Shoping?

   Am intrat să-mi cumpăr un costum: mi-am spus că intru, probez, găsesc ce îmi place (culoare, croială) și am scăpat!
- Nu te gândi - mi-a spus soția - că lucrurile nu stau chiar așa!
- Eu nu stau o zi întreagă la raionul bluze, așa că va fi cum spun ... am replicat eu.
- Mai vedem ...

   Cum a fost?
   Bineînțeles că a fost cum mi-a proorocit soția - nu pricep de ce nu intră în politică, pentru că bag de seamă că „are viziune”!
   Am intrat în cel puțin zece (10) magazine de confecții, unde am găsit cam aceleași costume, cam aceleași materiale, cam aceleași culori și, foarte important, cam aceeași nepricepere a vânzătorilor! Am uitat ceva foarte important: și cam aceeași croială! Ei bine, toți producătorii își închipuie că noi, românii, creștem în matrițe sau suntem forjați astfel încât să arătăm toți la fel indiferent de vârstă: toate hainele sunt fabricate pentru persoane foarte slabe, filiforme, sacourile musai trebuie să pară meschine și pantalonii strânși tare de tot pe picior! Pe cuvânt, cei care se potrivesc hainelor acestea nu sunt zece la sută din populație plus alți câțiva care fac eforturi disperate să-și formeze corpul după cerințele modei! Absurd, cel puțin absurd (ca să nu spun mai mult)! 
   Vine apoi problema dimensiunilor: nici un vânzător nu știe de dimensiune, toți vorbesc despre mărimi - mărimi mari și mărimi mici! 
   Dacă ceri o dimensiune tradițional românească (un 48 să spunem) ți se dă un 32! 
   De ce 32?
   Pentru că hainele au fost făcute la dracu` cu cărți și astea-s etichetele! 
   Dar cu eticheta în limba română cum rămâne? Umerii ridicați sunt singurul răspuns!
   A propos de etichete: am observat că dacă pe unele produse ele există, se întâmplă de regulă una din două: ori scrie cine este importator și distribuitor (deci o formă de reclamă), ori scrie atât de mic încât nici cu ochelari nu descifrezi!
   Să revenim la haine ...
   Găsesc într-un loc costume pe măsura mea, probez unul și ... stupoare, deși era pe dimensiunea corectă, nu mă încăpea! De ce? Pentru că un om care poartă 50 are brațele mai groase decât cel cu 40, are și un pic de burtă, are și ... mă înțelegeți dumneavoastră! Așadar, nu estre suficient să fabric produse mai mari RIDICATE LA SCARĂ, ci croite pentru dimensiunea respectivă: presupun că se face economie la tipare!
   În final, sătul de faptul că în loc de 50 de magazine într-unul singur am găsit aceeași marfă în 50 de magazine, am întrebat o vânzătoare obraznică dacă are un 48 cu doi! 
   Recunosc, numai așa, de-al dracu`!
   M-a privit uluită și, după o lungă procesare, a întrebat uimită:
- Cum adică cu doi?
   Mi-a fost scârbă să-i explic că sistemul tradițional românesc era mai bun decât prostiile de dimensiuni XX-L/S folosite astăzi, că sistemul folosit la confecții, la cămăși, la încălțăminte (când ați cumpărat pantofi cu jumătate de număr?) era net superior celui așa zis MODERN! 

   M-am enervat și n-am mai cumpărat nimic!
   În fiecare magazin găsești un alt sistem de măsuri, dar mai toate au grijă să-și raporteze prețurile la €!

   Ω

   Degeaba am învățat cât port pe Italia sau Franța și cât pe USA, haine pe măsură, care să-mi vină cu adevărat bine, n-am găsit, așa că voi renunța probabil la cele zise „de gata”!

   Iată așadar o idee pentru parlamentarii noștri: în loc să modifice legile justiției, să modifice legile comerțului și să avem aceleași măsuri și greutăți peste tot, să se interzică raportarea la € (chestie care scumpește artificial produsele la raft) și să fie obligatorie etichetarea STANDARD a produselor!
   Asta ar fi o ocupație de-a dreptul lăudabilă!

   P.S. Am văzut că există și confecții la preț redus: oare comercianții nu se întreabă de ce le rămân pentru solduri numai și numai numere mici și foarte mici, dar niciodată dimensiunile NORMALE? 
   Răspunsul este că poate se îmbracă și mama, nu doar fiica!