O glumă ...

   În Rusia, are loc o amplă acțiune de vot, un referendum, rezultatul acestuia urmând să spună atât țării pravoslavnice cât și lumii întregi dacă rușii vor în continuare un tătuc sau dacă vor democrație. Însă, cum România nu a cunoscut democrația decât în perioada 1866 – 1947, adică circa 80 de ani și chiar și ăștia cu sincope și lucrul se cunoaște în dezvoltarea și reacțiile societății, nu mai există nici un fel de curiozitate în legătura cu Rusia care din domnia țarilor de sânge a trecut direct sub domnia țarilor roșii! Credeți că votul poate fi negativ? Este imposibil să fie negativ sau cu prezență redusă, tocmai de aia se votează timp de o săptămână!

   Un vot negativ ar fi un vot anti Putin, un vot anti Putin este un vot anti Maica Rusia, un vot anti Maica Rusia este un vot pro occidental, un vot pro occidental este un vot dat americanilor și NATO, așadar este un vot trădător!

   Există ruși trădători?

   Poate acolo, unu doi spioni fugiți la americani dar în rest, toți își iubesc țara și fac oricând orice pentru ea!

   În fraza de mai sus stă explicația diferențelor dintre occident și orient: dacă în apus drepturile omului depășesc de multe ori interesul național, în răsărit omul este o simplă rotiță în angrenajul statului care nici măcar nu este perceput ca totalitar ci ca un părinte grijuliu!

   Cum este mai bine?

   Cum preferați?

   Educația din cele două sisteme pune evident în imposibilitate relația cordială între cei crescuți cu Miorița, Ciprian Porunbescu, Baltagul și Meșterul Manole și cei educați cu Agatha Christie, Saramago, Queen și Pink Floyd în plus față de cei de mai sus: am vrut să dau exemple rusești dar ... astea mi-au venit ...

   Ce vă închipuiți? I se va da lui Putin prilejul de a conduce luminat Rusia câte zile o mai avea el?

   Dacă gândiți NU, sunteți naivi!

   Dacă gândiți DA, sunteți educați aici, în răsărit!

   Dacă nu vă interesează ci vă doare mai mult de poluarea aerului și a apelor, de tăierea pădurilor, de cruzimea arătată animalelor sau de curățenia orașelor, sunteți pe calea cea bună, sunteți pe drumul de la răsărit la apus, sunteți probabil în momentul în care veți face pasul spre civilizația de tip occidental!

   Ω

   Vi se pare exagerat?

   Nici gând: închipuiți-vă că cineva ar lua un interview lui – să zicem – dracnea și că acel cineva ar încerca să-l transforme pe fostul rege al Teleormanului din agresor/prădător într-o victimă inocentă! Vedeți cu ochii minții o asemenea întâmplare la o televiziune din România? Da, o vedeți cu siguranță ... în concluzie, atâta timp cât așa ceva este posibil într-o țară membră UE și NATO, gândiți-vă ce este posibil în Rusia! Cu toată canicula, mă ia cu frig ... mă ia cu frig pentru că simt că în `89 nu am ales nimic, alegerea abia acum are loc, fiind noi aproape în situația vecinilor unguri care par a fi ales sistemul rusesc atribuindu-i lui Orban Viktor prerogative demne de Sfântul Ștefan!

   Ce vom alege noi?

   Încotro ne vom îndrepta noi?

   Cu cine vom merge noi?

   Nu știm încă ... vom afla într-un timp oarecare!

   Cât despre referendumul rusesc, rezultatul este - cred - deja cunoscut!

   Așa gândește un om ... de pe stradă ...

Iopanî

   Ieri

   Primarul sectorului 4 din capitală, a apărut la Antena unu, doi sau trei și a vorbit - crede dânsul frumos - alegătorilor despre cum a scăzut infracționalitatea în sector: de apreciat că domnul primar a pronunțat un discurs oarecum electoral, fără a ne prezenta statistici, fără a ne spune cât era  și cât este, fără a pomeni de clanul sportivilor și de așa zișii oameni de afaceri cu investiții în imobiliarele sectorului devenit oraș dormitor al Bucureștiului sub oblăduirea unei poliții a aceluiași clan!

   Era de fapt un răspuns la ceea ce s-a spus:

   Săptămâna trecută

   La Europa FM, jurnalistul Tolontan care mie personal nu-mi place în mod deosebit, a vorbit despre modul în care este Bucureștiul împărțit între clanurile mafiote, dând exemplu sectorul 4 pe care clanul sportivilor l-a luat pe persoană fizică care este: a explicat Tolontan modul în care se împletesc interesele de afaceri cu cele electorale, despre imobiliarele din sectorul 4, despre poliția comunitară a sectorului 4 formată și condusă de același clan al sportivilor și despre matrapazlâcurile primăriei sectorului 4 cu diferite lucrări!

   De fapt, Tolontan a descris fugar ce s-a întâmplat în sector în:

   Ultimii trei ani

   În ultimii trei ani, în sectorul 4 s-au pus borduri straturi straturi, s-au pus borduri verticale, s-au pus borduri înclinate, s-au transformat locurile de joacă în redute, s-au desființat spații verzi, s-au construit blocuri particulare pe orice palmă de loc liber, s-au construit blocuri în zona Delta Văcărești, s-au asfaltat aleile dintre blocuri și unde nu era necesar, s-au dezvoltat cursele de noapte auto/moto pe care le aude tot sudul orașului, numai poliția nu are habar că ele se petrec, s-au umplut străzile cu grupuri agresive de adolescenți care urlă la miezul nopții pe străzi, s-au consumat cantități astronomice de alcool prin parcuri și pe stradă fără ca poliția să vadă, locuitorii au  dat bani primăriei pentru colectarea gunoiului menajer iar primăria a semnat după numai un an un contract pentru asta cu cine a poftit etc, etc

   Toate astea au fost posibile pentru că:

   Acum trei ani și jumătate

   Primarul proaspăt ales al sectorului 4 a încheiat un contract cu grupul antenelor, contract în baza căruia poate da din gură oricând pe respectivele posturi, lăudându-se (laudă-mă gură ca să-ți dau friptură!) de unul singur fără oponent, făcându-și deci campanie electorală de-a lungul întregului ciclu electoral pe banii primăriei, adică pe banii locuitorilor sectorului 4, contractul fiind încheiat de primărie și nu de excelența sa, domnul primar în nume personal!

   Ω

   Trăgând linie și adunând, concluzia este că băluță de Berceni a fost un tip deștept, care într-un arc peste timp, atrăgându-și banii negri și grupurile infracționale din sector în vederea câștigării unui nou mandat, făcând totul pe banii alegătorilor indiferent de opinia acestora, așteaptă plin de speranță încă cel puțin patru ani de prosperitate personală!

   P.S. Primarul s-a dovedit și crezut un deștept făcând aceste mișcări: locuitorii sectorului vor fi pe mai departe proști să-l voteze?

   Așa se întreabă un om, de pe stradă ...

Între est și est

   Noi pseudo tensiuni în relațiile extrem de reci ruso române. Așa cum scrie și explică Armand Goșu în articolul intitulat „București-Moscova, mizele unui război de cuvinte” și căruia-i mulțumesc pentru informații, furtuna din paharul Mării Negre nu a izbucnit ci, știind că greșesc, a fost izbucnită cu bună știință de partea rusă, în lipsa unui alt subiect mai potrivit. Totul a pornit din momentul în care președintele Iohannis a înaintat parlamentului de la București „Noua Strategie de Apărare a României”, document în care Rusia este calificată drept stat ostil și un potențial pericol. Interesant este că ceea ce Rusia în mod normal nici n-ar fi băgat de seamă, a devenit brusc un caz de o importanță ieșită din comun: oameni politici grei de la Moscova s-au apucat să comenteze și ministrerul de externe rus chiar a dat răspuns unor ziariști pe această temă! Din fericire, Armand Goșu ne explică vreo câteva dintre subtilitățile stilului rusesc, explicații care, puse alături de mai vechile noastre cunoștințe, dau un tot foarte interesant!

   Să începem dar!

   Președintele Iohannis a înaintat parlamentului Român spre dezbatere și aprobare documentul mai sus menționat. În acest document, Rusia este tratată drept ceea ce a fost percepută în această zonă a lumii, adică drept principalul pericol: potențial sau nu, rămâne principal!

   Acesta este momentul în care partea rusă care de ani de zile se comportă în relațiile cu România de parcă ar avea vreun drept asupra spațiului românesc, a început să agite spiritele pravoslavnice, cum că România face și drege și că aceeași România a luat drept bun modelul balto-polonez, acolo unde sentimentul rusofob este deja, chiar dacă neoficial, politică de stat.

   Adică Rusia abia acum a prins ideea rusofobiei din răsăritul Europei?

   Greu de crezut!

   Iată însă ce argumente sunt aduse spre demonstrarea ipotezei că ei săracii nimic n-au făcut, vodkă n-au băut și nici gura nu le miroase, adică iată cum încearcă să ne facă să credem că este o surpriză atitudinea României:

a) Președintele Comitetului de Politică Externă din Consiliul Federației, camera superioară a parlamentului rus, Konstantin Kosaciov, a declarat că o amenințare rusească la adresa securității României nu există și nu va exista până când de pe teritoriul României nu va apărea o amenințare la adresa Rusiei (Deveselu și Kogălniceanu nu le dau pace)

Potrivit lui Kosaciov, aderând la UE și NATO România se prezintă drept frontieră externă a Europei și bastion al ei. Mai spune dumnealui că România, în dorința de a-și da importanță, identifică în Rusia un dușman care de altfel, nu există: istoria noastră comună din ultimii 300 de ani ne spune altceva dacă nu mă înșel ...

b) Senatorul de Crimeea, Serghei Țekov, membru al Comitetului pentru Politică Externă al Consiliului Federației, într-un comentariu pentru Russia Today (redacția în limba rusă), a hotărât că lucrurile ar sta exact invers în realitate: chiar România a fost mereu un dușman al Rusiei și nu invers!

c) La conferința de presă a purtătorului de cuvânt al diplomației ruse, de la 11 iunie, Maria Zaharova spune: da, Rusia e pusă la capitolul amenințări, pe motiv că ar fi contribuit la deteriorarea situației de securitate în zona Mării Negre. Dar nu Rusia e de vină. Bucureștiul nu face decât să copieze Occidentul, care și el dă vina tot pe Rusia!

   Dacă stăm bine să ne gândim, rapturile teritoriale din vara lui `40 au fost semne de bunăvoință și iubire frățească ...

   Concluziile Moscovei sunt așadar, următoarele:

a) politicienii români sunt în slujba Vestului, chiar cu prețul compromiterii propriilor interese, ce decurg din apartenența la arealul Mării Negre (uitând că România nu este totuși o țară insulară așa cum pare a apărea în geografia predată la ministerul rus de externe)!

b) Strategia de apărare va fi folosită pentru a intensifica prezența militară a SUA și NATO la Marea Neagră, deci Bucureștiul va fi responsabil dacă se întâmplă ceva grav aici (revenim la Deveselu și Kogălniceanu plus altele mai mărunte).

   În mod paradoxal, Rusia învinovățește România pentru tensiunea existentă între cele două țări deși nici măcar în timpul domniei lui iliescu ion filorus declarat și demonstrat relațiile nu au putut fi încălzite, partea rusă opunându-se permanent, cu gândul probabil la Basarabia și linia Nistrului. În această situație jenantă, în care colosul semiasiatic se plânge de agresiunea minusculei Românii, Moscova se grăbește să dezgroape mitul creat în anii `42-`43 despre lipsa de eficacitate a armatei române, dezgroapă morții din primul război mondial unde faptele prezentate sunt cel puțin discutabile și ajung la bietul Cuza, uitând să prezinte singura ocazie în care politica rusă chiar a fost benefică Principatelor Dunărene și, mă refer aici la bătaia încasată în Războiul Crimeei când, una dintre urmări a fost începerea procedurilor rezolvării problemelor creștinilor din Imperiul Otoman, creștini pe care Rusia ținea cu tot dinadinsul să-i apere deși nu-i întrebase dacă vor! Nu suflă partea rusă nici un cuvințel despre toți anii de ocupație, despre jafuri, despre violuri, despre rapturi teritoriale sau măcar despre Fântâna Albă. Păcat!

   În mod ciudat, oficialii și presa rusă uită brusc că se plâng de România și pericolul reprezentat de ea și constată că România, singură, nu poate fi un pericol pentru Rusia, așa că propun o strategie împotriva Rusiei la Marea Neagră, la care participă România și Bulgaria, ori Rusia e amenințată în Marea Neagră de duetul România și Ukraina! Niciodată România nu este amintită singură, mereu alături de alte țări, pentru a crea un sentimentul de pericol.

   În mod surprinzător, Rusia nu crede că cineva o poate percepe drept o amenințare tocmai după ce a pus mâna pe Crimeea Ukraineană chiar aici, la mică distanță de teritoriul românesc și aceeași Rusie nu înțelege de ce documentele românești se exprimă după cum urmează și constată cu falsă stupoare că România a început dintr-o dată să vadă Rusia ca pe un potențial pericol:

-          consolidarea potențialului militar al Rusiei în vecinătatea României, în zona Mării Negre, „generează provocări majore la adresa intereselor strategice naționale, vizând securizarea frontierelor UE și NATO și, respectiv, asigurarea securității energetice și a stabilității în Regiunea Mării Negre”.

-          în Strategia de apărare din 2015 se spune că Rusia amenință România în vecinătatea estică și afectează stabilitatea regională.

-          în Strategia militară a României, redactată în perioada în care la conducerea Apărării s-au aflat Mihnea Motoc și generalul N.I.Ciucă, aprobată la 28 septembrie 2016, amenințarea rusească în zona Mării Negre este clar definită, iar Rusia nominalizată în unul dintre puținele documente strategice care se apropie de un standard occidental de redactare.

   Așadar, ideea că amenințarea rusească la adresa securității României apare abia în 2020, la 6 ani după anexarea Crimeii într-un document strategic al Bucureștiului este eronată.

   Greșelile făcute în disperarea obținerii de imagine de către politiceni infantili se plătesc astăzi, când înțelegem ce efect devaztator a avut asupra României faptul că în 2014, la numai două luni de la anexarea Crimeii, MAE încerca să organizeze vizita premierului ponta la Moscova:

POATE ÎNVĂȚĂM CEVA!

   Ω

   Spiritele se agită, evident, în gol: România nu ar ataca Rusia iar Rusia nu ar ataca NATO sau dacă ar face-o, ar ști că replica nu ar fi numai a României.

   În concluzie, de ce atâta apă dusă la moara naționalismului și dezgropării morților?

   De ce simte Rusia nevoia de autovictimizare?

   De ce Rusia simte nevoia descoperirii unui pericol extern?

   Nu cumva are Rusia nevoie de un salvator luminat?

   Nu cumva ...?

   Probabil că da, iar acesta nu poate fi altul decât același Putin a cărui cotă de popularitate a scăzut la un nivel istoric și care se pregătește să fie reales, fără emoții, țarul tuturor Rusiilor!

   Atâta tot și este suficient: țarul Putin va veni călare pe un cal alb și va salva din nou țărișoara din ghearele rapace ale celor pe care îi ironizează ca forță militară!

   Și atât!

   Când la Moscova și la București se vor afla la conducere minți raționale și nu pseudo super eroi de conjunctură, între cele două țări se va putea institui fără probleme o relație corectă și de lungă durată: până atunci însă, ne aruncăm invective unii altora ca niște copii aflați de părți diferite ale aceluiași gard!

   Date fiind progresele stângii extreme și radicalizate din USA, teama nu mai vine doar dinspre răsărit ci și dinspre apus, așa că acum România și nu numai stă între două esturi, ambele cu politici de stânga și din ce în ce mai agresive: are România șansa unei conduceri care să scoată cu bine la mal barca națională în perioada care va urma? Să sperăm că da, altfel ... 

   Amenințările venite din toate părțile mă fac să mă simt prins între est și ... est!

   Așa crede un om, de pe stradă!

Mai mare plânsu`!

   Am ascultat siderat o știre proTV. O știre sau o statistică. O statistică sau o ce vreți dumneavoastră, pentru că de ceva vreme, de niște ani de fapt, la proTV nu le mai poți deosebi ...

   Am ascultat așadar o știre statistică, una care spunea că în urma unui studiu de piață făcut de cineva, persoanele sub 35 de ani parcă se informează în special din Online iar cele peste 55 de ani în special de la TV. Interesant este că din modul în care era prezentată știrea aceasta statistică, înțelegeai că proTV este leader autoritar pe piața știrilor din România și că cei care se informează online o fac de fapt tot de la știrile proTv, dar online! Cine o fi gândit astfel? Nu știm, dar dacă nu a făcut-o din greșeală, atunci este de rău!

   Ei bine, dacă studiem programul de știri al proTV constatăm fără surprindere că de ani de zile el se bazează pe imagini trimise de amatori, pe accidente, pe județul Dâmbovița, pe furăciuni de pe youtube și altele asemenea iar rubrica sport este compusă din fotbal la care se adaugă fragmente minuscule din interviuri cu diverși indivizi din sfera fotbalului, sparte în fragmente minuscule, mai scurte decât descrierea ineptă a prezentatorului! Era să uit: tot la sport mai sunt băgate și niște rahaturi ciupite de ici de colo cu câini savanți, pisici pe plăci de surf și nelipsitele curviștine dispuse să-și arate cele mai intime părți proaspăt siliconate! Dar, pentru că nu este suficient, știrile proTV sunt neschimbate timp de cel puțin 24 de ore: a propos, noaptea nu se întâmplă în lume nimic, așa că știrile de ieri de la prânz sunt perfecte pentru următoarea dimineață! De burtieră și greșelile îngrozitoare făcute de coafeza pusă să scrie acolo să mai vorbim? Mai bine nu ...

   Concluzia este că în ziua de astăzi, când important nu este să faci ci să te lauzi cu ce ai putea face dacă ai putea, ai fi lăsat, te-ar duce capul, etc, proTV-ul, după ce a pierdut mulți oameni, după ce a ajuns la nivelul unei televiziuni locale, încearcă să ne păcălească spunându-ne ce-ar putea face ei dacă nu ar trebui să muncească, dacă i-ar duce capul, dacă ar cumpăra câte o știre și nu ar trăi numai din gratuitățile internetului!

   Un exemplu?

   Iată-l: în SUA forțele de ordine se luptă cu protestatarii de zici că-i război civil iar proTV-ul ne dă știri cu ursuleți salvați și sportive plecate la cumpărături, în Rusia este o adevărată dezbatere legată de „Strategia de apărare a României” care numește Rusia stat ostil iar proTV-ul ne dă un accident în Dâmbovița și trei case inundate pe altundeva prin țară, pe unde au un reporter mai harnic!

   Crede cineva că proTV online rupe gura târgului?

   Astăzi când există atât de multe surse de informare independente?

   Să fim serioși!

   Ω

   Acest post TV care pe vremuri făcea istorie, a „scăpat” de profesioniști și a rămas cu murăturile care nu-și găsesc de lucru prin alte părți! Emisiunile sunt din ce în ce mai slabe, filmele sunt în reluarea reluării, știrile nu depășesc nivelul Fierbinți TV dar ei se laudă, în speranța că vor obține ceva de la un posibil viitor patron!

   Mare păcat că au ajuns să trăiască cu gândul la pseudo sondaje de piață!

   Mare păcat că a fost distrus un post de TV de mare calitate!

   Mare păcat că s-au dispersat în cele patru vânturi profesioniști adevărați!

   Mare păcat că în conducere cineva ne crede în stare să mai urmărim Las Fierbinți la a zecea lui reluare!

DACĂ POSTUL AR DISPĂREA ACUM, NICI N-AM BĂGA DE SEAMĂ!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

Un proto Manole albastru

   În buna tradiție românească, nici un document, nici un act nu consemnează oficial acțiunea acelui proto Manole care, căutându-și-o pe soața Ana cea zidită a scobit la Corbii de Piatră bisericuța în vremea în care credința nu se măsura în arginți ci în rugăciuni și fapte bune și se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier și tot sărea de 99 de stânjeni! Nu știm dară cine și când a făcut acest act, posibil de penitență, dar știm că în vremea lui Neagoe Basarab, cel cu Curtea de Argeș și cu învățăturile către fiul său Teodosie cel năpăstuit de vremuri grele cu turcii într-o coastă și pretendenții Vlad Călugărul ori Radu de la Afumați în cealaltă, aici se re-înființa o sfântă mănăstire, semn sigur că ea ființase și mai `nainte vreme.    

   Feliul în care iaste lucrată, biserică sală cu două altare adică, o asemuiește bisericilor bizantine închinate către două hramuri și mai ales celor cappadociene de sec X și nicidecum nu avuta ea vreodată un altar ortodox și unul papistășesc așa cum prostie mare spuseră unii oamini făr` de minte. Alături, se află trapeza, sala de mese adică, o scobitură ca o raclă colțuroasă și neapărată nici de arșiță și nici de ger, loc în care tradiția spune că ținea vodă Neagoe din neamul întâilor Basarabi scaun de judecată, așadar înțelegem noi că pe vremea aceea justiția se făcea liber și deschis, la vedere, iară nu prin cămări dosnice cum astăzi pare a fi obiceiul! Iară pentru că am ajuns la facerea de dreptate, să mai zăbovim o clipită și să mai spunem  că-n vremurile `celea, iute te scurta vodă de-un cap de se`ntâmpla să te afle vinovat și că altă cale de atac decât numa` fuga peste munți în ungurime nu se afla!

   Nici zugrăveala sfântului loc nu este de lepădat, fiind acesta pictat – iară nu se știe de cine – într-un curat stil ortodox de învățătură grecească, de la Bizanț adică, ceea ce înseamnă că mare putință se află a fi fost pictat sfântul loc când încă mai iera Constantinopolul la mare fală, adecă `nainte de mai zile 29, văleat 1453 de la nașterea Mântuitorului!

   Eh, de`așa vremi se`nvredniciră cronicarii și rapsozii, veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii și danielii ori teodosii de Tomis și falsa credință a catedralelor ce neamul nostru niciodată nu a ridicat și a facerii de cruce în fața clădirii și nu a lui Dumnezău ...

   Iaste cel sfânt schit rădicat frumos, pe o coastă de deal, supt un părete dă piatră la vreo treij dă metri d`ăștia noi `nălțime și fo cinzeci lățime.

   Iaste cel sfânt schit astăzi loc dă vizitare și de minunare nu atât dă zilele grele ce fost-au odată, cât dă credința ce avură înaintașii, ce stătură în sfânta monastire goi, flămânzi și însetați, fără de lemne că d`alde sobe or vetre nu s-or găsiră și numa pă credința lor, făr` de aur ori odăjdii scumpe ce nu avură ci doară să rugară:

VEȘNICA LOR POMENIRE!

   Iară dacă ieși din sfânta monastire și mai faci doară câțiva pași în sus, tot pă mâna stângă afli în clipe doar câteva o căsuță, o căsuță albastră, o casuță rădicată din paiantă nu din chirpici, lipită pe ici pe colo, o casuță țărănească, cu prispă, sală și doauă odăi. Și`ntrânsa vei găsi și leagănul de legănat copiii și locul de lucrat preșuri și haine și toate cele de trebuință pe la gospodăria omului gospodar ce o ridicat-o. Și spun hâtiile primăriei că iaste ea, căsuța, cam de la 1868 văleat dară musai că-i mai bătrână și asta se știe din poveștile locului și ale oamenilor ce o au în grijă că stăpâna de acu` a casei se știe acolo din neam în neam de când o fost cu osteneală ridicată acum ani 150 și mai bine! Iară stăpâna ce ține iaca și`acum casa și nici n-ar da-o, spune povești cui vreo s-o asculte și te învață și te povățuiește dară frumos, nu a ceartă ori a obligație. Iară curtea căsuței albastre musai că-i raiul pe pământ, că-i verde toată și-i cu câțiva pomișori pe rod iară așa, într-o parte, nici n-are gard că nu-i trebe, că are un părete dă stâncă `nalt tot să fie la fo zece metri d`ăștia noi: și pus-a acolo Dumnezeu Bunul ori necuratul că învățații ce cercetară locul mai acu` vreo câțiva ani nimica nu mai ziseră, puse așadar cineva acolo un urieș ce stă culcat și i se vede parcă un picior și`un ochi ori o ureche! Ei, știți bine boieri dumneavoastră și iubite boieroaice că ochiul vede el singur ce vrea să vadă și mintea crede că așa vrea Domnul iară nu cum se zice astăzi c-ar fi pareidolie, așa că dacă oți călca domniile voastre prin satul Corbi din comuna argeșeană Jgheaburi, musai o`ți vedea ce vă va arăta soțul gazdei și mai multe și singuri o`ți găsi cu cuviință de a găsi!

   Iară de dus, duceți-vă fără grijă, ca bani niminea nu v-o cere, numa` să vă duceți, să vadă oamenii curtea plină, că parcă numa` din bucurie ori trăi dumnealor! Dar, dacă v-o lăsa sufletul să uitați acolo câțiva lei, siguri veți fi că și coconii domniilor voastre și încă și coconii lor vor mai putea să vadă căsuța albastră și uriașul și cascada dacă n-o fi secetă prea mare!

   Ω

   Iată dară, dacă vreți să bucurați sufletul gazdelor de tot felul dar și sufletul domniilor voastre, duceți-vă odată la sfânta monastire care`a fost și la căsuța albastră care este, lăsați câțiva bănuți, gândiți-vă cine a avut mai mare credință – amărâții ceia din vechime cu foamea și frigul lor ori danielul de astăzi cu aurul și limuzinele lui – și închipuiți-vă că ați mai răscumpărat ceva păcate din multele pe care cu siguranță, noi toți în lumea modernă le avem!

   Așa să vă ajute Dumnezeu vă urează un om, de pe stradă!

Ministerul adevărului

https://www.youtube.com/watch?v=C7rPjNYZAuM

   Pe youtube sau la adresa de mai sus găsiți un scurt metraj al lui Radu Jude, un foarte scurt metraj. Problema nu este filmulețul în sine ci discuțiile pe care le-a generat, mulți „intelectuali” considerându-l un film violent, mult prea violent. Sub numele „Stimați oameni de cultură” se ascunde o producție de numai 4 minute, care însă a provocat aspre critici și comentarii din partea unor „Stimați oameni de cultură”. Astfel, „analistul politic Vladimir Tismăneanu și scriitorul Mircea Mihăieș au avut reacții extrem de dure acuzând o instrumentalizare nepotrivită prin alăturarea unei fotografii postate în timpul pandemiei și Hannah Arendt acuzând complicitatea intelectualilor vremii, dar și antisemitismul din România anilor '30 - '40. Cei doi acuză faptul că Jude a construit un întreg scenariu pornind de la pretextul unei fotografii, alăturând nepotrivit o filmare cu Hannah Arendt și declarațiile acesteia legate de complicitatea intelectualilor care au favorizat ascensiunea lui Adolf Hitler.”

Hannah Arendt (Johanna Arendt  1906-1975) a fost teoretician politic german, numită deseori filosof, deși ea nu s-a considerat 

niciodată ca atare. Una dintre figurile marcante ale gândirii socio-politice contemporane, Hannah Arendt a abordat în lucrările sale

 cele două mari și dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul și antisemitismul.

   Ei bine, ce a făcut aici Radu Jude este după opinia unora o blasfemie!

   În primul rând, Jude nu este de acord să funcționeze corect politic și, în al doilea rând o alătură pe Hannah Arendt ideilor voalat ne rasiste ale majorității românilor: este incceptabil! Cel puțin în opinia unora dintre oamenii noștri de cultură: au uitat să ceară scoaterea țigării din vechea înregistrare!

   Să revedem filmul și să judecăm scenele:

-          filmul începe cu un ecran negru cu sigla Festivalului Filmului European, sigla Comisiei Europene și un scurt text: „pentru ieșirea dintr-o criză fără precedent, Europa ia măsuri fără precedent, Planul Next Generation EU propune 750 de miliarde € pentru redresare la nivel continental.”

-          apoi continuă cu fragmente dintr-un interviu în care Hannah Arendt deplângea rolul intelectualilor în ascensiunea lui Adolf Hitler, complicitățile, cauționarea, dar și abdicarea unor figuri marcante ale vremii de la valorile umaniste. În contextul istoric în care au fost făcute declarațiile Hannei Arendt, aceasta acuza intelectualii angajați politic care au cauționat ororile naziștilor și pe cale de consecință și atrocitățile holocaustului. În pasajul folosit în filmul lui Radu Jude, Arendt declara că se delimitează de intelectuali, că nu vrea să aibă de-a face cu aceștia și că este de esența intelectualului de a justifica totul, de a fabrica idei/concepte despre orice, relativizând totul. Hannah Arendt preciza că cel mai oribil a fost faptul că au existat oameni care au crezut sincer în Hitler, chiar dacă pentru scurt timp și că intelectualii nu își asumă nimic, nimeni nu blamează/acuză pe nimeni: „Au inventat, justificându-l pe Hitler, lucruri complicate, chiar interesante. Toate acestea sunt grotești.”

-          filmul continuă cu un ecran negru și titlul „Stimați oameni de cultură”, apoi cu fotografia postată pe o rețea de socializare de analistul politic Vladimir Tismăneanu, care arată un cârd de ciori pe un gard și textul „Aeroportul Țăndărei - Toate zborurile sunt anulate”.

-          vocea regizorului Radu Jude explică fotografia: „În plină pandemie, un distins intelectual primește această memă de la o doamnă de cultură și o share-uiește cu mențiunea: super-tare”.

-          Jude mai spune că intelectualul și-a dat seama de conținutul rasist al postării și a șters fotografia. Jude precizează că „apelativul cioară este folosit de sute de ani desemnând comunitatea rroma, iar expresia este folosită și în literatura română", făcând referință la „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon.

-          regizorul comentează imagini din filmul Păsările (Alfred Hitchcock), referință cinematografică invocată în reacțiile virtuale la mema postată de Tismăneanu. Jude însa precizează că i s-ar fi părut mai potrivită referința cinematografică la filmul lui Pasolini, „Uccellacci e ucellini” (Păsăroi și păsărele - 1966), mai puțin cunoscut decât „Păsările” lui Hitchcock și asta pentru că regizorul italian a fost și homosexual și marxist (sunt folosite în film și imagini din filmul lui Pasolini).

-          comentariul lui Jude este o analogie la actul de „discriminare” care ar fi fost săvârșit de analistul politic Vladimir Tismăneanu prin postarea pentru care, de altfel, a și fost amendat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

-          filmul se încheie cu o fotografie de epocă, pe peronul unei gări unde bărbați, unii purtând uniforme negre, unii pe peron, alții pe scările unui tren, pe care se vede un steag negru cu o cruce, se salută cu salutul german „Heil Hitler”. Interesant de notat este cât de subtil este de fapt Radu Jude în această alegere, banala fotografie nefiind un document remarcabil decât prin faptul notabil că pe vagonul aflat la peron și pe care sunt urcați bărbații ce salută cu salutul nazist se găsește sigla ... CFR! Așadar, nu doar germanii, nu doar intelectualii germani au fost puși să aleagă și au ales!

   Toate legăturile cu nazismul și fascismul îmbibate de rasism sunt o trimitere la filmul „Barbarii”, al aceluiași Radu Jude.

  

   Până aici, este limpede ce se întâmplă.

   Dar ce i-a deranjat atât de tare pe „Stimații oameni de cultură”?

   Aceasta-i întrebarea!

   Ce părere aveți, ce i-a deranjat atât de rău pe ... intelectualii aceștia?

   Ω

   Îmi permit să am o părere și chiar dacă nu sunt de acord cu ea tot v-o împărtășesc și dumneavoastră: intelectuali din toată lumea, oameni care nu au reușit să penetreze zidul subțire care-i desparte de prima linie și de luminile scenei, au descoperit gândirea „democrată” americană și s-au adăpat de acolo cu lucrurile care le-au cerut minim efort, fiind deja cunoscute măcar și urechistic de mai toată lumea. Astfel s-a născut un curent pseudo progresist, un curent care respectă cât mai fidel cu putință preceptele cunoscutei corectitudini politice! Nu contează obiceiurile unei țări sau istoria unui popor, toată lumea trebuie să se alinieze ideilor democrației americane! Nu contează că în România obișnuim să sărutăm mâna femeilor, ei ne vin cu tovărășești strângeri de mână americănești, uitând că din copilărie în România băieții au fost educați să spună doamnelor drept salut „Săru` mâna!” și chiar s-o și facă! Nu are importanță nimic altceva decât CALEA pe care au descoperit-o și care-i poate ajuta să parvină, să spargă izolarea rândului doi! 

   Notați vă rog că V Tismăneanu a publicat fotografia și abia apoi s-a prins de conotația ei rasistă: noi toți am văzut-o, am primit-o, am comentat-o și sunt curios câți dintre noi nu au priceput „din prima” că are o componentă clar rasistă, că nu este o trimitere evidentă către localitatea plină de țigani specializați în cerșetorie infantilă în occident! Lui Tismăneanu chiar i-a trebuit un timp oarecare ca să priceapă semnificația conținutului acestei fotografii? Dacă așa este, atunci este clar adevărat ce am spus mai sus: așa se întâmplă când ideile nu sunt ale tale și nici nu le-ai digerat prea bine!

   Am văzut la filmul lui Jude altceva decât au vrut să vadă intelectualii mai sus pomeniți, am văzut o istorie a rasismului românesc, am văzut o apropiere a românilor de cei mai puternici atunci când nu s-a putut altfel, am văzut o judecată aspră a obiceiurilor unui popor needucat încă în ceea ce privește ideea de rasism, am văzut condamnarea ideilor după care unii nu sunt oameni, alții sunt sub oameni și unii se bucură de a fi supra oameni!

   În realitate Radu Jude o folosește pe Arandt tocmai pentru a ne spune direct că intelectualii sunt oricând gata să demonstreze orice li se cere, că sunt perfect pregătiți să susțină orice idee le pică bine, că nu au nici o reținere în a-și schimba părerile funcție de direcția vântului: și atât! Și același Jude ne îndeamnă cu fragmentele din filmul lui Pasolini să ne gândim serios la dubla măsură cu care lucrăm aproape noi toți!

   Problema cea mare a întregii povești este permanent prezentă: sunt unii intelectuali care aplaudă demolarea statuilor, interzicerea unor filme, folosirea unui anumit limbaj, comportamentul rigid aprobat de teoreticieni pe care nu-i înțeleg și care gândesc probabil cu mulți pași înaintea lor și a noastră. Acești aplaudaci „culturali” sunt convinși că așa cum spunea Arandt nici un intelectual nu este acuzat sau tras la răspundere, pentru că el se poate realinia oricând: direcția sovietică spre care se îndreaptă democrația americană s-ar putea să-i surprindă!

   Primul mare succes al democraților americani a fost interzicerea fumatului și blamarea fumătorilor, lucruri făcute FĂRĂ INTERZICEREA tutunului și produselor din tutun: a fost o încălcare flagrantă a drepturilor omului (v-o spune un nefumător) și începutul ascensiunii ideilor pseudo progresiste ale neo liberalismului american. Restul, vine de la sine: turma umană numită electorat are tot ce-i trebuie, are sport, are seriale și filme de categorie B, are mâncare cu care să-și umple mațul, are pornografie și rețele de socializare pline de falși prieteni dar nu are memorie și nici rațiune – nu are memorie și rațiune deloc! Așa că intelectualii din categoria mai sus pomenită se așteaptă să fie urmați orbește în numele unui fals progres și al sovietizării societății!

   Mă întreb sincer până unde va merge această neo cenzură!

   Unde se va opri?

   Când ni se vor da manuale din care să învățăm cum să gândim?

   Când vor modifica istoria și trecutul?

   Filme au început să interzică!

   Cărți când vor arde?

   Așa se întreabă un om ... de pe stradă ...

   P.S. Phoenix mai am voie să ascult? 

   Este corect ... politic?

Visul american trage să moară?

   Să săpăm puțin prin contemporaneitate ...
   Un nume

   Cel mai probabil numele de Antifa a fost asociat în anii 1920 şi 1930 cu mişcarea din Germania contra fasciştilor europeni. Renaşterea mişcării pare a fi avut loc în anii 80' în SUA, unde s-a evidențiat prin conflictele cu neonaziștii de la concertele punk. Mişcarea a fost în mare parte inactivă până la ascensiunea la putere a lui Donald Trump.

   Niște idei

   Neo-nazism, fascism, supremaţia albilor, rasism şi homofobie: acestea sunt noțiunile dușman pentru Antifa. Organizația este împărțită în multe grupuri cu ideologie diferită. Provin din medii sociale şi politice diferite, fiind însă uniți prin opoziţia faţă de fascism şi atitudinea lor anti-guvernamentală.

   Ce-i deosebește de alții

   Antifa folosește tactici anarhiste: se îmbracă în negru şi poartă măşti şi căşti de protecţie, glugile sunt nelipsite.

   Președintele Donald Trump a dat vina pe stânga radicală pentru degenerarea protestelor în acte de violență. Duminică, a anunțat că va cere ca mișcarea antifascistă Antifa să fie declarată organizație teroristă:

„Statele Unite vor trece Antifa în categoria organizaţiilor teroriste”

a scris pe Twitter Donald Trump. El a atribuit acestei mişcări şi altor „extremişti radicali” excesele care au făcut ca manifestaţiile antirasism, iniţial paşnice, să degenereze în violență și anarhie.

   În replică, procurorul general al SUA, William Barr, a informat într-un comunicat că FBI a primit misiunea de a-i identifica pe instigatorii la dezordine:

„Violenţa organizată şi condusă de Antifa şi alte grupuri

similare ţine de terorismul intern şi va fi tratată ca atare”

a spus el.

   Cum se prezintă lumii

   Există un prototip al manifestanților de tip AntiFa: haine negre cu glugă, măști de hokey sau măști Anonymous, cagulă, ochelari de schi sau de soare negri, căști de motocicliști, fulare negre, mănuși; mulți sunt înarmați cu bâte, spray-uri cu piper, lanțuri – da, sunt foarte viteji, mai ales când atacă vitrinele fără apărare!

   Pare clar că fac parte din grupuri organizate și antrenate.

   Organizația are chiar și un drapel, o variantă a grupurilor anti-fasciste mai vechi din Europa, cu imaginea celor două steaguri: roșu (comunist) și negru (anarhist).

   Ideologia

   AntiFa se dorește a fi o mișcare opusă fascismului, introducând în practică un set de practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste.

   AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia. Cu alte cuvinte, AntiFa devine componenta de opoziție directă și violentă la elementele țintite de campaniile cunoscute de multă vreme ca poliție a limbajului, înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică, adică un fel de braț înarmat al acestora!

   Apare însă o problemă neanticipată: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifasciste reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate tocmai de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor '30 și a partidului lui Mussolini în Italia după primul război mondial. Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe susținătorii AntiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune: în rest, noii teroriști urbani  au ales și ei bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic.

   Cum se manifestă

   În ziua instalării președintelui Trump la Casa Albă, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță. Până aici, nimic neobișnuit: ciudat a fost că unii  protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte ci, erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiunile de distrugere și vandalizare.

   În continuare, protestatarii de tip nou, care-și spun black bloc și care fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare au oprit-o prin violență.

   Mai înainte, grupuri de demonstranți black bloc au protestat la întrunirile internaționale ținute pentru promovarea economiei globale și tot BB s-a manifestat violent la întrunirile care sancționau companiile comerciale „vinovate" de încălcarea drepturilor salariaților lor: Starbucks, Old Navy, GAP, Adidas, Urban Outfitters, etc.

   Toate manifestările AntiFa sunt violente, sunt axate pe distrugere și intimidare prin violență, urmăresc lărgirea faliilor existente în societatea americană și probabil, sub masca Anonymus își vor propaga cât de curând ideile și în Europa.

   Baza istorică a mișcării

   Spre deosebire de originalele antifasciste din Italia, Germania sau Spania secolului XX - multe sprijinite direct de Comintern și de conducători politici sovietici ca Leon Troțchi - grupările de tip AntiFa înțeleg prin fascist acel adversar politic care se opune noului liberalism american, cunoscut și sub numele de progresism sau statism: conducătorii lor folosesc nediferențiat termenele de nazist și fascist, în disprețul total al culturii politice, fascismul italian și nazismul german sunt pentru ei ideologii de dreapta, deși istoria lor își are originea direct în socialismul celor două țări.

   Cu cine se luptă

   Principalul lor dușman este liberalismul clasic care avea ca piloni principali: crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.

   Pentru cine luptă

   Principalele principii politice susținute de noua mișcare sunt cele enunțate de neoliberalismul american, neoliberalism care dincolo de numele-i pompos este o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați.

   Neoliberalismul american militează pentru: un rol dominant al statului (așa zisul statism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății, pentru politica statului asistențial și declară că  sprijină justiția socială, multiculturalismul, acțiunea afirmativă, corectitudinea politică, avorturile și căsătoriile homosexuale.

   Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, importat în USA de intelectualii refugiați din Germania și Austria.

   În mod constant stânga neoliberală sancționează cu epitetele fascist, rasist, sexist, clasist, homofob pe oricine se opune ideilor ei. Din acest punct de vedere, numele de AntiFa al acestor organizații este mai corect tradus nu ca antifasciste ci ca anti anti neoliberale, adică lupta împotriva celor ce se opun neoliberalismului.

   Ce au reușit

   Organizații ca AntiFa contribuie la escaladarea violenței până la nivele record. În mediile universitare și urbane, intimidarea, amenințarea și atacul înlocuiesc dezbaterea și dialogul: nici nu trebuie ca masa de manevră care participă mascată la distrugeri să înțeleagă ideologia care teoretizează mișcarea, este nevoie exact ca în cazul fasciștilor și al comuniștilor, să-și facă datoria: roadele le vor culege probabil alții!

   Cu ce mijloace

   Lista donatorilor care finanțează grupările AntiFa cuprinde: Federația Profesorilor din Detroit și din California, Fundația Ford, Voluntarii pentru Acțiunea Afirmativă, Consiliul Central al Muncii din San Francisco, Universitatea din Bowling Green – aceștia sunt câțiva dintre cei care susțin financiar promotorii neoterorismului politic.

   Așadar ...

   Dacă vom fi raționali, vom înțelege ușor că nu ei sunt vinovați sau că nu este numai vina lor. Este evident că sunt manipulați, la fel cum au fost manipulate și batalioanele SA ori SS! Motivele pentru care a putut apărea o asemenea mișcare și o asemenea ideologie nu au nici o legătură cu huliganii de pe străzi și nici măcar cu cei ce-i conduc din umbră!

   De vină este politica TRIBALĂ a ultimelor decenii, deturnarea democrației către o afacere de grup, lărgirea necontrolată a faliei care separă bogații și săracii și polarizarea din ce în ce mai accentuată a bogăției mondiale, adică din ce în ce mai puțini oameni stăpînesc din ce în ce mai mult din avuția omenirii. Ceea ce se întâmplă în România la scară mică este un rezumat a ceea ce se întâmplă pe plan mondial la un nivel mult mai ridicat!

   Perioada de izolare impusă de covid-19 a ajutat la limpezirea gândurilor: oamenii au priceput că fotbalul nu este esențial traiului, au înțeles că un sportiv oarecare a devenit mai mult decât bogat în timp ce ei, cei care-i alimentează bogăția pot muri oricând de foame.   

   Oamenii au înțeles că au devenit simple unelte.

   Oamenii au înțeles că politicienii nu lucrează pentru ei ci pentru tribul sau clanul căruia-i aparțin.

   Oamenii au înțeles că au scăpat din mână păsărica succesului și bunăstării și acum nu mai au în nimeni încredere!

   Acestea sunt parțial motivele pentru care prinde și are susținere o mișcare grotescă cum este AntiFa și campaniile anti 5G sau alte bazaconii:

NOI, OAMENII, NU PRICEPEM UN LUCRU:

INCULTURA ȘI LIPSA NOASTRĂ DE EDUCAȚIE NE-AU ADUS AICI,

NU POLICIENII!

   Noi, oamenii obișnuiți, am pierdut partida în momentul în care am acceptat ca fotbalul să ia locul școlii, când am acceptat să ne distrăm cu teo și țiganii ei maneliști ori cu urmașii ei de pe toate posturile, când am acceptat să credem că este suficientă și necesară școala vieții, când am acceptat să ne lăsăm copiii educați de influenceri și blogeri de rahat, când am acceptat să nu votăm și să nu ne intereseze!

   Ω

   Este necesară mișcarea AntiFa?

   Unii vor spune NU dar eu spun DA!

   Este posibil să fie unul dintre ultimele prilejuri ale societății umane de a scăpa de realitatea SF-urilor catastrofico politice:

DACĂ NU NE TREZIM, SLUJITOAREA ȘI

POVESTEA EI NE PÂNDESC DE DUPĂ COLȚ!

   Așa crede un om, de pe stradă ...

  

  

  

Moartea civilizației?

   În ultima vreme, civilizația așa cum o cunoaștem noi, acea civilizație cu care am crescut, pare pe moarte: gestul unui singur om cu nume predestinat a fost suficient pentru a scoate în stradă protestatari de toate culorile și convingerile! Lucrul în principiu benefic se arată de fapt un pericol major la adresa civilizației occidentale: blamata violență a polițistului este aplicată acum magazinelor, statuilor, polițiilor, etc, etc.

   Civilizația occidentală cu care am crescut s-a sovietizat!

   Imbecilii care fac acum paradă de ne rasismul lor sunt la fel de sovietici ca oamenii lui Lenin ori Stalin, Dej sau ceaușescu: altfel nu se explică demolarea unor statui amintind de evenimente de acum sute de ani, altfel nu se poate explica dorința de anarhie ce transpare din ideea de desființare a poliției, altfel nu se poate explica anarhia ROȘIE care bântuie occidentul în aceste zile în care, niște guvernatori anti trump se joacă cu soarta cetățenilor lor din dorința de a-l pierde pe actualul președinte la viitoarele alegeri!

   Evident, cineva și-a băgat coada ortodoxă sau/și confucianistă în mediile defavorizate ale occidentului, ajutând cu mesaje asemănătoare celor care împut internetul românesc la declanșarea protestelor. S-a ajuns în situația în care oameni fără nici o legătură cu întâmplarea nefericită de la Mineappolis trebuie să ÎNGENUNCHEZE în fața unor hoarde cerându-și iertare pentru ceva ce n-au făcut! Am ajuns să vedem huligani mascați cerând luna de pe cer în memoria unui negru pare-se nu prea curat! Am ajuns în situația în care culoarea pielii contează mai mult decât orice!

   Am avut pe vremuri problema originii sociale, de preferat sănătoase: a fost înlocuită cu culoarea!

   Am avut o istorie contrafăcută și mincinoasă: a fost înlocuită cu demolarea statuilor unor personaje de acum câteva sute de ani!

   Am avut loturi de condamnați politici: au fost înlocuite cu blamarea membrilor unor organizații întregi pentru simpla lor apartenență la acele organizații!

   Am avut un limbaj de lemn timp de zeci de ani: a fost înlocuit cu exprimarea politic corectă!

   Ne place au ba, societatea actuală, supusă din greșeală unor principii absurde cum ar fi obligația majorității nu de a accepta minoritatea ci de a se supune ei, se îndreaptă cu pași mari către o societate de tip stalinist, spre o societate din categoria „Povestea slujitoarei”: știu că cei care nu au trăit acele vremuri cred că fac de capul lor un lucru bun, dar dacă nu vor fi treziți la timp din această amorțire a simțurilor, viitorul va fi de un gri uniform și anost, un viitor în care toți oamenii vor spune și eventual vor gândi același lucru, o societate în care orice mucos cu mască și glugă va putea demola moștenirea oricărui înaintaș cu care acum, vremelnic, nu este de acord!

   Ω

   Cui folosește?

   Cui va folosi?

   Își doresc americanii o societate rusificată, supusă terorii limbii de lemn și gândirii limitate?

   Se pare că da, cel puțin ăsta este drumul pe care au apucat-o!

   În acest sistem de pseudo valori, în care și nouă ne este interzis să ne referim la Ion Antonescu altfel decât ca la un criminal de război, nu mai au loc alte idei decât cele decretate de internet ca find corecte, drept care din nou trebuie să ne întrebăm cine inundă cu prostii și cine controlează cu adevărat internetul devenit armă și instrument de propagandă! Am văzut o masă de tineri proaspăt ieșiți din adolescență huiduind oficiali ai statului sau orașului, am văzut organizații importante plecându-se în fața câte unei oligofrene Grete, am văzut huligani devalizând orașele lor și ale familiilor lor în numele unei așa zise libertăți!

   Unde ne va duce această anarhie?

   Chiar vrem să ne lăsăm conduși de o mână de tineri zgomotoși și infantili?

   Dacă da, Parisul ar trebui să modifice numele podului Alexandre în podul Vladimir!

   Sau să-l dărâme!

   Așa crede un om, de pe stradă ...