Pentru prima dată ...
... în România, un torționar, un instrument al unui regim criminal, este judecat și condamnat pentru faptele comise: alexandru vișinescu, fost comandant de închisoare în perioada lui Dej, este condamnat ca urmare a unui proces desfășurat într-un mod corect și democratic! Procesul a început cam la cincizeci de ani de la comiterea faptelor și cu mai mult de două decenii întârziere față de momentul în care putea demara cu adevărat: astfel, fostul colonel, un om foarte în vârstă, va beneficia de clemența legii, clemență pe care el nu a avut-o pare-se niciodată pentru deținuții pe care i-a păzit.
Mă bucur că nu a ținut povestea cu executarea ordinelor primite, mă bucur că inculpatul condamnat s-a putut mișca liber și fără teamă pe stradă, mă bucur pentru efectul moral al sentinței ... pentru că cel cu adevărat punitiv fi-va nul!
Pentru a nu repeta această greșeală, ar fi bine dacă cineva s-ar gândi să-i întrebe de sănătate mai rapid pe cei care au „lucrat” la Brașov în `87, la Timișoara și la Universitate (și nu numai) în `89, în București când cu mineriadele, cine se face vinovat de „pacea de la Cozia” și, dacă este posibil, cine ne-a intoxicat cu rahaturi în toți acești ani!
Ω
Când îi vine rândul și lui nea nelu?
... în România, un torționar, un instrument al unui regim criminal, este judecat și condamnat pentru faptele comise: alexandru vișinescu, fost comandant de închisoare în perioada lui Dej, este condamnat ca urmare a unui proces desfășurat într-un mod corect și democratic! Procesul a început cam la cincizeci de ani de la comiterea faptelor și cu mai mult de două decenii întârziere față de momentul în care putea demara cu adevărat: astfel, fostul colonel, un om foarte în vârstă, va beneficia de clemența legii, clemență pe care el nu a avut-o pare-se niciodată pentru deținuții pe care i-a păzit.
Mă bucur că nu a ținut povestea cu executarea ordinelor primite, mă bucur că inculpatul condamnat s-a putut mișca liber și fără teamă pe stradă, mă bucur pentru efectul moral al sentinței ... pentru că cel cu adevărat punitiv fi-va nul!
Pentru a nu repeta această greșeală, ar fi bine dacă cineva s-ar gândi să-i întrebe de sănătate mai rapid pe cei care au „lucrat” la Brașov în `87, la Timișoara și la Universitate (și nu numai) în `89, în București când cu mineriadele, cine se face vinovat de „pacea de la Cozia” și, dacă este posibil, cine ne-a intoxicat cu rahaturi în toți acești ani!
Ω
Când îi vine rândul și lui nea nelu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu