Pe vremea când îmi plăcea la nebunie „Pulp fiction”, „Reservoir dogs” sau „Kill Bill” (ambele volume), eram tratat ca sărit de pe fix, ca și autorul lor Quentin Tarantino: poate chiar așa și era ...
Între timp, din ce în ce mai mulți „săriți de pe fix” au început să aprecieze limbajul cinematografic inventiv și chiar șocant al multi autorului, drept care omul și-a făcut un nume, o avere și, un ritm de lucru ceva mai molcom și mai lipsit de noutăți: din păcate, ceea ce șoca și plăcea cu ani în urmă la filmele lui Tarantino, a ajuns astăzi motivul poveștii, substanța ei și nu doar limbajul!
Forma a luat locul fondului, adică, Tarantino nu ne mai vorbește pentru a ne spune povești ci, doar pentru a se auzi vorbind: din 2009 începând (Ticăloși fără glorie - nu cel din `78), Tarantino a început s-o ia pur și simplu pe de lături, pocnindu-ne tocmai în 2012 cu un „Django dezlănțuit” de mai mare râsul, pentru ca acum să ne aducă pe tavă un carnagiu fără nici o noimă, un film absolut ODIOS, o etalare inutilă de violență ridicolă, o povestea de genul „mii de morți, restul răniți”!
Nu știu ce a vrut să spună acest film, nu i-am înțeles mesajul, nu m-am lămurit ce a vrut de la mine, drept care rog pe alții mai luminați decât mine să-mi explice la ce m-am uitat aproape trei ceasuri din viață!
Rămân îndadorat!
Ω
Chiar aș dori explicații, dar plauzibile și de bun simț, nicidecum de genul elitisto imbecil: prostii din astea poate emite oricine!
CHIAR ȘI UN FILM CU ADEVĂRAT ODIOS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu