Memento

  Să nu uităm!


   Au trecut anii și, cel ce a promovat-o agresiv pe blonda de la turism a trecut și el în linia a două a interesului public: ca să fim sinceri, românii se cam săturaseră de hăhăielile cu și (mai ales) fără rost ale traianului comandant de cursă lungă!
   Asta este viața, asta este politica, asta este evoluția firească a lucrurilor, uitarea fiind o formă de autoprotecție a organismului uman: dar numai uman ... pentru că justiția, cucoana cea oarbă, cea cu decimalu`, nu are printre atribute și uitarea, ci facerea dreptății și aplicarea legii tuturor cetățenilor, în mod egal!
   Așadar, ne întrebăm acum public, ce s-a mai întâmplat cu dosarele ginerelui traianului, ce s-a mai făcut cu dosarul mondialului frate al aceluiași traian și, mai ales, cum se face că primul hăhăitor al națiunii este adus în fața instanței doar în procesele „grele” instrumentate ca urmare a dreptului oricărui cetățean de a se adresa justiției, cum se face că este întrebat de sănătate numai în operete și telenovele de genul „nu a demisionat așa cum a  promis”, de parcă declarația televizată la ieșirea de la meci are putere legală!
   Așadar, unde sunt dosarele grele ale traianului și ale familiei lui?
   De ce au căzut în uitare?
   Și până când?

   Ω

   Dacă nu știți despre ce este vorba și întrebați „care dosare domnilor?”, răspund și eu cu un citat devenit clasic: „care flotă domnilor?”