Arta de a face bani

Pilda talantului  

   Ce ciudat sună : arta de a face bani !

   Pentru o ţară care mai tot mereu se chinuieşte să supraviţuiască de pe o zi pe alta , această idee trebuie să pară nebunească ! Trebuie să fii un Michelangelo ori Leonardo pentru a deveni un Benvenuto : ei bine da ; da , da , da ; un artist de geniu în făcut banii ! Oare chiar aşa să fie ?

   Păi să vedem cum procedează alţii !
 

   În primul rînd , statele serioase şi-au creat mai multe surse de venit : în timp ce unele se bazează riscant pe o singură industrie aducătoare de venituri , ţările cu adevărat puternice şi-au diversificat sursele ! În timp ce ţările cu resurse limitate se zbat pentru o promovare turistică , cele care îşi permit , caută să disperseze riscul : multe ţări africane se bazează pe exportul de materii prime – în multe cazuri o singură asemenea marfă de export ( vorbim aici de cele numite uşor peiorativ  “ ţări bananiere “ , chiar daca ele exportă cupru sau portocale ) . Apoi , unele dintre ele au început , timid , să facă şi puţin turism . Deşi nu sînt numite aşa , ţările exportatoare de hidrocarburi se plasează în aceeaşi categorie , cu diferenţa că sînt diferit tratate ( fără banane mai merge , fără benzină nu ) . Nu vă inchipuiţi că Arabia Saudită sau Qatar-ul ar avea un alt statut : trăiesc tot din vînzarea unui singur produs ( dacă nu ar fi fost necesar petrolul , probabil că ar fi fost şi astăzi pe harta sărăciei mondiale ) ; din fericire pentru ei , odată cu împuţinarea resurselor , au început să investească în viitorul turistic al ţărilor lor .

   În aceeaşi categorie , sau chiar sub aceasta , găsim statele fără resurse : da , sînt ţări care pur şi simplu n-au nimic ! Poate cel mai bun exemplu este Japonia : ţara asta importă absolut totul , mai au puţin şi vor cumpăra şi aer ! Însă , în lipsa resurselor , vînd altceva – vom reveni !

   O categorie aparte o reprezintă ţările cu posibilităţi şi , ca de obicei , aici găsim ţări în care avuţia naţională este folosită pentru creşterea chiar a avuţiei naţionale şi distribuirea ei către cît mai mulţi cetăţeni şi , ţări în care este folosită pentru creşterea avuţiei clientelei de partid ! Exemple ? Simplu : pe de o parte Franţa , Germania , ţările nordice , Marea Britanie , etc , etc , pe de alta … România ! Deşi pare ciudat , ca resurse naturale , la nivel european , România ţine foarte aproape de cea mai bine dotată ţară , de Franţa , însă diferenţele sînt …. În sfîrşit , deasupra tuturor sînt ţările care nu-s doar bogate de la Dumnezeul lor , ci mai şi ştiu să facă bani : SUA , China , Canada , etc , etc !

   Să vedem deci , de ce ţări mult mai puţin dăruite de Dumnezeu cîştigă mult mai mulţi bani decît noi : şi hai să luăm ca exemplu Austria ! Ţara asta nu are nimic : are adică Dunarea albastră , are generaţii de ştrauşi , are munţi împăduriţi şi , şi mai ce ? Da , mai are ceva : oameni muncitori , chiar foarte muncitori şi mai ales inteligenţi ! Petrol şi gaze , minereuri , pămînt mănos ?  Glumiţi , aşa ceva n-a avut Austria de cînd se ştie , însă o duce bine merci !

   Noi avem ceva ? Păi să vedem , dincolo de propaganda comunistă : teren arabil de cea mai bună calitate peste o treime din ţară , gaze mai există şi , cînd crezi că s-au terminat găseşti altele , petrol la fel , minereuri neferoase har domnului ar mai fi cîte ceva , aur aşişderea , fier aproape deloc însă din fericire centrul de greutate al industriei tinde să se deplaseze spre altceva , plus aceeaşi Dunare albastră dar, deşi fără ştrauşi cu o deltă minunată , munţi dintre care unii încă mai sînt împăduriţi , ieşire la mare şi oameni muncitori ! Şi inteligenţi ?
   Ei , asta-i discutabil : inteligenţă să se numească vînzarea resurselor naturale ale naţiunii chiar austriecilor ?
   Inteligenţă să se numească furtul constant al bunurilor publice ? 
   Inteligenţă să se numească indiferenţa manifestată faţă de bunurile acestei ţări ?

   Dacă domniile voastre aşa credeţi , noi nu sîntem de acord ! Dacă vreţi să le numiţi prostie , din nou nu sîntem de acord ! Ca să fim de acord total şi necondiţionat , trebuie să fim de acord că sîntem de acord să le numim HOŢIE ! Căci asta sînt , o mare hoţie , la care sînt asociate toate partidele : da , toate , nu doar cel de la putere ! Dacă o asemenea hoţie ca cea cu vînzarea resurselor de hidrocarburi catre OMV ar fi fost făcută doar în profitul partidului lui Năstase Adrian , oricine ar fi urmat la guvernare ar fi avut de pus pe rol un proces antologic ! Aţi auzit de aşa ceva ? A început procesul şi noi n-am auzit ? Au mai guvernat liberali , democraţi , democraţi liberali şi nimeni nu suflă un cuvinţel ! Iar noi , născuţii aici , trebuie să învaţăm că este normal să nu ne exploatăm singuri resursele ci să le dăm altora , plocon !
   Cică aşa e în economia de piaţă : serios ! Atunci de ce în Alaska toţi cei ce exploatează ţiţeiul local plătesc pe lîngă alte dări şi o sumă deloc neglijabilă fiecărui locuitor al statului ? În SUA adică nu-i economie de piaţă ? Şi e la noi ? În ’90 , fără ca cineva s-o fi cerut , tătuca Iliescu a propus şi FSN-ul a aprobat o reformă agrară de un penibil şi o lipsă de clarviziune îngrozitoare : tot terenul cu potenţial agricol a fost împărţit , după un algoritm cel puţin ciudat , ţăranilor şi urmaşilor lor ! De ce numai lor şi orăşenilor nu , n-am înţeles niciodată ! Cert este că s-a deschis calea abuzurilor şi formării păturii de votanţi ai partidului în care se află tov Iliescu ! Şi iată de ce … În acei de neuitat ani ’90 , cînd stăpînă era anarhia , în spatele ei unii şi-au făcut viitorul : atunci cînd nişte indivizi pe nume Raţiu sau Cîmpeanu au îndrăznit să spună că nu este bine şi că se petrece un jaf , sediile partidelor proaspăt reînfiinţate au fost luate cu asalt : vă mai amintiţi că personajul ridicol ce apare astăzi invitat la TV pe la orele 17:00 – 18:00 ( pe atunci prim ministru ) a trebuit să intervină personal ca mulţimea furioasă să nu-i calce în picioare pe ţărănişti şi pe liberali ? Vă mai amintiţi ? Dar vă mai amintiţi cum s-a făcut împărţeala ? Dacă nu , hai să recapitulăm …

   În anii ’50 , un Stan Păpuşă din comuna X , a fost băgat cu forţa în cooperativă : de ce cu forţa ? Simplu : omul avea cam 300 ha teren arabil , pădure , baltă şi mult inventar agricol ( cum de avea atît este simplu de explicat : o parte provenea din moştenirea după tată care luptase în primul război mondial şi o altă parte era zestra nevestei – restul a fost cumpărat cu banii pe care alţi ţărani i-au băut la cîrciuma din sat ) . Pîna atunci , în CAP , intraseră numai ţăranii săraci , ăia de n-aveau după ce bea apă ( că de o ţuică la crîşmă mai mereu s-a găsit ) ! Buuun , pînă aici e clar , da ? O dată băgat omul în CAP , este de fapt jefuit de toată munca lui şi a familiei lui în folosul unui iluzoriu bine public .
   Omul nostru , Dumnezeu să-l ierte , moare de inimă rea cu mult înainte de ’89 şi nu mai apucă actul reparatoriu al lui tov Iliescu : toţi urmaşii lui primesc cîte 2 ( DOUĂ ) ha ! Ei ? V-am zis că e un act reparatoriu ? Omul nostru a avut cinci copii , iar dacă prin absurd mai trăiesc toţi cinci şi dacă tot prin absurd mai au vîrsta şi puterea şi dorinţa să ceară ceea ce li s-a luat prin jaf , tătuca votanţilor analfabeţi se îmbunează şi le dă tuturor … 10 ha ! De ce 10 ? Şi saivanele oilor ? Şi inventarul agricol ? Şi tractorul ? Şi animalele ? Şi balta ? Şi padurea ? Şi viaţa lor ?

   Pe principiul sănătos “ da-ţi cîte un kil să ajungă la toată lumea “ s-a început împărţeala : dar acest principiu , în unicitatea lui a fost necesar , însă nu şi suficient ! Aşa că s-a făcut şi o completare de bun simţ , foarte populară , de fapt luată chiar din inteligenţa populară : “ cine împarte , parte-şi face ! “ . Vă sună cunoscut ? Este momentul în care începe să se coaguleze noua putere : veche şi nouă atunci , ca şi acum ! Din surplusul rămas , s-au facut averi , iar amărîţii care atunci s-au bucurat şi n-au înţeles , continuă să voteze partidul în care încă activează tov Iliescu pentru că … e om bun şi le ştie durerile ! Urmarea ? O vedem astăzi cu toţii , şi mai ales o simţim la buzunar !

   Să revenim însă la austrieci şi la modul lor de a face bani : privindu-i cu atenţie , ne-am dat seama că nu este o artă pentru un stat să facă bani , ci mai curînd o dorinţă !
   Dacă se vrea , vistieria statului se poate umple : în stil românesc sau austriecesc !
   Sau franţuzesc : modele sînt destule ! De ce franţuzesc ? Pentru că de acolo ne vine un exemplu ideal de dorinţă de a face bani : la anul Domnului 1800 , Republica Franceză era în genunchi , era într-o situaţie absolut dezastruoasă , era cum România nu a ajuns încă ( dar face eforturi ) ! Jaful la drumul mare devenise o rutină , comerţul stagna , producţia murise , iar mulţi francezi spuneau că era mai bine înainte ... Însă a venit o zi , 18 brumar  în calendarul revoluţionar şi , în urma singurei lovituri militare de stat reuşite în Franţa , puterea a fost preluată de generalul Bonaparte ! Generalul Bonaparte , care avea mulţi fraţi săraci , i-a numit pe aceştia în funcţii gras plătite , acoliţii şi i-a pus unde s-a putut fura mai mult şi , în doar patru ani , erau cei mai bogaţi din Europa ! Aţi crezut asta ? Mai rămînea Napoleon în istorie dacă proceda aşa ? Ei bine nu , într-o vreme fără calculatoare şi fără internet , fără telefonie şi fără videoconferinţe , acest personaj de poveste a pus ordine în Franţa măcinată de lupte interne : a reînviat comerţul , producţia , ordinea publică , a schimbat legile proaste cu unele care mai funcţionează şi astăzi , a pedepsit hoţii banului public şi ai celui privat ! A reinstaurat aristocraţia , dar nu cea de naştere ci cea de merit ( pînă astazi a rămas o mare mîndrie primirea faimoasei Legion d'Honneur ) ! Cum ? Cu muncă şi cu dorinţa de a face , economisind şi păzind banul public , investindu-l acolo unde trebuie , nu aruncîndu-l în gura lupilor ! Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat ; după patru ani , erau cei mai bogaţi din Europa : dar nu generalul şi un grup al lui , ci Franţa şi francezii ! S-a putut atunci prin muncă şi economie : astăzi nu se mai poate aplica reţeta asta ?
   Doar muncă şi economie !
 

   În stil autohton înseamnă să tot creşti accizele , taxele şi impozitele şi apoi să te miri ca prostul că există evaziune fiscală şi că cetăţeanul te consideră principalul lui duşman .

   În stilul lor , înseamnă pe de o parte să laşi omul să ciştige ca să poată să consume şi , tu stat , să încasezi impozite pe profit , iar pe de altă parte să te foloseşti de orice oportunitate , oricit de mică de a face bani pentru stat !

   Şi tocmai o asemenea oportunitate vom diseca în urmarea ce va să vină …

Ω