i-aș purta-o ci, mai curând, în lipsa cunoașterii suficient de profunde a subiectului. Dacă mă gândesc bine, lucrurile care mă deranjează cu adevărat pot părea minore și este posibil ca ele, lucrurile adică, să aibă un efect exagerat asupra mea care am trăit ceva similar cu ani în urmă: mă refer aici la promovarea propriei familii, la forțarea aparițiilor tuturor apropiaților (nu pot să nu mă gândesc la „House of cards”, episoadele cu adevărat bune, cele cu Kevin Spacey în timp ce încă mă bântuie ideea de cabinet numărul doi)!
Iată însă că pe piață a apărut un nou Trump, unul nou nouț, cu aceleași porniri belicoase, cu un limbaj asemănător și cu un discurs ce de multe ori pare copiat: mă refer, ați înțeles, la Boris Johnson sau BoJo, noul șef al partidului conservator britanic și din această cauză prim ministru al Regatului Unit! De data asta, vreau sau nu, BoJo trebuie să mă intereseze mult mai mult decât varianta veche din USA, trebuie să îl urmăresc pe omul care este de acord cu un Brexit fără acord, pe personajul care știe să socotească numai ce a dat UK Uniunii Europene și nu și ce a primit. Nu trebuie să uităm că același BoJo este practic clona președintelui Trump în problema migrației iar noi, care avem mulți români care deja circulă pe stânga trebuie să fim mai atenți la politica anti imigrație a noului guvern britanic.
Cu toate că mai mulți miniștri ai cabinetului May și-au declarat public dezacordul cu politicile anunțate de noul prim ministru și au amenințat cu demisia, „plenul” conservatorilor l-a ales pe numitul BoJo șef al partidului: rămâne de văzut cărei tabere îl va alătura istoria, celei cu Peel, Disraeli, Churchill și M. Thatcher sau celei cu Chamberlain, Eden, Heath, Hague și Smith! Theresa May încă nu știm unde va fi așezată, istoria ei este prea recentă pentru a putea fi pe deplin înțeleasă!
Așadar, discursul lui Boris Johnson trebuie să ne facă atenți și să ne țină treji atât pe noi, cât și pe românii din UK în timp ce din punct de vedere european, dacă noul premier britanic își ține promisiunile pentru care a fost ales, urmează o perioadă amintind de „La drôle guerre” din anii `40. Rămâne de văzut dacă acest război ciudat se va consuma în starea aceasta sau va degenera în ceva mult mai urât!
Ω
Din nou se dovedește că insulele britanice sunt așezate în coasta Europei printr-un accident geografic și că interesele britanice nu au legătură cu bătrânul continent ci cu zone mult mai exotice ale globului!
În final, cine va pierde, cine va câștiga?
Vom vedea ...
Să nu uităm prezentarea meteo de acum mai mult de patru zeci de ani de la BBC:
„... continentul este izolat, canalul e în ceață”!
SĂ URMEZE (CU AJUTOR AMERICAN ȘI NU NUMAI) O RUPTURĂ IRECONCILIABILĂ?
CUI VA FOLOSI?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu