Nu ne convine, dar se pare că avem genetic ceva aparte (ca să nu zic „ciudat” sau altfel), că suntem diferiți de ceilalți, că de aceea vecinii nu ne înțeleg și nici noi pe ei!
Vă întrebați de ce spun asta? Răspunsul estre extrem de simplu: la Carrefour o vânzătoare nu a știut să-mi dea UN SFERT de ceva, la Cora, o fătucă m-a corectat atunci când am întrebat de mercerie, spunându-mi aproape pe litere că eu de fapt am treabă la ... MĂCELĂRIE, o alta (tot la Cora) îmi răspunde la rugămintea de a mă îndruma către raionul cu hrană pentru animale printr-o întrebare șarmantă: „nu vedeți că aici suntem la jucării?”
Dacă ar fi fost numai și numai prostul obicei de a fi surprins în decembrie că ninge sau de a face curățenie la ora zece sau alimentarea rafturilor la nouă când magazinul se deschide la opt, poate aș mai trece cu vederea, că marea plăcere a șoferului român este aceea de a parca într-un loc unde este interzis și poate încurca la maximum circulația, aș mai înțelege, că permisul auto se primește numai cu avariile aprinse iar aș încerca să mai fac un efort și să mă prefac că sunt de acord, dar ... dar când este vorba despre viață și moarte, nu mai pot înțelege, nu mai am înțelegere și cer autorităților să-și facă datoria cu vârf și îndesat!
Vorbesc, dacă nu ați înțeles încă, de măria sa Dumnezeul ortopediei pediatrice românești, DOM` DOCTOR bURNEI! Este paradoxal că abia acum ies la iveală amănunte ale ororilor petrecute în spitalul în care m-a ajutat la nevoie OMUL PESAMOSCA: din păcate, oamenii se tem să vorbească, încrengătura dintre medici, firme farmaceutice, furnizori de echipament medical și buzunarul pacientului este atât de strânsă, încât crezi că este făcută prin intermediul unui șurub luat de mecanicul burnei din piață de la BIG, așa că nimeni nu are curaj să vorbească, iar autoritățile au reacționat abia în momentul în care s-au strând mai mult de 25 de plângeri la adresa respectivului măcelar de copii!
De ce nu au reacționat de la bun început?
De ce au așteptat și i-au permis să continue șirul ororilor?
Cui a dat, de la cine a luat?
Ororile povestite sunt atât de șocante încât nu-ți vine să crezi ce citești, motiv pentru care spun:
- dacă este nevinovat, să fie eliberat și să i se ridice statuie!
- dacă este vinovat, să strângă șuruburile picioarelor de mese, scaune sau paturi în cel mai dur penitenciar românesc câte zile o mai avea!
Ω
Vă pare exagerată cererea mea?
Poate este ...
DAR DACĂ AVEAȚI UN COPIL ÎN SITUAȚIA CELOR CARE AU RECLAMAT?
ATUNCI CUM VI SE PĂREA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu