Dacă nu vă place literatura, puteți trece mai departe fără remușcări. Dacă vă place și nu considerați că cititul unei cărți înseamnă un grătar în minus, atunci vă rog să continuați!
Ei bine, nu vreau să
credeți că am pretenția de a o fi descoperit eu, nici gând, dar vreau să
credeți când spun că persoana în discuție, această Isabel Allende, a reușit să
mă farmece cu stilul ei pompos botezat de alții real magic. Cred că în sinea ei
se amuză pe seama celor care se dau peste cap numai și numai ca să poată
inventa noi categorii în care să-i pună pe autorii de artă de orice fel:
bănuiesc că la fel ar fi reacționat Leonardo sau Michelangelo dacă cineva le-ar
fi spus că sunt ... renascentiști! Da, așa zisul realism magic este modul ei de
a spune povești și nimic nu-i vine mai bine decât acest stil care pentru ea
este absolut natural! Citindu-i romanul de debut, „Casa spiritelor”, m-a
încântat ușurința cu care este spusă istoria alături de povestea acelei familii
chiliene, am fost de-a dreptul fermecat de o carte pe care greu am lăsat-o din
mână, am urmărit narațiunea și din prisma istoriei care a împletit îngrozitor
povestea familiei cu aceea a generalului Pinochet, pentru ca la final să înțeleg
că romanul este, în bună măsură, autobiografic ...
Isabel Allende a scris
și mult și bine și v-o recomand ca un simplu cititor, nicidecum ca un critic de
carte sau mai știu eu ce asemenea povești: nu are decât vagi asemănări cu marii
scriitori sud-americani ai secolului XX și pare mult mai europeană decât mulți
europeni cu tot mediul în care se petrec de regulă romanele ei! Sunt publicate
și traduse în română vreo 15 sau 20 de romane ale ei, încercați-le, merită!
Ω
Deși unora li se va
părea exagerat, citind „Casa spiritelor” m-a urmărit permanent umbra unui alt
mare roman, anume m-a însoțit clipă de clipă gândul la „Scrinul negru”, al lui
George Călinescu și am înțeles cât de nedrepți suntem, cu câtă ușurință
renunțăm la opere geniale pentru a ne umple timpul cu rahații promovați de noua
cultură, acea incultă insultă, latură educativă căzută în mâna
„influențatorilor” guralivi lipsiți de fapt de orice idee sau educație!
Așa gândește un om, de
pe stradă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu