Să începem
dar!
Președintele Iohannis
a înaintat parlamentului Român spre dezbatere și aprobare documentul mai sus
menționat. În acest document, Rusia este tratată drept ceea ce a fost percepută
în această zonă a lumii, adică drept principalul pericol: potențial sau nu, rămâne
principal!
Acesta este
momentul în care partea rusă care de ani de zile se comportă în relațiile cu
România de parcă ar avea vreun drept asupra spațiului românesc, a început să
agite spiritele pravoslavnice, cum că România face și drege și că aceeași
România a luat drept bun modelul balto-polonez, acolo unde sentimentul rusofob
este deja, chiar dacă neoficial, politică de stat.
Adică Rusia
abia acum a prins ideea rusofobiei din răsăritul Europei?
Greu de
crezut!
Iată însă ce argumente sunt aduse spre
demonstrarea ipotezei că ei săracii nimic n-au făcut, vodkă n-au băut și nici
gura nu le miroase, adică iată cum încearcă să ne facă să credem că este o
surpriză atitudinea României:
a) Președintele
Comitetului de Politică Externă din Consiliul Federației, camera superioară a
parlamentului rus, Konstantin Kosaciov, a declarat că o amenințare
rusească la adresa securității României nu există și nu va exista până când de
pe teritoriul României nu va apărea o amenințare la adresa Rusiei (Deveselu și
Kogălniceanu nu le dau pace)
Potrivit lui Kosaciov, aderând la UE și NATO România
se prezintă drept frontieră externă a Europei și bastion al ei. Mai spune
dumnealui că România, în dorința de a-și da importanță, identifică în Rusia un
dușman care de altfel, nu există: istoria noastră comună din ultimii 300 de ani
ne spune altceva dacă nu mă înșel ...
b) Senatorul de Crimeea, Serghei Țekov, membru al
Comitetului pentru Politică Externă al Consiliului Federației, într-un
comentariu pentru Russia Today (redacția în limba rusă), a hotărât că
lucrurile ar sta exact invers în realitate: chiar România a fost mereu un
dușman al Rusiei și nu invers!
c) La conferința de presă a purtătorului de
cuvânt al diplomației ruse, de la 11 iunie, Maria Zaharova spune: da,
Rusia e pusă la capitolul amenințări, pe motiv că ar fi contribuit la
deteriorarea situației de securitate în zona Mării Negre. Dar nu Rusia e de
vină. Bucureștiul nu face decât să copieze Occidentul, care și el dă vina tot
pe Rusia!
Dacă stăm bine să ne gândim, rapturile
teritoriale din vara lui `40 au fost semne de bunăvoință și iubire frățească
...
Concluziile Moscovei sunt așadar,
următoarele:
a) politicienii români sunt în slujba Vestului,
chiar cu prețul compromiterii propriilor interese, ce decurg din apartenența la
arealul Mării Negre (uitând că România nu este totuși o țară insulară așa cum
pare a apărea în geografia predată la ministerul rus de externe)!
b) Strategia de apărare va fi folosită pentru a
intensifica prezența militară a SUA și NATO la Marea Neagră, deci Bucureștiul
va fi responsabil dacă se întâmplă ceva grav aici (revenim la Deveselu și
Kogălniceanu plus altele mai mărunte).
În mod paradoxal, Rusia învinovățește
România pentru tensiunea existentă între cele două țări deși nici măcar în
timpul domniei lui iliescu ion filorus declarat și demonstrat relațiile nu au
putut fi încălzite, partea rusă opunându-se permanent, cu gândul probabil la Basarabia
și linia Nistrului. În această situație jenantă, în care colosul semiasiatic se
plânge de agresiunea minusculei Românii, Moscova se grăbește să dezgroape mitul
creat în anii `42-`43 despre lipsa de eficacitate a armatei române, dezgroapă
morții din primul război mondial unde faptele prezentate sunt cel puțin
discutabile și ajung la bietul Cuza, uitând să prezinte singura ocazie în care
politica rusă chiar a fost benefică Principatelor Dunărene și, mă refer aici la
bătaia încasată în Războiul Crimeei când, una dintre urmări a fost începerea
procedurilor rezolvării problemelor creștinilor din Imperiul Otoman, creștini
pe care Rusia ținea cu tot dinadinsul să-i apere deși nu-i întrebase dacă vor! Nu
suflă partea rusă nici un cuvințel despre toți anii de ocupație, despre jafuri,
despre violuri, despre rapturi teritoriale sau măcar despre Fântâna Albă. Păcat!
În mod ciudat, oficialii și presa rusă uită
brusc că se plâng de România și pericolul reprezentat de ea și constată că România,
singură, nu poate fi un pericol pentru Rusia, așa că propun o strategie
împotriva Rusiei la Marea Neagră, la care participă România și Bulgaria, ori
Rusia e amenințată în Marea Neagră de duetul România și Ukraina! Niciodată
România nu este amintită singură, mereu alături de alte țări, pentru a crea un
sentimentul de pericol.
În mod surprinzător, Rusia nu crede că
cineva o poate percepe drept o amenințare tocmai după ce a pus mâna pe Crimeea
Ukraineană chiar aici, la mică distanță de teritoriul românesc și aceeași Rusie
nu înțelege de ce documentele românești se exprimă după cum urmează și constată cu falsă stupoare că România a început dintr-o dată să vadă Rusia ca pe un potențial pericol:
-
consolidarea potențialului militar al Rusiei
în vecinătatea României, în zona Mării Negre, „generează provocări majore la
adresa intereselor strategice naționale, vizând securizarea frontierelor UE și
NATO și, respectiv, asigurarea securității energetice și a stabilității în
Regiunea Mării Negre”.
- în Strategia de apărare din 2015 se spune că Rusia amenință
România în vecinătatea estică și afectează stabilitatea regională.
- în Strategia militară a României, redactată
în perioada în care la conducerea Apărării s-au aflat Mihnea Motoc și generalul
N.I.Ciucă, aprobată la 28 septembrie 2016, amenințarea rusească în zona Mării
Negre este clar definită, iar Rusia nominalizată în unul dintre puținele
documente strategice care se apropie de un standard occidental de redactare.
Așadar, ideea că amenințarea rusească la
adresa securității României apare abia în 2020, la 6 ani după anexarea Crimeii într-un document strategic al Bucureștiului este eronată.
Greșelile făcute în disperarea obținerii de
imagine de către politiceni infantili se plătesc astăzi, când înțelegem ce
efect devaztator a avut asupra României faptul că în 2014, la numai două luni
de la anexarea Crimeii, MAE încerca să organizeze vizita premierului ponta la Moscova:
POATE ÎNVĂȚĂM CEVA!
Ω
Spiritele se agită, evident, în gol: România
nu ar ataca Rusia iar Rusia nu ar ataca NATO sau dacă ar face-o, ar ști că
replica nu ar fi numai a României.
În concluzie, de ce atâta apă dusă la moara
naționalismului și dezgropării morților?
De ce simte Rusia nevoia de autovictimizare?
De ce Rusia simte nevoia descoperirii unui
pericol extern?
Nu cumva are Rusia nevoie de un salvator
luminat?
Nu cumva ...?
Probabil că da, iar acesta nu poate fi altul
decât același Putin a cărui cotă de popularitate a scăzut la un nivel istoric
și care se pregătește să fie reales, fără emoții, țarul tuturor Rusiilor!
Atâta tot și este suficient: țarul Putin va
veni călare pe un cal alb și va salva din nou țărișoara din ghearele rapace ale
celor pe care îi ironizează ca forță militară!
Și atât!
Când la Moscova și la București se vor afla
la conducere minți raționale și nu pseudo super eroi de conjunctură, între cele două țări se va putea institui fără
probleme o relație corectă și de lungă durată: până atunci însă, ne aruncăm
invective unii altora ca niște copii aflați de părți diferite ale aceluiași
gard!
Date fiind progresele stângii extreme și radicalizate din USA, teama nu mai vine doar dinspre răsărit ci și dinspre apus, așa că acum România și nu numai stă între două esturi, ambele cu politici de stânga și din ce în ce mai agresive: are România șansa unei conduceri care să scoată cu bine la mal barca națională în perioada care va urma? Să sperăm că da, altfel ...
Amenințările venite din toate părțile mă fac să mă simt prins între est și ... est!
Așa crede un om, de pe stradă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu