Tot despre Oscar
„Ucigașul plătit”, un roman al lui Graham Green mi-a revenit în minte după mulți, mulți ani: o carte bună, pe care am s-o recitesc ... poate și „Omul nostru din Havana” ... dar ce anume mi-a trezit aceste amintiri? Ei bine, titlul unui film a avut acest efect, anume „Sicario”, unul dintre pretendentele la (cel puțin) un Oscar anul acesta!
Ei bine, filmul acesta, dur până la extrem, spune o poveste plauzibilă și cutremurătoare, spune povestea veșnică a săracului pornit să câștige bani mulți și repede prin orice căi și mijloace (droguri, de data asta) în paralel cu aceeași veșnică poveste a omului legii care încearcă să-l împiedice!
Povestea, veche de când lumea, spusă și răs-spusă, privită din toate unghiurile posibile, analizată și disecată, tocată și servită sub toate formele imaginabile și inimaginabile n-ar mai putea aduce nimic nou: cel puțin așa credeam eu până în momentul în care am văzut „Sicario”!
Filmul, dur și puternic, vine cu o inovație motivațională și explicativă, introducând în povestea cea veche un element de noutate (nu absolută, dar aproape), pe chiar titlul filmului îl spune: asta nu schimbă dramatic acțiunea, dar permite autorilor s-o spună altfel!
Iar dacă pentru Tarantino pac-pac-ul a devenit subiectul filmului, pentru Sheridan&Villeneuve nu este altceva decât un instrument necesar, instrument care, culmea, deși folosit (am spune) în exces, nu este chiar supărător!
Ω
Un film bun, poate o idee prea dur dar un film care merită văzut: eterna poveste bine contra rău, este lăsată fără declararea unui învingător clar, ba chiar putem înțelege că în viața reală toată lumea pierde!
De pus pe gânduri ...
joi, 28 ianuarie 2016
vineri, 22 ianuarie 2016
Entr`acte - Odios? Odios!
Ce ciudat ... cam mulți odioși într-un singur loc!
Pe vremea când îmi plăcea la nebunie „Pulp fiction”, „Reservoir dogs” sau „Kill Bill” (ambele volume), eram tratat ca sărit de pe fix, ca și autorul lor Quentin Tarantino: poate chiar așa și era ...
Între timp, din ce în ce mai mulți „săriți de pe fix” au început să aprecieze limbajul cinematografic inventiv și chiar șocant al multi autorului, drept care omul și-a făcut un nume, o avere și, un ritm de lucru ceva mai molcom și mai lipsit de noutăți: din păcate, ceea ce șoca și plăcea cu ani în urmă la filmele lui Tarantino, a ajuns astăzi motivul poveștii, substanța ei și nu doar limbajul!
Forma a luat locul fondului, adică, Tarantino nu ne mai vorbește pentru a ne spune povești ci, doar pentru a se auzi vorbind: din 2009 începând (Ticăloși fără glorie - nu cel din `78), Tarantino a început s-o ia pur și simplu pe de lături, pocnindu-ne tocmai în 2012 cu un „Django dezlănțuit” de mai mare râsul, pentru ca acum să ne aducă pe tavă un carnagiu fără nici o noimă, un film absolut ODIOS, o etalare inutilă de violență ridicolă, o povestea de genul „mii de morți, restul răniți”!
Nu știu ce a vrut să spună acest film, nu i-am înțeles mesajul, nu m-am lămurit ce a vrut de la mine, drept care rog pe alții mai luminați decât mine să-mi explice la ce m-am uitat aproape trei ceasuri din viață!
Rămân îndadorat!
Ω
Chiar aș dori explicații, dar plauzibile și de bun simț, nicidecum de genul elitisto imbecil: prostii din astea poate emite oricine!
Pe vremea când îmi plăcea la nebunie „Pulp fiction”, „Reservoir dogs” sau „Kill Bill” (ambele volume), eram tratat ca sărit de pe fix, ca și autorul lor Quentin Tarantino: poate chiar așa și era ...
Între timp, din ce în ce mai mulți „săriți de pe fix” au început să aprecieze limbajul cinematografic inventiv și chiar șocant al multi autorului, drept care omul și-a făcut un nume, o avere și, un ritm de lucru ceva mai molcom și mai lipsit de noutăți: din păcate, ceea ce șoca și plăcea cu ani în urmă la filmele lui Tarantino, a ajuns astăzi motivul poveștii, substanța ei și nu doar limbajul!
Forma a luat locul fondului, adică, Tarantino nu ne mai vorbește pentru a ne spune povești ci, doar pentru a se auzi vorbind: din 2009 începând (Ticăloși fără glorie - nu cel din `78), Tarantino a început s-o ia pur și simplu pe de lături, pocnindu-ne tocmai în 2012 cu un „Django dezlănțuit” de mai mare râsul, pentru ca acum să ne aducă pe tavă un carnagiu fără nici o noimă, un film absolut ODIOS, o etalare inutilă de violență ridicolă, o povestea de genul „mii de morți, restul răniți”!
Nu știu ce a vrut să spună acest film, nu i-am înțeles mesajul, nu m-am lămurit ce a vrut de la mine, drept care rog pe alții mai luminați decât mine să-mi explice la ce m-am uitat aproape trei ceasuri din viață!
Rămân îndadorat!
Ω
Chiar aș dori explicații, dar plauzibile și de bun simț, nicidecum de genul elitisto imbecil: prostii din astea poate emite oricine!
CHIAR ȘI UN FILM CU ADEVĂRAT ODIOS!
joi, 21 ianuarie 2016
Același ...
Odă sobei mele
Cum ar face-o un student sărac
Păstrând intactă adormita spuză,
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?
Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,
Nu te-am putut prevede în buget?
Dar hai să facem amândoi bilanţul,
Să vezi şi tu cât valorează sfanţul:
Sunt 40 la birt,
30 chiria
Sunt 7 şi 80 spălătoria
5 franci e vinul (fără amănunte)
3 gazul,
4 cheltuieli mărunte
Sunt 10 franci şi 20, tutunu
1 franc, pomană
Fac 101
Plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte
107 (una sută şapte)
Scăzând acum din leafa de... student,
Rămâne o băncuţă – excedent ...
Şi, vezi, de tine nu mă mir deloc
C-ai stat o iarnă-ntreagă fără foc,
Dar m-aş mira de mine să trăiesc
O săptămână, fără să iubesc.
Deci, pân să cumpăr lemne cu căruţa,
Eu totdeauna cheltuiesc băncuţa -
Şi-abia atunci constat c-ar fi posibil
Să faci căldură, – fără combustibil!
George Topârceanu 1909
Volumul "Parodii originale"
Ce frumos știa s-o zică ...
Ω
miercuri, 20 ianuarie 2016
Doamne ...
Doamne, tu te ţii de glume?
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lăsat pe lume
Geruri ca-n Siberia?
*
Nu mai este mămăligă,
Vremile-s teribile.
Astăzi toată lumea strigă:
"N-avem combustibile!"
*
Nu e chip de dimineaţă
Să mai baţi trotuarele
Că-ntr-o clipă îţi îngheaţă
Nasul şi picioarele!
*
Casele sunt dezolate:
Sobele şi vetrele
Stau cu gurile căscate...
Ger, de crapă pietrele!
*
Plitele de fier îngheaţă
Fără foc, deoarece
Nu găseşti cărbune-n piaţă
Să chiorăşti un şoarece!
*
Doamna Şvarţ alaltăsară
Cât pe-aci să leşine:
O pisică vrând să sară
Între două streşine,
Cum furase o bucată
Nu ştiu din ce cratiţă,
A îmcremenit dendată
Ca o caracatiţă!
Strofe de iarnă - George Topârceanu
Ω
Ceva nou sub soarele cu dinți?
Despre lucruri bine făcute!
A venit frigul ...
Și, odată cu frigul, încep să devină vizibile și lucrurile bine făcute!
Cum ar fi:
- aproape orice intersecție dintre un drum principal și unul secundar este transformată într-o enormă baltă murdară și puturoasă, din cauza faptului că la noi drumarii nu vor și beneficiarii nu cer racordarea corectă a celor două zone de carosabil
- toate lipiturile și reparațiile făcute de mântuială oriunde în structura drumurilor, își arată acum colții, acum când înghețarea apei SUB cârpeli a dus la spargerea pojghiței de asfalt și la apariția unor gropi mâncătoare de jenți, anvelope, planetare și, nu de puține ori, de vieți omenești
- contractele semnate de primării pentru îndepărtarea zăpezii, se arată a fi simple bancuri proaste, din moment ce curățarea se face numai pe arterele principale (pentru mine, aleea din fața blocului este „foarte principală”, pentru ei nici măcar aia care duce la fabrica de pâine nu este suficient de importantă!), iar zăpada, în bună măsură este depozitată în oraș, chiar dacă numai sub forma unui val în lungul drumului, val care blochează locurile de parcare și face imposibilă traversarea chiar și pe la trecerea pentru pietoni
- străzile secundare așteaptă să fie curățate prin generozitatea soarelui de martie ... sau de aprilie ...
Ω
Despre trotuare mai bine n-am vorbi ... unele sunt curățate pentru că se află în fața câte unui magazin, altele (puține) de către locuitorii zonei, însă, marea majoritate, se află sub cod roșu de nesimțire: mai ales cele de care ar trebui să se ocupe primăriile, sunt acoperite de mormane de zăpadă!
Și, odată cu frigul, încep să devină vizibile și lucrurile bine făcute!
Cum ar fi:
- aproape orice intersecție dintre un drum principal și unul secundar este transformată într-o enormă baltă murdară și puturoasă, din cauza faptului că la noi drumarii nu vor și beneficiarii nu cer racordarea corectă a celor două zone de carosabil
- toate lipiturile și reparațiile făcute de mântuială oriunde în structura drumurilor, își arată acum colții, acum când înghețarea apei SUB cârpeli a dus la spargerea pojghiței de asfalt și la apariția unor gropi mâncătoare de jenți, anvelope, planetare și, nu de puține ori, de vieți omenești
- contractele semnate de primării pentru îndepărtarea zăpezii, se arată a fi simple bancuri proaste, din moment ce curățarea se face numai pe arterele principale (pentru mine, aleea din fața blocului este „foarte principală”, pentru ei nici măcar aia care duce la fabrica de pâine nu este suficient de importantă!), iar zăpada, în bună măsură este depozitată în oraș, chiar dacă numai sub forma unui val în lungul drumului, val care blochează locurile de parcare și face imposibilă traversarea chiar și pe la trecerea pentru pietoni
- străzile secundare așteaptă să fie curățate prin generozitatea soarelui de martie ... sau de aprilie ...
Ω
Despre trotuare mai bine n-am vorbi ... unele sunt curățate pentru că se află în fața câte unui magazin, altele (puține) de către locuitorii zonei, însă, marea majoritate, se află sub cod roșu de nesimțire: mai ales cele de care ar trebui să se ocupe primăriile, sunt acoperite de mormane de zăpadă!
DESPRE SIMȚUL CIVIC ȘI NEVOIA DE A DA O MÂNĂ DE AJUTOR,
SĂ-I LĂSĂM SĂ NE VORBEASCĂ PE CEI CARE ȘTIU CĂ ÎN DEMOCRAȚIE NU POT FI OBLIGAȚI LA NIMIC,
CEI CARE TE PRIVESC DE DUPĂ PERDEA SAU ÎȚI RÂNJESC ÎN FAȚĂ ȚIE,
PROSTULUI CARE LE CURĂȚĂ INTRAREA ÎN CASĂ!
DA, CHIAR ȘI EDUCAȚIA ESTE PROST FĂCUTĂ!
marți, 19 ianuarie 2016
Nu lovind terenul trebuiesc rupte rachetele ... sau 2/133!
V-am spus, dar nu m-ați ascultat:
intervine riscul de a fi penibilă!
Scriam cu ceva timp în urmă câteva rânduri deloc măgulitoare la adresa Simonei Halep și a modului în care este condusă firma Simona Halep PFA ( sau SRL, nu contează): nu am fost ascultat, ba chiar am fost tratat de nebun!
Poate sunt nebun, dar sigur nu sunt prost!
Și nu sunt eu singurul!
Sunt convins că mulți alții, mai bine pregătiți decât mine care sunt un simplu amator, au băgat de seamă prostia incomensurabilă de a fi condus locul doi mondial de mămica ori de tăticu`, cu siguranță și alții au văzut că fata se ține de copilării și nu de tenis, au înțeles că are un program absurd de pregătire dacă se plânge de o accidentare veche de un an și dacă a răcit înainte de a începe primul din cele patru „cele mai mari” ... nu m-ar mira să-i fi venit și chestia aia ... tipic feminină!
Degeaba se zbate, degeaba-și dorește ... nema putirința!
Oricât ar fi lăudat-o CTP-ul, fetița asta și anturajul ei nu pot mai mult!
Și basta!
Și este normal să se întâmple așa cu un om care a făcut un sport din alungarea antrenorilor care nu-i ascultă pe maman și pe papa!
Surorile Williams sunt mari și tari pentru că joacă tenis nu după cum se sfătuiesc între ele ci după cum hotărăște „comitetul director” care conduce afacerea Williams&Co, afacere de multe zeci de milioane de dolari!
Am auzit voci nemulțumite că Halep nu apare în promo-urile Eurosport! Apar negrele Williams, apare o blondă Șarapovă, dar nu apare Halep!
De ce?
Pentru că încă este în faza de copilărie, pentru că ea și familia ei își închipuie că pot înlocui specialiștii, pentru că cineva crede că șase, șapte milioane obținute din tenis sunt bani buni!
Ω
De ce-mi bat capul, convins fiind că nu ascultă „machedonii” de alții?
Pentru că, dacă sub comunism s-a făcut ceva bine în România, atunci acel ceva a fost îndoctrinarea cu patriotismul naționalist cu vată în trei culori pe băț auriu: acest pseudopatriotism, simetricul modern al protocronismului lui Edgar Papu, face ca majoritatea românilor să viseze la performanțe imposibile pentru Simona Halep!
AR FI TIMPUL SĂ VĂ MATURIZAȚI!
intervine riscul de a fi penibilă!
Scriam cu ceva timp în urmă câteva rânduri deloc măgulitoare la adresa Simonei Halep și a modului în care este condusă firma Simona Halep PFA ( sau SRL, nu contează): nu am fost ascultat, ba chiar am fost tratat de nebun!
Poate sunt nebun, dar sigur nu sunt prost!
Și nu sunt eu singurul!
Sunt convins că mulți alții, mai bine pregătiți decât mine care sunt un simplu amator, au băgat de seamă prostia incomensurabilă de a fi condus locul doi mondial de mămica ori de tăticu`, cu siguranță și alții au văzut că fata se ține de copilării și nu de tenis, au înțeles că are un program absurd de pregătire dacă se plânge de o accidentare veche de un an și dacă a răcit înainte de a începe primul din cele patru „cele mai mari” ... nu m-ar mira să-i fi venit și chestia aia ... tipic feminină!
Degeaba se zbate, degeaba-și dorește ... nema putirința!
Oricât ar fi lăudat-o CTP-ul, fetița asta și anturajul ei nu pot mai mult!
Și basta!
Și este normal să se întâmple așa cu un om care a făcut un sport din alungarea antrenorilor care nu-i ascultă pe maman și pe papa!
Surorile Williams sunt mari și tari pentru că joacă tenis nu după cum se sfătuiesc între ele ci după cum hotărăște „comitetul director” care conduce afacerea Williams&Co, afacere de multe zeci de milioane de dolari!
Am auzit voci nemulțumite că Halep nu apare în promo-urile Eurosport! Apar negrele Williams, apare o blondă Șarapovă, dar nu apare Halep!
De ce?
Pentru că încă este în faza de copilărie, pentru că ea și familia ei își închipuie că pot înlocui specialiștii, pentru că cineva crede că șase, șapte milioane obținute din tenis sunt bani buni!
GREȘIT, GREȘIT, GREȘIT!
Se trezește la realitate sau într-un an nici susținătorii ei cei mai înfocați de astăzi nu și-o vor mai aminti, familia trebuie să o lase singură pe drumul ei alături de oameni de meserie și nu de simpatici binevoitori, iar șapte milioane de dolari în tenisul profesionist de astăzi sunt hârtie igienică, nu bani buni așa cum par ei priviți din România și mai ales din Constanța!Ω
De ce-mi bat capul, convins fiind că nu ascultă „machedonii” de alții?
Pentru că, dacă sub comunism s-a făcut ceva bine în România, atunci acel ceva a fost îndoctrinarea cu patriotismul naționalist cu vată în trei culori pe băț auriu: acest pseudopatriotism, simetricul modern al protocronismului lui Edgar Papu, face ca majoritatea românilor să viseze la performanțe imposibile pentru Simona Halep!
LUCRUL ĂSTA ÎN SINE (VISATUL), NU AR FI RĂU!
DAR DE CE SĂ SUFERE BIEȚII MEI CONCETĂȚENI
PENTRU CINE NU PRICEPE CUM SE POATE MAI MULT?
SIMONA
HALEP ȘI FAMILIA:
luni, 18 ianuarie 2016
Entr`acte - Bărbierului îi tremură mâna
A aplauda, aplaudac
Am așteptat cu nerăbdare și mare plăcere reprezentația cu Bărbierul din Seviglia ... am așteptat-o și am rămas cu așteptatul. Nu pentru că muzica nu ar mai fi frumoasă și plăcută urechii, nu pentru că Rossini ar fi îmbătrânit între timp, nu pentru că subiectul libretului ne-ar părea desuet: nimic din toate acestea, ci pentru că am înțeles în sfârșit ce înseamnă provincia!
Iar acum, Bucureștiul a fost cu adevărat un oraș provincial!
Provincial cultural!
Sau și cultural ...
Din păcate, spectacolul de la opera din capitală a lăsat de dorit, a fost jucat din obligație, fără nerv, fără aplomb, fără pic de strălucire, cu gândul numai la ziua de salariu!
Mare păcat că pentru o asemenea partitură nu s-a putut face mai mult: să ne amintim că în alte ocazii am lăudat opera bucureșteană pentru că ne-a surprins plăcut - acum în schimb, ne-a surprins neplăcut, ba chiar ne-a plictisit!
Ω
Până și aplaudacii care strigă BRAVO chiar și atunci când plătitorul interpret strănută, până și ei au fost plicticoși și plictisitori!
Sunt convins că a fost o întâmplare nefericită, așa că vom reveni!
Pe când (a propos de cântat!) Tannhauser?
Am așteptat cu nerăbdare și mare plăcere reprezentația cu Bărbierul din Seviglia ... am așteptat-o și am rămas cu așteptatul. Nu pentru că muzica nu ar mai fi frumoasă și plăcută urechii, nu pentru că Rossini ar fi îmbătrânit între timp, nu pentru că subiectul libretului ne-ar părea desuet: nimic din toate acestea, ci pentru că am înțeles în sfârșit ce înseamnă provincia!
Iar acum, Bucureștiul a fost cu adevărat un oraș provincial!
Provincial cultural!
Sau și cultural ...
Din păcate, spectacolul de la opera din capitală a lăsat de dorit, a fost jucat din obligație, fără nerv, fără aplomb, fără pic de strălucire, cu gândul numai la ziua de salariu!
Mare păcat că pentru o asemenea partitură nu s-a putut face mai mult: să ne amintim că în alte ocazii am lăudat opera bucureșteană pentru că ne-a surprins plăcut - acum în schimb, ne-a surprins neplăcut, ba chiar ne-a plictisit!
Ω
Până și aplaudacii care strigă BRAVO chiar și atunci când plătitorul interpret strănută, până și ei au fost plicticoși și plictisitori!
Sunt convins că a fost o întâmplare nefericită, așa că vom reveni!
Pe când (a propos de cântat!) Tannhauser?
sâmbătă, 16 ianuarie 2016
Tot ce începe se și sfârșește
Mastersul de la Londra
A început și, din păcate, se va și sfârși!
Din nou, snooker-ul ne răsfață cu un spectacol ieșit din comun, iar sistemul cu primul la șase, dinamizează jocul și-l ține pe muchie de cuțit!
Pur și simplu nu contează cine câștigă: la acest nivel, accidentele sunt rarisime și, atunci când sunt, accidentele sunt cel puțin spectaculoase!
Mai avem semifinale și finala cea mare, meciuri din care noi nu vom vedea decât jumătate sau mai puțin, pentru că în România milioane de oameni sunt ventilatoare (pardon, fan-i și fan-e) ai săriturilor de la trambulină și ai probelor de schi alpin, dar atât de pasionați sunt ei, încât nu se poate găsi un locușor pe unul dintre cele patru canale pe care Eurosport-ul transmite altfel tenis de câmp ori fotbal până la sufocare!
Nu-i nimic ... poate va începe și altcineva să transmită snooker în România!
Nu mai contează, așteptăm spectacolul spectacolelor, cu gândul la mondialele pentru care Ronnie în continuare refuză să se antreneze! Și, de ce ar face-o?
Ω
Chiar așa, de ce ar face-o atunci când ne poate demonstra la fiecare meci diferența dintre talent și geniu?
A început și, din păcate, se va și sfârși!
Din nou, snooker-ul ne răsfață cu un spectacol ieșit din comun, iar sistemul cu primul la șase, dinamizează jocul și-l ține pe muchie de cuțit!
Pur și simplu nu contează cine câștigă: la acest nivel, accidentele sunt rarisime și, atunci când sunt, accidentele sunt cel puțin spectaculoase!
Mai avem semifinale și finala cea mare, meciuri din care noi nu vom vedea decât jumătate sau mai puțin, pentru că în România milioane de oameni sunt ventilatoare (pardon, fan-i și fan-e) ai săriturilor de la trambulină și ai probelor de schi alpin, dar atât de pasionați sunt ei, încât nu se poate găsi un locușor pe unul dintre cele patru canale pe care Eurosport-ul transmite altfel tenis de câmp ori fotbal până la sufocare!
Nu-i nimic ... poate va începe și altcineva să transmită snooker în România!
Nu mai contează, așteptăm spectacolul spectacolelor, cu gândul la mondialele pentru care Ronnie în continuare refuză să se antreneze! Și, de ce ar face-o?
Ω
Chiar așa, de ce ar face-o atunci când ne poate demonstra la fiecare meci diferența dintre talent și geniu?
vineri, 15 ianuarie 2016
Acolo unde nu merg taximetriștii
Minte scurtă
Pe la începutul lui octombrie, povesteam ce aventură am avut la Piața Sudului (BIG Berceni pentru cunoscători), loc gâtuit îngrozitor din cauza unui pasaj rutier fără cap și fără coadă, lucrare ce urmează a îmbogți niscaiva patroni de firme de construcții și care nu urmează a rezolva traficul în sudul orașului! Atunci, multă lume și-a arătat nemulțumirea (pe bună dreptate!) iar primăria generală a promis că în trei zile rezolvă situația!
Da, mi-am aminit de ce, dar trebuie să recunosc că nici măcar EL nu s-a ținut de cuvânt și nu a demolat și reconstruit templul în trei zile!
Așadar, dacă nici EL, cu pile la Dumnezeu Tatăl nu a putut, atunci cum să poată o biată primărie generală? Cum să-și permită să facă ce n-a făcut nici fiul Domnului?
Drept care, nici nu a făcut!
Și nu au trecut trei zile, ci trei luni, iar traficul în zonă seamană a orice, numai a acces într-un cartier cu sute de mii de locuitori, nu!
Spuneam mai sus, că zisul pasaj nu va rezolva în realitate problema traficului și, iată de ce: în buna tradiție românească, un pasaj este o zgârmătură subterană, un fel de șanț acoperit cu o placă de beton pe care circulă mașinile care nu merg unde vrea primăria!
Și atât!
Nu există bretele care să lege fluent între ele sensurile de mers și, dacă o direcție este oarecum rezolvată, celelalte sunt lăsate tot pe seama vechiului sens giratoriu semaforizat! Să mai spunem că în România un pasaj este întotdeauna blagoslovit cu un seamfor la intrare și un altul la ieșire? Să mai spunem că nimeni nu gândește niciodată în viitor, lăsând de înțeles că traficul nu va evolua cât îi hăul? Să vă mai amintim că întotdeauna lucrările se execută când zona este deja sufocată și niciodată preventiv, ca un calcul pentru viitoarea dezvoltare?
Să nu mai spunem, ca să nu vă plictisim!
Să mai amintim numai că mulți taximetriști refuză cursele în zonă, pe motiv că trecerea de BIG Berceni consumă peste douăzeci de minute!
Ω
A propos, era să uit:
Pe la începutul lui octombrie, povesteam ce aventură am avut la Piața Sudului (BIG Berceni pentru cunoscători), loc gâtuit îngrozitor din cauza unui pasaj rutier fără cap și fără coadă, lucrare ce urmează a îmbogți niscaiva patroni de firme de construcții și care nu urmează a rezolva traficul în sudul orașului! Atunci, multă lume și-a arătat nemulțumirea (pe bună dreptate!) iar primăria generală a promis că în trei zile rezolvă situația!
ÎN TREI ZILE!
De ce-mi pare oare cunoscută povestea asta cu trei zile ...?Da, mi-am aminit de ce, dar trebuie să recunosc că nici măcar EL nu s-a ținut de cuvânt și nu a demolat și reconstruit templul în trei zile!
Așadar, dacă nici EL, cu pile la Dumnezeu Tatăl nu a putut, atunci cum să poată o biată primărie generală? Cum să-și permită să facă ce n-a făcut nici fiul Domnului?
Drept care, nici nu a făcut!
Și nu au trecut trei zile, ci trei luni, iar traficul în zonă seamană a orice, numai a acces într-un cartier cu sute de mii de locuitori, nu!
Spuneam mai sus, că zisul pasaj nu va rezolva în realitate problema traficului și, iată de ce: în buna tradiție românească, un pasaj este o zgârmătură subterană, un fel de șanț acoperit cu o placă de beton pe care circulă mașinile care nu merg unde vrea primăria!
Și atât!
Nu există bretele care să lege fluent între ele sensurile de mers și, dacă o direcție este oarecum rezolvată, celelalte sunt lăsate tot pe seama vechiului sens giratoriu semaforizat! Să mai spunem că în România un pasaj este întotdeauna blagoslovit cu un seamfor la intrare și un altul la ieșire? Să mai spunem că nimeni nu gândește niciodată în viitor, lăsând de înțeles că traficul nu va evolua cât îi hăul? Să vă mai amintim că întotdeauna lucrările se execută când zona este deja sufocată și niciodată preventiv, ca un calcul pentru viitoarea dezvoltare?
Să nu mai spunem, ca să nu vă plictisim!
Să mai amintim numai că mulți taximetriști refuză cursele în zonă, pe motiv că trecerea de BIG Berceni consumă peste douăzeci de minute!
Ω
A propos, era să uit:
FERIȚI-VĂ DE PIAȚASUDULUI CA DE NECURATUL!
LA ORICE ORĂ DIN ZI ORI DIN NOAPTE!
ȘI MULȚUMIRI PRIMĂRIEI GENERALE!!!
miercuri, 13 ianuarie 2016
Cu mortu'n casa
Sharia pe nemțește?
Așa cum o lume întreagă s-a temut, „bieții” refugiați musulmani trec la educarea celor ce i-au primit!
Ori, cum se spune pe românește, a celor ce au încălzit șarpele la sân!
Pur și simplu, ei, domnii refugiați, ei, cei ce au „dreptul” de a ajunge în Germania sau în țările nordice, ei, cei care fug din fața răului în căutarea unui loc mai bun și mai primitor, ei deci, nu suportă cutumele și cultura celor ce i-au primit: într-un cuvânt, sunt buni nemții, dar să facă bine să-și strunească mai bine muierile!
Și ele - muierile - să nu mai iasă despuiate pe stradă, să poarte măcar djalaba și feregea! Și să nu mai meargă de mână cu bărbatul, sau la braț, ci în spatele lui la câți pași zice coranul!
Iar neamțul ... păi neamțul i-a primit pentru că nu știa cum să se roage Domnului, așa că să mai lase berea și alte prostii diavolești și să treacă frumușel la închinăciuni!
Cât despre copii, toată lumea știe că educație ca într-o școală coranică nu mai primesc nicăieri!
Îi place oare doamnei Merkel povestea asta?
Ce rost mai are acum elitistul spațiu Schengen, dacă Europa unită se dovedește o prostituată bătrână, urâtă și în căutare de violatori?
Cui folosește valul de imigranți incontrolabili?
Cum se descurcă serviciile de informații cu milioanele de posibili teroriști?
Cum stăm cu presiunea insuportabilă exercitată de români și bulgari asupra sistemelor de asistență socială din zona „civilizată” a bătrânului continent?
Adevărul este că nu știm!
Ω
Așa cum o lume întreagă s-a temut, „bieții” refugiați musulmani trec la educarea celor ce i-au primit!
Ori, cum se spune pe românește, a celor ce au încălzit șarpele la sân!
Pur și simplu, ei, domnii refugiați, ei, cei ce au „dreptul” de a ajunge în Germania sau în țările nordice, ei, cei care fug din fața răului în căutarea unui loc mai bun și mai primitor, ei deci, nu suportă cutumele și cultura celor ce i-au primit: într-un cuvânt, sunt buni nemții, dar să facă bine să-și strunească mai bine muierile!
Și ele - muierile - să nu mai iasă despuiate pe stradă, să poarte măcar djalaba și feregea! Și să nu mai meargă de mână cu bărbatul, sau la braț, ci în spatele lui la câți pași zice coranul!
Iar neamțul ... păi neamțul i-a primit pentru că nu știa cum să se roage Domnului, așa că să mai lase berea și alte prostii diavolești și să treacă frumușel la închinăciuni!
Cât despre copii, toată lumea știe că educație ca într-o școală coranică nu mai primesc nicăieri!
Îi place oare doamnei Merkel povestea asta?
Ce rost mai are acum elitistul spațiu Schengen, dacă Europa unită se dovedește o prostituată bătrână, urâtă și în căutare de violatori?
Cui folosește valul de imigranți incontrolabili?
Cum se descurcă serviciile de informații cu milioanele de posibili teroriști?
Cum stăm cu presiunea insuportabilă exercitată de români și bulgari asupra sistemelor de asistență socială din zona „civilizată” a bătrânului continent?
Adevărul este că nu știm!
Ω
O așteptăm însă pe doamna Merkel să ne răspundă!
Este interesant de aflat modul în care va explica de ce cincisute de femei germane au fost agresate de cincisute de refugiați musulmani!
Sau pe aici ...
Este interesant de aflat modul în care va explica de ce cincisute de femei germane au fost agresate de cincisute de refugiați musulmani!
Sau pe aici ...
luni, 11 ianuarie 2016
Tarzanul rutier
O lege imposibil de aplicat?
Am aflat, cu satisfacție, că mai mulți parlamentari români s-au gândit că circulația din iubita noastră patrie are nevoie nu de ... drumuri, ci de legi mai stricte! Li s-a părut dumnealor că drumurile noastre-s un fel de junglă și că trebuiește musai un Tarzan care să facă ordine: așa că, au pus creierul și mintea la treabă și au conceput o minune de legișoară, o bijuterie juridică, menită să reducă numărul de accidente și de morți, dar care totodată să-i treacă și pe ei în categoria nemuritorilor care bine merită a patriei recunoștință!
Bravo lor am putea spune, doar că ... legea este inaplicabilă și inoperabilă!
Cum poate demonstra un agent de circulație că am schimbat treptele de viteză în mod agresiv?
Cu ce mașinărie îl echipăm?
Cum definim trepte de viteză schimbate „prea rapid”, deci agresiv?
Dar mie, care conduc o mașină cu cutie automată, cum mi se aplică definiția aceasta?
Cum poate demonstra cineva că am fost depășit tăindumi-se fața și că nu am accelerat eu în momentul acela, punând astfel în pericol celălalt șofer?
Cum demonstrează poliția rutieră că merg prea aproape de cel din fața mea și nu că el merge intenționat prea încet, șicanându-mă atât pe mine cât și o întreagă coloană?
Domnii parlamentari uită (dacă au știut vreodată!) că acțiunea este egală cu reacțiunea și că orice văd dumnealor dintr-o direcție, poate fi privit și de „dincolo”, cu un rezultat absolut diferit!
Ω
Dacă domniile lor, parlamentarii care simt că vin alegerile și au dormit patru ani și ar mai dormi alți patru în așteptarea pensiilor speciale vor să facă ceva pentru îmbunătățirea traficului în România, atunci să scoată poliția rutieră pe străzi, să o doteze cu oameni și echipamente, să-i dea și benzină și s-o reorganizeze astfel încât să nu mai profite orice „gabiță general de izmene și bocanci” de ea săraca, ci să fie lăsată, chiar obligată să-și facă treaba!
Am aflat, cu satisfacție, că mai mulți parlamentari români s-au gândit că circulația din iubita noastră patrie are nevoie nu de ... drumuri, ci de legi mai stricte! Li s-a părut dumnealor că drumurile noastre-s un fel de junglă și că trebuiește musai un Tarzan care să facă ordine: așa că, au pus creierul și mintea la treabă și au conceput o minune de legișoară, o bijuterie juridică, menită să reducă numărul de accidente și de morți, dar care totodată să-i treacă și pe ei în categoria nemuritorilor care bine merită a patriei recunoștință!
Bravo lor am putea spune, doar că ... legea este inaplicabilă și inoperabilă!
Cum poate demonstra un agent de circulație că am schimbat treptele de viteză în mod agresiv?
Cu ce mașinărie îl echipăm?
Cum definim trepte de viteză schimbate „prea rapid”, deci agresiv?
Dar mie, care conduc o mașină cu cutie automată, cum mi se aplică definiția aceasta?
Cum poate demonstra cineva că am fost depășit tăindumi-se fața și că nu am accelerat eu în momentul acela, punând astfel în pericol celălalt șofer?
Cum demonstrează poliția rutieră că merg prea aproape de cel din fața mea și nu că el merge intenționat prea încet, șicanându-mă atât pe mine cât și o întreagă coloană?
Domnii parlamentari uită (dacă au știut vreodată!) că acțiunea este egală cu reacțiunea și că orice văd dumnealor dintr-o direcție, poate fi privit și de „dincolo”, cu un rezultat absolut diferit!
Ω
Dacă domniile lor, parlamentarii care simt că vin alegerile și au dormit patru ani și ar mai dormi alți patru în așteptarea pensiilor speciale vor să facă ceva pentru îmbunătățirea traficului în România, atunci să scoată poliția rutieră pe străzi, să o doteze cu oameni și echipamente, să-i dea și benzină și s-o reorganizeze astfel încât să nu mai profite orice „gabiță general de izmene și bocanci” de ea săraca, ci să fie lăsată, chiar obligată să-și facă treaba!
Și atât: ar fi suficient!
joi, 7 ianuarie 2016
Spectacol cu pietre lucitoare
Să ne crucim ...
Să ne crucim?
Și a fost ziua de Bobotează!
Dacă exagerat de fericitul PDG daniel al BOR s-a temut că instituția pe care o „păstorește” va pierde teren, îl putem asigura că în sfârșit are dreptate: este greu de crezut ca un om mediu intelectual să accepte drept dogmă și model ceea ce ne-a arătat „sfânta” biserică cu prilejul acestei sărbători!
Pornind de la popi cățărați pe maşini de pompieri și sfârșind cu retardați bălăcindu-se în apele reci ale unui râu iute de munte, toți au fost parte a unui spectacol penibil și toxic pentru ideea de religie și dumnezeire! S-a pierdut de mult legătura cu sursa obiceiurilor, s-a păstrat doar forma, bălăceala, căratul apei sfințite, pierzându-se din prostie, rea credință ori dezinteres tocmai fondul: sărbătoarea botezului Domnului, momentul recunoașterii lui de către Ioan Botezătorul drept trimis divin pe pământ, gestul ritual al curățării de păcate în apa Iordanului, toate acestea au dispărut sub stratul împuțiciunii retardaților care-și fac provizii de „aiazmă”!
Forma în lipsa fondului este de o goliciune înfricoșătoare, este o mascaradă ce se adresează unui IQ demn de un fotbalist ori de o babă habotnică cu afurisenia întotdeauna la îndemână!
Ce ne mai învață pe noi biserica autohtonă?
Să „ne crucim”?
Să ne rugăm?
Să contribuim financiar la ...?
De ce a încetat credința să mai fie o problemă de conștiință personală și a devenit un spectacol cu odăjdii?
De ce suntem învățați noi și copiii noștri că biserica, religia și credința sunt unul și același lucru?
Cui folosește acest penibil și mult prea costisitor spectacol dat de intermediari nedoriți?
Cui?
Lor!
Lor le folosește: lor, slujitorilor, slujbașilor unui organism anacronic și paralizat la vremea lui Brâncoveanu, dar visând la ce i-a luat Cuza!
Ω
Statul român continuă politica absurdă a bisericii naționale, folosindu-se de puterea de manipulare a organizației pe care crede că o are sub control: în realitate, biserica ortodoxă română servește mereu puterea (și până în `89 a făcut-o!) urmându-și propriile interese financiare!
Și atât!
Să ne crucim?
Și a fost ziua de Bobotează!
Dacă exagerat de fericitul PDG daniel al BOR s-a temut că instituția pe care o „păstorește” va pierde teren, îl putem asigura că în sfârșit are dreptate: este greu de crezut ca un om mediu intelectual să accepte drept dogmă și model ceea ce ne-a arătat „sfânta” biserică cu prilejul acestei sărbători!
Pornind de la popi cățărați pe maşini de pompieri și sfârșind cu retardați bălăcindu-se în apele reci ale unui râu iute de munte, toți au fost parte a unui spectacol penibil și toxic pentru ideea de religie și dumnezeire! S-a pierdut de mult legătura cu sursa obiceiurilor, s-a păstrat doar forma, bălăceala, căratul apei sfințite, pierzându-se din prostie, rea credință ori dezinteres tocmai fondul: sărbătoarea botezului Domnului, momentul recunoașterii lui de către Ioan Botezătorul drept trimis divin pe pământ, gestul ritual al curățării de păcate în apa Iordanului, toate acestea au dispărut sub stratul împuțiciunii retardaților care-și fac provizii de „aiazmă”!
Forma în lipsa fondului este de o goliciune înfricoșătoare, este o mascaradă ce se adresează unui IQ demn de un fotbalist ori de o babă habotnică cu afurisenia întotdeauna la îndemână!
Ce ne mai învață pe noi biserica autohtonă?
Să „ne crucim”?
Să ne rugăm?
Să contribuim financiar la ...?
De ce a încetat credința să mai fie o problemă de conștiință personală și a devenit un spectacol cu odăjdii?
De ce suntem învățați noi și copiii noștri că biserica, religia și credința sunt unul și același lucru?
Cui folosește acest penibil și mult prea costisitor spectacol dat de intermediari nedoriți?
Cui?
Lor!
Lor le folosește: lor, slujitorilor, slujbașilor unui organism anacronic și paralizat la vremea lui Brâncoveanu, dar visând la ce i-a luat Cuza!
Ω
Statul român continuă politica absurdă a bisericii naționale, folosindu-se de puterea de manipulare a organizației pe care crede că o are sub control: în realitate, biserica ortodoxă română servește mereu puterea (și până în `89 a făcut-o!) urmându-și propriile interese financiare!
Și atât!
Doamne iartă-mă!
miercuri, 6 ianuarie 2016
Memorialul memoriei
A nins ...
Da, a nins, iar acest lucru s-a combinat printr-o nefericită întâmplare cu o căutare pe Google ... căutare ce a întors niște rezultate neașteptate!
Așadar, dintr-o greșeală oarecare, în timp ce ziceam mărunt din buze că nu pot scoate mașina din parcare din cauza zăpezii acumulate și pe care „edilii” noștri aleși și plătiți o lasă în plata Domnului pân` la primăvară, dintr-o greșeală zic, mă pomenesc cu un rezultat vorbind despre ... Moromete! N-am rezistat și am intrat să văd despre ce-i vorba - eu aștept și acum continuarea Delirului, continuare pe care sper că Marin Preda a scris-o, dar de frică a ascuns-o pe undeva, așteptând să fie descoperită!
Intru așadar și, ce găsesc? Nici gând de înțeleptul Moromete Ilie ... nici gând!
În schimb, am dat de ASTA!
Și am ascultat-o cap coadă, dându-mi seama că amărâții ăia cu convingeri, au murit pe la canal sau Gherla ori Pitești, numai și numai ca un Piedone ori Chiliman ori Falcă sau Mazăre să facă buzunarul gros și să ne râdă-n nas!
Să ne hohotească în nas!
Și tot atunci mi-am dat seama că nimeni nu a văzut în totalitate „Memorialul durerii” și că unele voci îl consideră pe vișinescu prea bătrân pentru a mai putea executa o pedeapsă privativă de libertate, arătându-i o clemență pe care el și cei ca el nu au gândit-o meritată vreodată de alții!
Și nici nu au arătat-o!
Nici el, nici ăst moromete!
Ω
Așadar, somnul rațiunii naște monștri?
Da, fie ei și numai economici!
Da, a nins, iar acest lucru s-a combinat printr-o nefericită întâmplare cu o căutare pe Google ... căutare ce a întors niște rezultate neașteptate!
Așadar, dintr-o greșeală oarecare, în timp ce ziceam mărunt din buze că nu pot scoate mașina din parcare din cauza zăpezii acumulate și pe care „edilii” noștri aleși și plătiți o lasă în plata Domnului pân` la primăvară, dintr-o greșeală zic, mă pomenesc cu un rezultat vorbind despre ... Moromete! N-am rezistat și am intrat să văd despre ce-i vorba - eu aștept și acum continuarea Delirului, continuare pe care sper că Marin Preda a scris-o, dar de frică a ascuns-o pe undeva, așteptând să fie descoperită!
Intru așadar și, ce găsesc? Nici gând de înțeleptul Moromete Ilie ... nici gând!
În schimb, am dat de ASTA!
Și am ascultat-o cap coadă, dându-mi seama că amărâții ăia cu convingeri, au murit pe la canal sau Gherla ori Pitești, numai și numai ca un Piedone ori Chiliman ori Falcă sau Mazăre să facă buzunarul gros și să ne râdă-n nas!
Să ne hohotească în nas!
Și tot atunci mi-am dat seama că nimeni nu a văzut în totalitate „Memorialul durerii” și că unele voci îl consideră pe vișinescu prea bătrân pentru a mai putea executa o pedeapsă privativă de libertate, arătându-i o clemență pe care el și cei ca el nu au gândit-o meritată vreodată de alții!
Și nici nu au arătat-o!
Nici el, nici ăst moromete!
Ω
Așadar, somnul rațiunii naște monștri?
Da, fie ei și numai economici!
IAR DE VINĂ SUNTEM NOI, CEI CARE DORMIM!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)