Ministerul adevărului

https://www.youtube.com/watch?v=C7rPjNYZAuM

   Pe youtube sau la adresa de mai sus găsiți un scurt metraj al lui Radu Jude, un foarte scurt metraj. Problema nu este filmulețul în sine ci discuțiile pe care le-a generat, mulți „intelectuali” considerându-l un film violent, mult prea violent. Sub numele „Stimați oameni de cultură” se ascunde o producție de numai 4 minute, care însă a provocat aspre critici și comentarii din partea unor „Stimați oameni de cultură”. Astfel, „analistul politic Vladimir Tismăneanu și scriitorul Mircea Mihăieș au avut reacții extrem de dure acuzând o instrumentalizare nepotrivită prin alăturarea unei fotografii postate în timpul pandemiei și Hannah Arendt acuzând complicitatea intelectualilor vremii, dar și antisemitismul din România anilor '30 - '40. Cei doi acuză faptul că Jude a construit un întreg scenariu pornind de la pretextul unei fotografii, alăturând nepotrivit o filmare cu Hannah Arendt și declarațiile acesteia legate de complicitatea intelectualilor care au favorizat ascensiunea lui Adolf Hitler.”

Hannah Arendt (Johanna Arendt  1906-1975) a fost teoretician politic german, numită deseori filosof, deși ea nu s-a considerat 

niciodată ca atare. Una dintre figurile marcante ale gândirii socio-politice contemporane, Hannah Arendt a abordat în lucrările sale

 cele două mari și dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul și antisemitismul.

   Ei bine, ce a făcut aici Radu Jude este după opinia unora o blasfemie!

   În primul rând, Jude nu este de acord să funcționeze corect politic și, în al doilea rând o alătură pe Hannah Arendt ideilor voalat ne rasiste ale majorității românilor: este incceptabil! Cel puțin în opinia unora dintre oamenii noștri de cultură: au uitat să ceară scoaterea țigării din vechea înregistrare!

   Să revedem filmul și să judecăm scenele:

-          filmul începe cu un ecran negru cu sigla Festivalului Filmului European, sigla Comisiei Europene și un scurt text: „pentru ieșirea dintr-o criză fără precedent, Europa ia măsuri fără precedent, Planul Next Generation EU propune 750 de miliarde € pentru redresare la nivel continental.”

-          apoi continuă cu fragmente dintr-un interviu în care Hannah Arendt deplângea rolul intelectualilor în ascensiunea lui Adolf Hitler, complicitățile, cauționarea, dar și abdicarea unor figuri marcante ale vremii de la valorile umaniste. În contextul istoric în care au fost făcute declarațiile Hannei Arendt, aceasta acuza intelectualii angajați politic care au cauționat ororile naziștilor și pe cale de consecință și atrocitățile holocaustului. În pasajul folosit în filmul lui Radu Jude, Arendt declara că se delimitează de intelectuali, că nu vrea să aibă de-a face cu aceștia și că este de esența intelectualului de a justifica totul, de a fabrica idei/concepte despre orice, relativizând totul. Hannah Arendt preciza că cel mai oribil a fost faptul că au existat oameni care au crezut sincer în Hitler, chiar dacă pentru scurt timp și că intelectualii nu își asumă nimic, nimeni nu blamează/acuză pe nimeni: „Au inventat, justificându-l pe Hitler, lucruri complicate, chiar interesante. Toate acestea sunt grotești.”

-          filmul continuă cu un ecran negru și titlul „Stimați oameni de cultură”, apoi cu fotografia postată pe o rețea de socializare de analistul politic Vladimir Tismăneanu, care arată un cârd de ciori pe un gard și textul „Aeroportul Țăndărei - Toate zborurile sunt anulate”.

-          vocea regizorului Radu Jude explică fotografia: „În plină pandemie, un distins intelectual primește această memă de la o doamnă de cultură și o share-uiește cu mențiunea: super-tare”.

-          Jude mai spune că intelectualul și-a dat seama de conținutul rasist al postării și a șters fotografia. Jude precizează că „apelativul cioară este folosit de sute de ani desemnând comunitatea rroma, iar expresia este folosită și în literatura română", făcând referință la „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon.

-          regizorul comentează imagini din filmul Păsările (Alfred Hitchcock), referință cinematografică invocată în reacțiile virtuale la mema postată de Tismăneanu. Jude însa precizează că i s-ar fi părut mai potrivită referința cinematografică la filmul lui Pasolini, „Uccellacci e ucellini” (Păsăroi și păsărele - 1966), mai puțin cunoscut decât „Păsările” lui Hitchcock și asta pentru că regizorul italian a fost și homosexual și marxist (sunt folosite în film și imagini din filmul lui Pasolini).

-          comentariul lui Jude este o analogie la actul de „discriminare” care ar fi fost săvârșit de analistul politic Vladimir Tismăneanu prin postarea pentru care, de altfel, a și fost amendat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

-          filmul se încheie cu o fotografie de epocă, pe peronul unei gări unde bărbați, unii purtând uniforme negre, unii pe peron, alții pe scările unui tren, pe care se vede un steag negru cu o cruce, se salută cu salutul german „Heil Hitler”. Interesant de notat este cât de subtil este de fapt Radu Jude în această alegere, banala fotografie nefiind un document remarcabil decât prin faptul notabil că pe vagonul aflat la peron și pe care sunt urcați bărbații ce salută cu salutul nazist se găsește sigla ... CFR! Așadar, nu doar germanii, nu doar intelectualii germani au fost puși să aleagă și au ales!

   Toate legăturile cu nazismul și fascismul îmbibate de rasism sunt o trimitere la filmul „Barbarii”, al aceluiași Radu Jude.

  

   Până aici, este limpede ce se întâmplă.

   Dar ce i-a deranjat atât de tare pe „Stimații oameni de cultură”?

   Aceasta-i întrebarea!

   Ce părere aveți, ce i-a deranjat atât de rău pe ... intelectualii aceștia?

   Ω

   Îmi permit să am o părere și chiar dacă nu sunt de acord cu ea tot v-o împărtășesc și dumneavoastră: intelectuali din toată lumea, oameni care nu au reușit să penetreze zidul subțire care-i desparte de prima linie și de luminile scenei, au descoperit gândirea „democrată” americană și s-au adăpat de acolo cu lucrurile care le-au cerut minim efort, fiind deja cunoscute măcar și urechistic de mai toată lumea. Astfel s-a născut un curent pseudo progresist, un curent care respectă cât mai fidel cu putință preceptele cunoscutei corectitudini politice! Nu contează obiceiurile unei țări sau istoria unui popor, toată lumea trebuie să se alinieze ideilor democrației americane! Nu contează că în România obișnuim să sărutăm mâna femeilor, ei ne vin cu tovărășești strângeri de mână americănești, uitând că din copilărie în România băieții au fost educați să spună doamnelor drept salut „Săru` mâna!” și chiar s-o și facă! Nu are importanță nimic altceva decât CALEA pe care au descoperit-o și care-i poate ajuta să parvină, să spargă izolarea rândului doi! 

   Notați vă rog că V Tismăneanu a publicat fotografia și abia apoi s-a prins de conotația ei rasistă: noi toți am văzut-o, am primit-o, am comentat-o și sunt curios câți dintre noi nu au priceput „din prima” că are o componentă clar rasistă, că nu este o trimitere evidentă către localitatea plină de țigani specializați în cerșetorie infantilă în occident! Lui Tismăneanu chiar i-a trebuit un timp oarecare ca să priceapă semnificația conținutului acestei fotografii? Dacă așa este, atunci este clar adevărat ce am spus mai sus: așa se întâmplă când ideile nu sunt ale tale și nici nu le-ai digerat prea bine!

   Am văzut la filmul lui Jude altceva decât au vrut să vadă intelectualii mai sus pomeniți, am văzut o istorie a rasismului românesc, am văzut o apropiere a românilor de cei mai puternici atunci când nu s-a putut altfel, am văzut o judecată aspră a obiceiurilor unui popor needucat încă în ceea ce privește ideea de rasism, am văzut condamnarea ideilor după care unii nu sunt oameni, alții sunt sub oameni și unii se bucură de a fi supra oameni!

   În realitate Radu Jude o folosește pe Arandt tocmai pentru a ne spune direct că intelectualii sunt oricând gata să demonstreze orice li se cere, că sunt perfect pregătiți să susțină orice idee le pică bine, că nu au nici o reținere în a-și schimba părerile funcție de direcția vântului: și atât! Și același Jude ne îndeamnă cu fragmentele din filmul lui Pasolini să ne gândim serios la dubla măsură cu care lucrăm aproape noi toți!

   Problema cea mare a întregii povești este permanent prezentă: sunt unii intelectuali care aplaudă demolarea statuilor, interzicerea unor filme, folosirea unui anumit limbaj, comportamentul rigid aprobat de teoreticieni pe care nu-i înțeleg și care gândesc probabil cu mulți pași înaintea lor și a noastră. Acești aplaudaci „culturali” sunt convinși că așa cum spunea Arandt nici un intelectual nu este acuzat sau tras la răspundere, pentru că el se poate realinia oricând: direcția sovietică spre care se îndreaptă democrația americană s-ar putea să-i surprindă!

   Primul mare succes al democraților americani a fost interzicerea fumatului și blamarea fumătorilor, lucruri făcute FĂRĂ INTERZICEREA tutunului și produselor din tutun: a fost o încălcare flagrantă a drepturilor omului (v-o spune un nefumător) și începutul ascensiunii ideilor pseudo progresiste ale neo liberalismului american. Restul, vine de la sine: turma umană numită electorat are tot ce-i trebuie, are sport, are seriale și filme de categorie B, are mâncare cu care să-și umple mațul, are pornografie și rețele de socializare pline de falși prieteni dar nu are memorie și nici rațiune – nu are memorie și rațiune deloc! Așa că intelectualii din categoria mai sus pomenită se așteaptă să fie urmați orbește în numele unui fals progres și al sovietizării societății!

   Mă întreb sincer până unde va merge această neo cenzură!

   Unde se va opri?

   Când ni se vor da manuale din care să învățăm cum să gândim?

   Când vor modifica istoria și trecutul?

   Filme au început să interzică!

   Cărți când vor arde?

   Așa se întreabă un om ... de pe stradă ...

   P.S. Phoenix mai am voie să ascult? 

   Este corect ... politic?