!

Precipitare

   Între interesul național și o mamă de bătaie, stă agresivitatea răsăritului!
   Ce alegem?
   Ce ar trebui să facem?


   Așa cum ar fi prevăzut orice om cu un strop de minte, ponta se prăbușește sub greutatea propriilor baroni: „dragă liviule” cel judecat și condamnat definitiv pentru plăcerea perversă de a-l linge-n beep pe victoraș, s-a trezit să dea printre primii cu piatra, făcând membrii psd să uite că are în cârcă un an cu suspendare și amușinând la conducerea partidului! Până aici, lucrurile se desfășoară previzibil, continuarea fiind și ea ușor de ghicit!
   Problema este alta, adică lucrurile se precipită dincolo de nasurile lor de pseudo politicieni și proști conducători: sezonul porților deschise ale României pentru NATO nu s-a lăsat trecut cu vederea de către vecinii noștri de dincolo de Moldova și Ucraina, așa că ei, drept răspuns au activat un nou focar de război, de data aceasta la câteva zeci de kilometri de frontiera răsăriteană a României: ultranaționaliști ziși ucraineni, s-au trezit să se răscoale împotriva conducerii „corupte” de la Kiev! Că este această conducere coruptă ori ba, habar n-am, dar că este foarte slabă și că Moskva se joacă în spațiul exsovietic cum poftește, văd și înțeleg!
   Noul sector în care se glumește rusește se află în nordul României, la circa 80 de kilometri de Satu Mare, adică într-un punct în care frontierele cu Slovacia și Ungaria sunt la o aruncătură de băț sau, mai bine spus, la un marș de tanc: dacă „Sectorul Dreptei” se dovedește a fi un măr otrăvit servit tot de separatiști pro ruși, ce va face România și aliații ei?
   Budapesta se găsește la 350 km!
   Bratislava la vreo 570 km!
   Bucureștiul la 720 km dar și peste munți!
   Cum trebuie să reacționeze cei trei „B”?
   Ce trebuiește făcut?
   Este corect să respectăm NOI tratatele și să nu ne amestecăm în problemele interne ale unui stat suveran în timp ce altcineva o face?
   Sau este corect ca NOI să ajutăm de fapt un stat vecin și să-l susținem astfel în postura sa de tampon între NOI și ... altcineva? Când spun „ajutat” nu mă refer la intervenție armată ci la ajutor material și/sau informativ de exemplu.
   Amenințarea Rusiei este din ce în ce mai vizibilă, Uniunea Europeană și NATO confruntându-se în aceste momente cu o situație asemănătoare crizei Cubaneze din `62: să nu uităm să ne uităm în jurul nostru cu atenție și vom înțelege că moștenitoarea URSS-ului lucrează cu calm și răbdare pe termen lung, urmărind scopuri ce par la prima vedere fantasmagorice!
   Nu știm ce implicare au în criza Greciei, dar nu pot să nu văd că premierul Tsipras a avut un comportament absolut nediplomatic în preajma și imediat după întâlnirile cu președintele rus, pentru ca apoi, atunci când ajutorul sperat (și poate și promis!) de la mult prea marele frate ortodox n-a mai venit, același premier să-și dea nădragii jos în fața cererilor zonei euro și să execute chiar mai mult decât i s-a cerut inițial!
   Nu știm nici ce amestec are Rusia în criza din lumea arabă, adică altul decât ajutorul dat în armament, dar este clar că o destabilizare a zonei și o amenințare a susrselor de petrol ar duce la creșterea explozivă a prețurilor unei materii prime în care aceeași Rusie este foarte bogată!
   Deși nespus oficial, știm care este rolul Rusiei în criza Ucrainei!
   Concluzia?
   Rusia s-a hotărât să redevină cu adevărat o mare putere, Rusia își amintește cu nostalgie perioada imperială a țarilor roșii sovietici, Rusiei îi este dor de războiul rece!

   Ce este de făcut?
   Cum trebuie să reacționăm?
   Cum vom reacționa?
   Este un moment potrivit pentru lupte de partid?
   Este timpul pentru atacuri și mâncătorii parlamentare?
   Nu cumva este cazul să încercăm o uniune în jurul interesului național?
   Avem cu adevărat nevoie de așa ceva acum sau când fi-va prea târziu și vom scotoci din nou prin ruine?
   Trebuie să constatăm că suntem o țintă abia după ce lucrurile s-au petrecut? Pentru că suntem evident o țintă, lucru care ni s-a spus și în față!
   Atunci?
   Ce este de făcut?
   România se află într-o situație care seamănă izbitor cu cea din `68, situație din care am scăpat ca prin urechile acului, dar pentru care scăpare am plătit cu ani de zile de contrapropagandă, ostracizare și stigmatizare; astăzi lucrurile ar trebui să stea diferit, dar cine poate pune mâna-n foc pentru planurile celor mari?

   Ω

   Este evident că Rusia are o înțelegere cu China, poate nu un tratat semnat, dar clar o înțelegere fermă: Regatul Mijlociu stă cuminte și-i lasă pe ceilalți doi mari să se sfâșie pe îndelete - indiferent cine va fi învingătorul, acesta va fi probabil suficient de slab ca să devină o pradă ușoară pentru cei ce știu că și un drum de zece mii de li începe cu un prim pas!

   Ce facem?
   Ce vom face?
   A crescut oare numărul de turiști ruși în România?
   A explodat contrabanda în zona frontierei cu Ucraina?
   Ne-a adormit lipsa discursului rusesc antiromânesc din ultima vreme?
  
  

   Nu știm, NOI doar bănuim privind prin gaura cheii, dar tare mult ne-ar plăcea să vedem că în țara asta se mai face și altceva decât prosteasca politică de partid!
AR FI TIMPUL!

Greșeală repetată?

    Într-un singur sens!


   Intru destul de des la cumpărături la Cora: nu sparge piața, dar este în general un magazin curățel, în linia obișnuită a modei actuale a hipermarket-urilor, găsesc ce-mi trebuie și aproape tot ce-mi place, drept care sunt un client costant.
   Dar ...
   Dar acum vreo trei luni, mi-a sărit în ochi o greșeală de etichetare: produsul costa la raft x lei și 50 de bani, la casă era de fapt (x+2) lei și 50 de bani. O greșeală, în final numai și numai greșeala unui angajat oarecare: nu este nici prima și nici ultima.
   După o săptămână, în același magazin, constat că un alt produs costa la raft x lei iar la casă (x + x*0,4) lei: tot greșeală să fie? Probabil ...
   Mai trec câteva zile și, cu gândul la o tocăniță bună de ciuperci (champignon) iau o caserolă de un kilogram și mă prezint la casă: surpriză, prețul era cu 50% mai mare decât cel de la raft! Atrag atenția casierei, aceasta cheamă o „șefă”, șefa sosește, nu face nici o verificare, introduce un alt cod și ... și minune, ciupercile apar cu prețul de la raft! Lucrul acesta, ușurința cu care s-a făcut schimbarea de preț, mă face bănuitor, așa că mă îndrept spre informații, unde expun unei tanti plictisite situația, ea (plictisita) promite să cheme pe cineva „de mai de sus”, trec zece minute, nu vine nimeni și plec!
   Să nu o mai lungim inutil: cu puțină atenție la casă, la fiecare vizită la Cora am descoperit cel puțin un produs etichetat „greșit”: diferențele sunt de la 0,5 lei până la peste 5 lei la produs! Asta este ce-am găsit eu și, mi s-a întâmplat asta atât la alimente cât și la „chiloți de damă”, deci la bunuri nealimentare!
   Nu poți discuta niciodată cu o persoană din conducere, nu ai acces în nici un mod la factorii de decizie, întâlnind permanent oameni în uniformă, angajați care (poate) la rândul lor trimit mai departe părerea clienților, pentru ca apoi să ridice din umeri! ȘI ATÂT!

   Întâmplările acestea m-au făcut nu să mă feresc de magazin, ci să fiu mai atent, așa că am băgat de seamă promoții de ... UN BAN, am observat că nu sunt niciodată suficiente casiere și, dacă am înțeles eu bine, am auzit și că angajații sunt nemulțumiți pentru că primesc drept salariu niște bonuri de masă pe care (SE SPUNE) ar avea obligația să le cheltuiască

NUMAI ȘI NUMAI ÎN MAGAZINUL cORA!

   Ω

   Indiferent care este motivul greșelilor de etichetare, numai mie mi s-a întâmplat de atât de multe ori, încât bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală, drept care pentru mine Cora devine cora și promit ca multă vreme să nu-i mai trec pragul!
   Mă întrebați de ce bănuiesc că este un sistem și nu o greșeală? Răspunsul este simplu: greșeala (tehnică sau umană) s-ar fi manifestat în ambele sensuri, dar eu

NU AM GĂSIT NICIODATĂ UN PREȚ

GREȘIT ÎN FAVOAREA CLIENTULUI!

De la ciclism la istorie?

   Monstrul își cere partea


   Și a fost și etapa conținând imposibila cățărare de pe Tourmalet!
   Turul Franței continuă, arătându-ne un Chris Froome suspect de bun, adică un om care ni-l amintește pe Lance Armstrong; același Tour, ne arată un Contador obosit după Il Giro și, la total general, o echipă - pe numele ei Sky - încredibil de bine pregătită și de omogenă. Toate astea, erau de așteptat, cursa fiind ca de obicei pigmentată cu străluciri meteorice între bătăile de metronom ale marilor rutieri: acum, vestitul munte Tourmalet, încercarea Pirineilor, a cernut cicliștii la sânge, pregătind multe abandonuri în zilele ce vor veni - efortul de astăzi trebuie să se resimtă!
   Regretăm numai că Alberto Contador nu poate ține (până acum) pasul cu Chris Froome, privându-ne astfel de un spectacol de zile mari: dar, mai sunt multe zile de biciclit, totul este posibil!
   Să avem deci răbdare!

   Ω

   Ar mai fi ceva de regretat după ziua aceasta a Tourmalet-ului: comentatorii de la Eurosport România, în loc să rămână la ciclism, adică acolo unde se mai iartă câte un dezacord în gen sau număr, acolo unde bâlbâiala este trecută cu vederea, acolo unde rețeta zilei poate salva „ora doișpe” sau „treizeci și unul de zile”, așadar, în loc să fie isteți și să se păstreze în zona lor de confort, au călcat pe arătura istoriei, reușind ca în doar câteva minute să dea cu piciorul la bună parte din cota de simpatie pe care și-o asiguraseră deja! Cei trei, au demonstrat rapid că nu oricine poate fi comentator sportiv, debitând o mulțime de legende populare, demonstrând că mai au de lucrat pe la anii de domnie, demonstrând că noțiunea de „monarhie constituțională” nu le spune nimic, demonstrând că vorbesc despre oameni și întâmplări pe care nu îi/le cunosc decât din povești vânătotești, demonstrând că școala comunistă a fost foarte bună la capitolul istorie!
   A, să nu uit: demonstrând și că este ușor să te faci de râs, atunci când într-o singură frază poți debita atâtea enormități!
   Enfin, cu speranța că au avut o zi proastă ca Alberto Contador în etapa a-X-a, le dorim să nu repete contraperformanța etalării pseudo cunoștințelor istorice și să rămână la sport, bucătărie și geografie turistică!
   SUCCES!

35 + 86 miliarde euro = prețul liniștii Europei?

   Grecia a câștigat!


   Cu toate degetele arătate amenințător de către creditori (în frunte cu Germania) Greciei, Tsipras și ai lui și-au văzut interesul și i-au șantajat pe europeni tocmai în timp ce aceștia țipau mai tare: Grecia a fost salvată, în Grecia se vor mai băga încă cel puțin 121 miliarde de euro! Grecia a obținut ce a dorit, dând în schimb promisiuni: și atât!
   Vom vedea cum se vor pune ei pe muncă (grecii) și cum își vor schimba stilul de viață, cum vor reduce consumul și se vor repezi cu toții să-și plătească impozitele, vom vedea cum vor reduce siesta, vom vedea cum vor deveni producători de mașini și utilaje în detrimentul statului cu burta la soare în așteptarea turiștilor!?!?!
   Vom vedea?
   Să avem răbdare ...

   Ω

   Este și ăsta un talent, adică să trăiești pe datorie și să reușești să mai obții bani! Este un talent pe care nu ar trebui să ni-l dorim: guvernul ponta însă, admirator al Greciei, renunță la investiții și alte asemenea prostii și bagă banii în salarii de bugetari, cât de curând în biserici și promisiuni de reducere a taxelor și creștere a pensiilor!

   NU PUTEM SĂRI PESTE ANUL ELECTORAL?

 

Mazâl pe invers!

   Cum vrură stăpânii cei mari!


   Acum vreo două sute și ceva de ani, prin Moldova și Muntenia domni erau numiți niște grecotei din aceia veniți din cartierul Fanarului, oameni capabili a-și cumpăra domnia cu bani frumoși și care, la o adică, erau îndepărtați pur și simplu prin mazilire, adicătelea prin sugrumarea dumnealor cu fir subțire de mătase de către trimisul Porții, sugrumare anunțată prin acoperirea capului lor cu o bucată de mătase neagră, gest însoțit de expresia „mazâl”! De aici ne-a rămas nouă în limba română expresia „mazilire”, expresie ce vrea să zică nu atât de moartea cuiva cât despre îndepărtarea lui din funcție.
   Dacă vă amintiți, cu puțină vreme în urmă, aflând de necugetatul gest al Înaltei Porți zisă DNA de a-l lua la întrebări pe dumnealui victoraș mare poznaș, făceam pe Mafalda și prevesteam degraba lui mazilire! Iată că s-a întâmplat: greii partidului, oameni cu probleme și cu greutăți, după ce l-au rugat frumos să pună dracului mâna pe justiția asta nenorocită și să-i taie și limba și mâinile (că degeaba i-a scos cineva doar ochii) și s-o aducă la ascultare, au băgat de seamă că ea (justiția) nu moare și mușcă în continuare, drept care s-au apucat serios de treabă! În primul rând au constituit o comisie parlamentară care să studieze și să cerceteze mersul justiției - și al democrației? - în România, apoi l-au mazilit pe dumnealui victoraș soțul dacianei (cea care europarlamentar se cheamă) din postul de Ali Baba și cei 40 de hoți și, în al treilea rând și deloc de neglijat, își arată mușchii amenințând cu o retragere de la guvernare și provocarea de alegeri anticipate, convinși fiind domniile lor că opoziția nu este pregătită să preia guvernarea.
   Ce înțelegem noi de aici?
   Înțelegem că cucoana cu decimalu` s-a apropiat periculos de mult de unele locuri dureroase ale greilor, înțelegem că pe aceiași grei nu-i doare nici în beep de „dragă liviule”, de „dragă ghiță” sau de „daciana dragostea lui” ci de afacerile din județe! Și mai înțelegem că buba este atât de aproape de a se sparge și de a ne arăta tuturor în ce puroi trăiesc așa zișii noștri conducători, încât a fost trimis la Stambul, într-un proces de mazilire inversă, chiar socrul sinistrului operat! Mai înțelegem că zilele lui victoraș cel poznaș sunt în sfârșit numărate și la guvern și, mai ales, înțelegem că va fi sacrificat fără nici o remușcare!
   Nu suntem naivi să credem că i se pregătește altă soartă decât mentorului său năstase adrian, pușcăriaș cu repetiție!
   Nu suntem naivi să credem că PSD-ul l-a debarcat din senin, fără să știe cu siguranță că este vinovat!
   Nu suntem naivi să nu înțelegem că partidul încearcă să se distanțeze de vinovat(ți) în încercarea de a minimaliza suprafața ce fi-va împroșcată cu rahat cât de curând!
   Nu, chiar nu suntem naivi: teamă ne este că viitorul ne rezervă surprize urâte!

   Ω

   Ex președintele PSD plătește aroganța din ultimii ani, plătește siguranța inamovibilității lui, plătește prostia de a fi crezut osanalele unui ghiță, dragnea sau alt cumnat care l-au făcut să se creadă Dumnezeu! Plătește și va plăti!
   Nu, nu mă bucură faptul în sine, ba chiar pot spune că îmi este indiferent personajul și soarta lui și a familiei lui, iar dacă nu este vinovat sunt convins că va fi liber ca pasărea cerului: ce mă bucură este faptul că intervenția DNA-ului pune în temă clasa politică în totalitatea ei, atenționând-o în legătură cu ce se poate și ce nu!
   P.S.1 PSD-ul chiar continuă să se lase condus de un condamnat definitiv? Felicitări: aștept să văd cum va folosi opoziția această prostie în viitoarea campanie electorală!
   P.S.2 Firul negru de mătase urmează a se strânge și pe gâtul altora, cât de curând!
   P.S.3 Apropierea alegerilor pune din nou frână statului român, mutând banii de investiții în salariile bugetarilor, ajutându-ne să mai facem un pas către „țara de tip grecesc”!
   P.S.4 Procurorii au pus sechestru pe averea poznașului victoraș!
   P.S.5 Lui victoraș i s-a ușurat situația: nu mai este cercetat în dosarul Turceni-Rovinari!

ESTE INCULPAT!

Ne așteaptă vremuri interesante - cine va fi mai tare: justiția sau clasa politică?

HAI JUSTIȚIA!

De speriat ...

   ... lumea, nu alta!


   Cam așa par a fi măsurile de austeritate impuse grecilor pentru diminuarea datoriei externe a țării lor! Într-adevăr, de speriat! Păi, dacă o luăm pe îndelete, vedem că ce-i negru pentru ei, pentru noi este parfum: TVA 23%? Veniți aici la 24%!
   Măriri de taxe? Vă așteptăm cu buzunarele larg deschise, să vedeți cum este la noi!
   Creșerea graduală a vârstei de pensionare de la 62 la 67 de ani? Hai aici la 65 de ceva vreme!
   Reducerea ajutoarelor pentru săraci? Vă așteptăm dragi palicari, să trăiți cu o sută de euro într-o țară cu prețurile de 90% din cele de la patrida!
   Așadar, luând la cunoștință numai câteva dintre măsurile de austeritate propuse și promise de guvernul grec, noi ce să facem, să râdem sau să plângem? Când Grecia a juns supra îndadorată, recurge după mult joc de picioare la ceea ce ai noștri (mult prea) scumpi conducători
ne-au băgat pe gât în doar câteva zile și cu vot unanim îndată ce a fost pronunțat magicul cuvânt „criză”! De ce în Polonia nu s-a întâmplat la fel? De ce polonezilor nu le-a spus nimeni că este criză? De ce la ei s-a putut într-un fel iar noi ne-am așezat imediat în genunchi? De ce noi trăim austeritatea grecească fără nici un beneficiu iar inventatorii sistemului se dau de ceasul morții după ce generații întregi au boierit-o cu burta la soare într-o perpetuă siestă mediteraneană?

   Ω

   Nu-mi place Tsipras, Varoufakis mi se pare demagog, dar trebuie să recunosc: atât au tărăgănat lucrurile, încât au ajuns în situația de a propune creditorilor ceea ce li se propusese lor acum mai mult de o lună, iar aceștia, încântați că totuși își vor recupera banii, nu mai cer nimic în plus, zic bogdaproste și cu asta basta!

 GRECIA NU A CAPITULAT: GRECIA A CÂȘTIGAT!

GRECIA A PROMIS ȘI ÎNCĂ NU A FĂCUT NIMIC!

GRECIA VA GĂSI MIJLOACELE DE A OCOLI PROMISIUNILE!

SIESTA VA CONTINUA ...

Pregătirea terenului

   Vin alegerile!


   Guvernul, a priceput în sfârșit că unele funcții în stat sunt sub remunerate, drept care s-a apucat să îndrepte lucrurile: președintele României, primul ministru, președintele înaltei curți de justiție, șefii serviciilor secrete și alți câțiva, vor avea salarii mărite!
   De fapt, dublate.
   De acord, este foarte bine, pot spune că este un act normal și firesc: nu-i poți cere unui om să-și dea sufletul pentru tine pe degeaba, iar dacă el este dispus și o face din entuziasm, atunci acesta (entuziasmul adică) va dispărea urgent!
   Este foarte bine!
   Dar ... dar pentru că vin alegerile, cu salariile celorlalți bugetari, ce se va întâmpla?

   Ω

   Se vor lua din nou banii de la investiții? Și de la copii? Și de la armată? Și de la învățământ? Și de la sănătate?
   Probabil că da, pentru că alegerile „măi liviule”, trebuiesc câștigate cu orice preț!
   CHIAR CU ORICE PREȚ?

A fi sa a nu fi?

   Primul ministru?


   În mod ciudat, primul ministru român își prelungește absența din țară, făcând în ciuda DNA-ului și a membrilor de partid! Unii ar spune că este normal, alții că este o porcărie: putem spune că este normal o porcărie! Surprinzător pentru un impertinent de talia lui victoraș cel poznaș ar fi fost să se opereze în țară, să se prezinte în fața anchetatorilor, să-și dea eventual demisia de onoare încă de la scandalul de plagiat, să-l lase din brațe pe „dragă liviule”, să se retragă în momentul în care cumnatul și omul de casă se arată a fi posibil corupți („posibil” este un eufemism!) ... dar nu ar fi el ginerele sârbului și soțul dacianei dragostea lui dacă ar fi procedat așa! Din fericire, voci importante ale partidului se aud mârâind și, asta nu în surdină! Să vedem ce putere are madam Pb în fața adevăraților stăpâni ai partidului, în fața baronilor locali, în fața celor ce țipă ca din gaură de șarpe să se întoarcă anchetatul în țară, în speranța că ocupându-se de el, procurorii îi vor slăbi pe ei: pas!
   Ne dorim și vă dorim să apucăm cu toții să vedem DNA-ul și DIICOT-ul fără obiectul muncii: nu vă lăsați păcăliți de tiradele de doi bani ale anchetaților, nimeni din străinătate nu se miră, ba, chiar din contră, admiră activitatea justiției din România și o dau exemplu!

   Ω

   În cazul în care vă întrebați de ce dintr-o dată fostul președinte „care flotă domnilor?” îi ia apărarea lui victoraș cel poznaș, un posibil răspuns ar fi acela că după frate, nepot, fiică, și ginere, lațul se strânge și începe să-l deranjeze mai rău decât cravata care-i provoca hăhăiala marcă înregistrată: așteptăm momentul în care fi-va chemat să dea explicații!

   Doamne ce porcăială o să fie la gura lui și a altora la anumite televiziuni!

Un nou început!

   Vrem sau nu ...

   ... le Tour vine peste noi!
   Indiferent de lamentările tragediei grecești ce-și poartă spectatorii spre ultimele acte la doar câțiva pași de noi, insensibil la durerile unor întregi națiuni și la paralelele făcute de unii între Ahile și ciobanul mioritic, le Tour vine!
   Le Tour a venit, vine și va mai veni: regretăm doar faptul că nu avem încă cicliști suficient de buni pentru a participa la asemenea mare circ, în rest așteptăm spectacolul sportivo turistic din fiecare an!
   Spus foarte pe scurt, în numai trei zile, întâmplarea a făcut să avem ceea ce altă dată nu vezi în trei săptămâni de cursă: o primă zi infernal de caldă, o a doua zi imposibil de ploioasă și, o a treia zi care din calmă cum trebuia să fie s-a transformat într-una legendară prin căderea unui grup masiv de cicliști din centrul plutonului în timp ce rulau cu peste 60 km/h! Căzătura cu pricina, a dictat deja mai multe abandonuri, a cotonogit leader-ul cursei și l-a schimbat, iar cățărarea de final (cu o pantă scurtă dar cu declivitate de peste 20%) ne-a arătat că Froome este în formă maximă și că până și Alberto Contador se poate sufoca!
   Așteptăm continuarea, așteptăm promisiunea celor trei coroane, așteptăm spectacol: asta dacă directorul cursei nu hotărăște din nou să bage „safety car-ul” cum a făcut ieri când a redus etapa de la 160 de km la doar ... 53!

   Ω

   Da, știu că în Grecia populația a votat într-un anume mod (dar votul a fost sentimental și nu rațional), știu că unii analiști se vor dezlănțui în a arăta meritele democrației directe, știu că tensiunea va continua, știu că un personaj și-a dat demisia și aspiră la o carieră fulminantă în politică ... știu, știu, știu: dar cred că avem și noi dreptul să trăim și să ne intereseze mai puțin de problemele altora sau, să ne intereseze cât îi interesează și pe ei de noi!
   Mai ales acum, când au început concediile ...
   În Grecia?

Între brânza de Sibiu și pepenii de Dăbuleni ...

   ... sunt cartofii de Lungulețu`?


   De la un timp, nu mai putem cumpăra de la așa zișii producători, decât brânză de Sibiu: am mai spus și cu alt prilej, că orice om normal pricepe că tot județul Sibiu nu poate produce cantitatea uriașă de brânză vândută sub acest nume! Acum, că s-a încălzit vremea, au apărut și pepenii: ciudat, pentru că pepenele verde în România se coace prin august septembrie, nicidecum în iunie! Așadar, sunt pepeni de import - o spune și prețul - vânduți sub numele de pepeni de Dăbuleni!

   Lipsa de imaginație a comersanților români, are și o latură bună, pe care cineva ar trebui să o bage-n seamă: este nevoie de niște mărci autohtone, mărci recunoscute și protejate!
   Așa cum pe vremuri știa tot omul ce e aia brânză de Brăila sau țuică de Văleni, la fel este necesar să se întâmple și astăzi: cu ajutorul autorităților, producătorii de „ceva” dintr-o anumită „zonă” a țării ar trebui să se asocieze, să stabilească standardul produsului lor - materie primă, mod de prelucrare, zonă de proveniență - să înregistreze produsele obținute conform cerințelor și să nu mai permită asfel comercializarea falsurilor! Sunt convins că cei ce preferă telemeaua de bună calitate, vor fi dispuși să plătească unul ori doi lei în plus la kilogram, dar să știe că gustul va fi același indiferent de locul de unde o cumpără!
   Interzicerea comercializării unui produs sub un nume voit greșit, nu ar face decât să ajute creșterea și controlarea calității originalului și ieșirea de pe piață a falsurilor, sau standardizarea lor și intrarea în concurență pe piață: eu unul, mâncător de brânză autohtonă, aș vrea să aflu cum este și cea produsă la Bistrița sau în Bihor, dar cu condiția de a respecta niște standarde verificate și verificabile de produție și zonă de proveniență!

   Ω

   Să fie prea mult pentru autoritățile române, bugetare, care în ultima vreme - din cauza politizării instituțiilor de stat - au devenit niște sinecuri?
   Dacă da, vom continua să avem o piață incontrolabilă, oferindu-ne falsuri și otrăvuri!
   Dacă nu, vom avea cu toții de câștigat, inclusiv producătorii și bugetul de stat! 

Fugi paralele

   Revine moda fugii sau a ghipsului?

   Acum vreo 25 de ani, un nene care tare mult rău a făcut acestei țări, a hotărât să o rupă la fugă în speranța salvării pieilor personale (a lui și a sinistrei ...), lucru ce a murit speranță, ca și individul de altfel!
   Astăzi, când credeam că ne-am mai deșteptat, un alt fel de dictator procedează la fel: fuge în speranța salvării pieii personale!
   Cele două fugi, dacă sunt tocate, lasă la iveală deosebirile de peste ani: unul a fugit cu elicopterul și nevasta, celălalt, cu avionul și atât!
   Despre împușcat, putem fi convinși că amândoi vor fi în aceeași oală: dacă primul a fost executat fizic în ziua de Crăciun `89, al doilea urmează a fi executat politic de către tovarășii de partid înaintea viitoarelor alegeri - așa cum primul nu s-a mai ridicat, nici al doilea nu va mai ridica vreodată capul în politică, urmând întocmai și la fel învățămintele primite de la înaintașul căruia (să sperăm!) îi va călca întocmai pe urme!

   Ω

   Ar mai fi fost și învățămintele lui Căprioară Ghips Stănculescu, dar cum și el tot în pușcărie a ajuns, măcar (încă) primul nostru ministru a ales calea fugii: care, să fim sinceri, cu piciorul blocat în ghips și fără un ghiță ca aprod Purice, este totuși calea cea mai dificilă!
   Pentru că băiatul ăla de la Vrancea nu doarme și-i cere capul!
   Doamne, cum îl cheamă oare pe tipul guraliv de la Vrancea ... ăla al cărui frate a gazonat (prost!) mai multe stadioane din țară  ... cum oare-l cheamă ...
   Răbdare: ne va aminti numele lui DNA-ul!
   Avem răbdare!

Drepturi de autor pentru inventatorii democrației?

   Aroganță agresivă: cui face bine?


   Grecia este - iertați expresia - cu un picior în groapă!
   Indiferent de reacția ce urmează în aceste zile, indiferent de reacția creditorilor, indiferent de răspunsul cetățenilor la întrebarea pusă la referendumul fără scop, Grecia este cu un picior în groapă!
   Păcat! Sunt totuși apropiați de noi, am avut de-a lungul timpului contacte multe și legături strânse, mai suntem și de aceeași credință ... simți adică un gust amar când te gândești la bieții oameni!
   Și totuși, când văd cele două vedete „populare” cum se dau în stambă fără cravate, cum plâng ei de mila cetățenilor, cum se zbat ei pentru binele țării, mai că-mi dau seama de ce nu poartă acea „de rigueur” ținută a oamenilor serioși - probabil se tem să nu fie strânși de gât cu accesoriul ce poate deveni ușor ștreang! Păi, se poate să te așezi la masa negocierilor plin de refulări și frustrări, pentru ca mai apoi să te întrebi ce au ceilalți cu tine? Se poate să aștepți dovezi de bunăvoință de la cei care te-au creditat MUNCIND pe brânci, în timp ce tu le bați obrazul că nu-ți mai dau bani?
   Aroganța și infatuarea par a-i împiedica pe liderii greci să gândească limpede!
   Pur și simplu clamează că democrația s-a născut în Grecia (de fapt un rudiment al ei, la Atena) de parcă ar trebui ca toți ceilalți să le plătească drepturi de autor!
   Este o nebunie să crezi că o țară învățată să trăiască pe datorie se poate schimba peste noapte, la fel cum tot nebunie este să-ți închipuiești că se poate schimba ceva, oricât de puțin, fără reforme structurale, dureroase dar pare-se necesare! Grecii care demonstrează astăzi împotriva cererilor creditorilor externi își strigă nemulțumirea pentru viața bună dusă de generațiile trecute și pentru farfuriile (oalele) sparte de acestea în lipsa lor, își manifestă frustrarea pentru că vor trebui să plătească ce au păpat alții fără a se gândi să pună și de o parte! Îi înțelegem, îi credem, dar lumea în care trăim este dură, iar dacă Greciei i s-ar ierta datoriile și greșelile, mâine zece țări europene ar proceda la fel!

   Cu speranța că totuși se vor înțelege și se va găsi o cale de a împăca și capra grecească și varza nemțească, mai spunem doar că actuala criză arată cât de șubredă este în realitate uniunea europeană.
   Șubredă și nerealistă! 

   Ω

   Tot ceea ce se cere acum Greciei, s-a cerut României și altora mai mititei: nu ne-a convenit, dar am executat și s-a terminat - poate fi un bun exemplu pentru apropiații noștri din Balcani!
   Le dorim succes, însă cu conducerea actuală - arogantă, agresivă și infatuată - nu credem să aibă parte de el!