Curtea miracolelor, ciudățenii ciudate și fantoma lui Stephen Lee

   Am urmărit cu oarecare interes primele meciuri ale Open-ului Țării Galilor: un turneu de snooker ca mai toate celelalte, cu o participare numeroasă și de bună calitate dar ... cu prea multe surprize! 
   Mai exact, cu surprize atât de ciudate, încât te gândești că posibil nu este să alegi decât între două variante absolut imposibile:
a) oboseala
b) cotele pariurilor

   Și iată de ce spun asta ...
a) mari jucători, monștri sacri ai acestui sport, pierd aproape prin neprezentare în fața unor necunoscuți, aproape că se fac de râs cu niște jucători care sunt mai aproape de amatori decât de „idealul” de a trăi jucând snooker! Este greu de crezut că un Neil Robertson, numărul șase sau șapte mondial, nu se adună de luni de zile și pierde SURPRINZĂTOR la iluștri necunoscuți! Și nu doar el ...
b) un inventator în domeniu, pe numele lui Ronnie O`Sullivan, se joacă cu un anume Mark Davis, unul cam de aceeași vârstă, un jucător onest și fără strălucire, un oarecare de fapt, unul care în ultimii 16 ani i-a câștigat cumulat șase (6) jocuri (șase jocuri, nu șase meciuri), așadar „statuia”, „monumentul” Ronnie O`Sullivan conduce cu trei la zero (3-0) într-un adevărat galop de sănătate, pentru ca pe neașteptate să înceapă să rateze, să dea aiurea, să proptească oiștea`n gard, s-o ia pe arătură! MAESTRUL O`Sullivan reușește niște ratări absolut excepționale, ba chiar (sumum!) în urma unui free ball ce-i câștiga jocul și meciul, reușește să aleagă cea mai proastă variantă, cea mai de nejucat și țintește splendid marginea buzunarului suficient de precis încât bila să sară la loc pe masă! M-a deranjat? Da, m-a deranjat mult de tot, pentru că nu este prima oară când am dubii, nu este prima oară când un jucător de top, de mare valoare, pierde INEXPLICABIL la câte un (aproape) necunoscut, iar teatrul de strâmbături jucat de Ronnie tare-mi este teamă că a fost gratuit, având doar scopul de a ne da nouă, privitorilor, senzația că asistăm la miracolul miracolelor și că Mark Davis cel cu șase jocuri în 16 ani îi poate lua patru (4) jocuri consecutive întorcând rezultatul de la 0-3 la 4-3!

   Îmi pare rău, dar să-i spună lui KOOKOO că ăsta-i lucru curat!
   Eu unul, nu pot crede în minuni de soiul ăsta: oare forul conducător poate crede?

   Ω

   Sper din tot sufletul să mă înșel, sper din tot sufletul să greșesc, dar fantoma lui Stephen Lee „mă urmărește încă”! 

(Un răuvoitor ar putea spune că i s-a mai întâmplat lui Ronnie, că a mai făcut d`astea chair la București, când Trump la întors de la 5-8 la 9-8! De acord, dar numai un totalmente necunoscător i-ar pune pe aceeași treaptă pe Judd Trump și Mark Davis!)