Știu că acest
titlu este al unui capitol dintr-o lucrare monumentală a lui André Castelot,
știu dar nu mă pot abține după ce am văzut „The Irishman”: au defilat numai și
numai umbre ale marilor actori de altădată!
Un film făcut prea
târziu, cu actori prea bătrâni, cu un scenariu rupt din anii `80, un film care
este notat pe IMDB cu 8,3 probabil în virtutea inerției! Dar să le luăm pe rând
...
Distribuția fenomenală
în urmă cu cel puțin 40 de ani, astăzi pare o adunătură de la Tănase hotărâtă
să scoată un ban dintr-o ultimă șușanea cu cupletele lui Arșinel, pare
emisiunea Corinei Chiriac de pe Național TV, pare un ion cristoiu vorbind la a3
despre zborurile NASA! Săracii de ei, monștrii sacri de altă dată, sunt astăzi
niște moșulici, decrepiți, niște foști pe care nici cel mai bun machiaj nu mai
reușește să-i întinerească nici măcar cu câțiva ani! Când spun distribuție,
pentru cine nu a văzut filmul sau pentru cine nu i-a recunoscut, spun un număr
de premii Oscar: Robert de Niro, Al Pacino, Joe Pesci ... plus mulți alții care
pălesc în preajma numelor acestora! Dar, după „Once upon a time in America”,
„Deer hunter”, „The untouchables”, „Raging bull”, „ Casino”, „Taxi driver”, „Goodfellas”,
„Serpico”, „Dog day afternoon”, „The insider”, „The godfather”, „Scent of a
woman”, „Home alone”, „JFK”, „My cousin Vinny”, filme în care cei trei pomeniți
mai sus se întâlnesc de multe ori în secvențe și roluri memorabile să vii cu
prostiuța asta de „Irlandez”, mi se pare o greșeală impardonabilă!
Regia lui Martin
Scorsese este una tipică anilor `70 – 80: până și scenariul este scris în nota
dominantă a acelor ani și a filmelor cu gangster-i din acea perioadă! Din păcate
filmul este scris și regizat în nota filmelor comune din acei ani și nu în
ideea capodoperelor genului, pentru că să fim cinstiți, în epocă acesta a fost
un gen care a făcut furori!
Filmul durează
prea mult, mult prea mult, lăsându-ne sentimentul că Robert de Niro a
contribuit substanțial mai mult la realizarea lui, motiv pentru care i se
acordă în final șansa unui recital pe care însă îl ratează lamentabil!
Subiectul este
unul ieșit de multă vreme din actualitate și intrat în folclor: Jimmy Hoffa și
sindicatul camionagiilor nu cred că mai spun astăzi mare lucru americanului
obișnuit – europeanului nici atât! Încercarea de rămânere în epocă prin
introducerea evenimentelor și contextului epocii în firul narativ ne amintește
de muzica din „Once upon a time in America”, muzică ce te aduce cu doar câteva
acorduri în planul realității filmului. Dar, dacă de Yesterday a lui Lennon a
auzit și știe mai tot omul, de incidentul din Golful Porcilor sunt curios câți americani
mai știu!
Trăgând o linie
grăbită, putem spune că filmul a întârziat cel puțin 40 de ani, că actorii au
fost cu vreo 40 de ani prea bătrâni, că scenariul a fost scris 40 de ani după
vremea lui, că subiectul se adresează celor de acum 40 de ani și că regia a
fost o repetare a regiilor filmelor de acum 40 de ani: spectatorii, chiar și
cei care au văzut la vremea lor filmele mari de acum 40 de ani nu pot avea
decât nostalgia unor mari actori care încearcă să reînvie partituri cu care au
avut succes acum 40 de ani și care sunt deja depășite de ... ați ghicit, 40 de
ani!
Păcat, au fost
trei ore și jumătate pierdute în încercarea de a mi-i închipui în special pe
cei trei pomeniți mai tineri cu 40 de ani, lucru imposibil când junii se mișcă
grăbit cu genunchii îndoiți de bătrânețe!
Ω
Mi-a făcut
oarecum milă vederea acestui film, mi-a făcut milă pentru că am înțeles încă o
dată că timpul nu iartă: și dacă nu înțelegem că așa stau lucrurile riscăm să
cădem în ridicol!
A fost cu adevărat
o defilare a umbrelor, chiar dacă nu măreață ca cea napoleoniană din scrierea
lui André Castelot, dar o defilare a umbrelor care m-a făcut să mă întreb dacă
nu am asistat la un final, la un spectacol de adio, la o despărțire, pentru că
actorii și fotbaliștii mor, nu-i așa, de două ori ... prima dată în picioare ...
Am așa un chef
... fără nici o legătură cu cele spuse mai sus, cred că o să revăd „The usual
suspects”: așa crede un om, de pe stradă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu