Întregul cu cinci jumătăți

   Am spus de mai multe ori că reaua stăpânire a limbii române ne va aduce în situația de a nu ne mai înțelege între noi, iar lucrul acesta este deja vizibil. 
   Așadar, spune DEX-ul astfel:
SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., lat.semi.
   Ei bine, pentru cine nu crede, un întreg are două ... semi!
   Nu se poate altfel!
   Doar o semi înseamnă o jumătate, două un întreg, trei un întreg și jumătate și așa mai departe: doar pentru proTV 

ÎNTREGUL ARE CINCI JUMĂTĂȚI!

   Dacă nu credeți, luați aminte la emisiunea în care se etalează mumiela rădulescu vineri de vineri, emisiunea de talente în care, acești talentați oameni ai proTV-ului au reușit cu talent să realizeze o finală din ... CINCI (5) semifinale! 
   Din păcate, în căutarea disperată a reducerii costurilor și măririi profiturilor, media românească s-a orientat către angajarea persoanelor dispuse să lucreze pe mai puțini bani decât altele, așa că posturile tv sau ziarele, radiourile ori siteurile de pe net s-au umplut de coafeze și frizeri, oameni altfel absolut onorabili și bine intenționați dar ... dar total nepregătiți!
   Situația blondei de la tvr o cunoaștem cu toții, prostiile dumneaei sunt deja antologice, dar nu este singura! Ascultați cu atenție un comentariu oarecare, la un meci de fotbal de exemplu: veți putea constata cu ușurință că respectivii „comentatori”, au citit câte o auto/biografie, pe care au completat-o cu statistici de care internetul abundă și ... și comentariul este gata! 
   Iată ce am constatat la un meci al lui Atletico Madrid:
- toți jucătorii joacă „cu vigoare, viguros”
-„magnetismul arestează mingea”
- Vicente Calderon (numele stadionului) a fost repetat obsesiv
- numele unui jucător este însoțit întotdeauna de naționalitatea acestuia (ghanezul, francezul, irlandezul, jupiterianul, etc, etc)
- numele jucătorului este spus de cele mai multe ori în întregime (aș înțelege când pe teren am mai mulți Popești sau Ionești sau Vasilești, dar când Dibala luptă cu Grosman ... este inutil: bineînțeles!)  
- casa de pe Vicente Calderon a fost o altă gogoriță repetată la nesfârșit, în încercarea de a umple cu ceva timpul de peste 90 de minute!
- tot în încercarea de a umple timpul cu ceva vorbe, auzim numai acea minge, acel gol, acest stadion ... toate spuse cu o voce gâtuită de acești falși comentatori!
- jocul în sine nu este comentat, spunându-ni-se nouă repetat până la maxima plictiseală cât costă această fiecare echipă, acest fiecare jucător, acel fiecare maseur, acești fiecare copil de mingi , etc, etc, etc!
- totul este spus pentru a face plăcere unor FANI și FANE! 

IMBECILITATEA EXTREMĂ A AJUNS NORMĂ!

- în sfârșit ... și pentru că trebuiau să ne arate că ei se poartă așa din obligație dar că altfel stau bine la capitolul educație și cultură, ni s-a vorbit tot atunci de orașul miunhăn (nu-l scriu cu majusculă pentru că nu-l recunosc) cât și despre „falanga romană”!!! Că falanga faimoasă în antichitate era cea macedoneană, nu mai este cazul să vorbim, îi lăsăm în pace, că poate-i doare!
   
   Ce am spus mai sus, este o parte minusculă din ceea ce auzi de obicei la un asemenea comentariu! Probabil că undeva, sus, mult deasupra noastră, s-a luat hotărârea ca România săraca să fie rezervorul de curve, menajere, zilieri și necalificați ai lumii de mâine: numai așa se poate explica lipsa de interes a factorilor îndreptățiți în ceea ce privește ce se întâmplă astăzi în presa românească! De la filmele, emisiunile, serialele și documentarele mizerabile și repetate la nesfârșit și până la comentariile știrilor, totul este de cea mai proastă calitate posibilă, calitate infectă ce a devenit deja un model: se folosește verbul „a mina” cu sensul de a face minerit și nu de a pune mine, adică dispozitive explozibile, în accidente sunt implicate „șoferițe” (din categoria doctorițe, pompierițe, macaragițe, bucătărițe, polițistițe, etc, etc), oamenii nu mai aud zgomote ci bubuituri (cu forma mai elevată bubuiEturi), acordul în gen și număr rămâne în continuare o mare taină („în ceasul al ... douăsprezecelea” am auzit la o rubrică sport).
   Cât despre chestii mai subtile, cum ar fi să vorbești despre Transilvania și nu despre Ardeal mai bine să nu mai vorbim!

   Ω

   Vă întrebați probabil de ce spun că posturile astea au ajuns să fie ocupate de persoane pe care le numesc frizeri/coafeze: pentru că, numai acolo, la cooperativa Igiena, oamenii vorbesc cu doamna Jeni, domnu` Nelu, etc, etc! 
   Greșesc?
   Nu cred!
   Și altfel nu se explică de ce la televiziunile noastre au dispărut din vocabular substantivele „femeie”, „bărbat” (și pluralul lor), fiind înlocuite de mult mai „elevatele” doamnă și domn!
   Când ni se va vorbi oare despre cele șapte doamne semifane?