Nevoia de baroneasa Nicholson

   Tutelă :

   1. instituţie juridică de ocrotire a minorilor, aparţinând dreptului familiei şi cuprinzând totalitatea reglementărilor legale privitoare la protecţia — de către o altă persoană decât părinţii şi sub supravegherea, controlul şi îndrumarea autorităţii tutelare — a unor categorii de minori.
   2. Activitate desfăşurată de către tutore şi de autoritatea tutelară în legătură cu această protecţie. Instituirea tutelei are loc în situaţiile în care minorul este lipisit de îngrijirea ambilor părinţi, datorită faptului că aceştia sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie sau nu şi-au redobândit drepturile părinteşti asupra copilului lor firesc a cărui înfiere a fost desfăcută.

   Pentru cine nu are clar în minte ce înseamnă , am dat definiţia de mai sus , încercînd astfel să evităm orice încurcătură !
   Şi dacă am evitat-o , pe ea pe încurcătură , ce am cîştigat şi cui i-a folosit ? Qui prodest ? La ce bun explicaţia aceasta ? Cui foloseşte adică şi ce rost are ? La prima vedere , este o umplutură şi tare mult am vrea aşa să fie ! Însă realitatea ne contrazice !
   Şi iată cum : a fost suficient să-i pară cuiva , o dată , că nişte tineri sînt minori . Şi minori fiind consideraţi , fără părinţi sau rude apropiate în viaţă şi dispuse să-i îngrijească , s-a oferit el la această sarcină caritabilă : bravo ! De trei ori bravo ! Aşa suflete mari , rar găseşti !
   Dacă ne gîndim bine , respectivii tineri erau băieţi mari şi îşi făceau treaba ca toată lumea , chiar dacă păreau doar nişte adolescenţi . 
   Şi-au început să apară amatorii : primii doritori de copii de înfiat au venit din răsărit si fără să ceară cuiva voie , au început să-l educe pe unul dintre tineri ! Următorul interesat de o adopţie tot din răsărit a apărut , deşi nu era neam cu primul : şi a început şi el un program de educaţie !
   Şi dă-i şi creşte-i şi bateţi capul cu ei , dă-i la şcoala , hrăneşte-i şi îmbracă-i , ai grijă să nu răcească , ce să mai vorbim , era aici o adevărată grădiniţă ! Doar că înfiaţii , destul de mari fiind , nu suportau să fie crescuţi si învăţaţi de la zero : nici ca limbă , nici ca religie , port ori obiceiuri , mai ales că au înţeles că niciodată nu-şi vor moşteni părinţii adoptivi care-i foloseau doar ca muncitori neplătiţi !
   Acum , văzînd că n-au cu cine se înţelege , mai ales după cît s-au chinuit cu ei , proaspeţii părinţi tare s-au mai supărat : mai întîi
i-au certat , apoi i-au dezmoştenit favorîzînd ceilalţi copii din casă , sfîrşind prin a le aplica pedepse corporale !
   Povestea putea continua în această notă tristă dacă nu apărea de la ( a-ţi ghicit ) răsărit un nou personaj interesat de creşterea şi educarea bieţilor orfani : deşi nu l-a chemat nimeni , s-a băgat şi el , închipuindu-şi că o credinţă asemănătoare înseamnă si o origine asemănătoare şi şi-a luat rolul în serios ! De fapt mult prea în serios !
   Şi iată cum , amărîţii puşi sub tutelă se speteau muncind pentru a-şi întreţine tutorii : ba aceştia mai si veneau acasă beţi şi se băteau între ei ; cîteodată îi şi urecheau pe orfani fără motiv !
   Ce să mai vorbim , viaţa era mizerabilă . Şi au mers lucrurile aşa pînă ce tinerii şi-au dat seama că sînt neamuri : şi nu orice fel de neamuri , ci fraţi buni de o mamă si de-un tată ! În acest moment au hotarît că fiind o familie vor sta împreună , că sînt destul de mari să se descurce singuri .
   Dar credeţi că părinţii adoptivi au renunţat ? Nici gînd , chiar dacă unii şi-au dat obştescul sfîrşit , chiar daca alţii s-au indepărtat , mereu a rămas cîte un doritor de a da invaţăminte : penultimul i-a strîns la piept aproape 50 de ani . Şi i-a iubit atît de mult pe înfiaţii fără voie , încît era să-i sufoce la pieptu-i larg ca de URS : din prea multă dragoste , desigur !
   Însă fraţii deveniţi acum o familie , sătui de tutori din răsărit şi-au spus că poate au mai mult noroc din cealaltă direcţie , că poate în vest autoritatea tutelară este mai omenoasă !
   Ţi-ai găsit : omenie faţă de un străin găseşti numai în cărţi şi în filme ! Şi de unde înainte vreme cei din răsărit te forţau să înveţi ce voiau ei , acum ăştia din apus , care te căinau înainte vreme , trebuie rugaţi şi plătiţi să te inveţe - tot ce vor ei !
   Ei , şi-am ajuns la sfîrşitul poveştii : din tutore în tutore , din învăţător în învăţător şi din tătucă în tătucă am ajuns pînă în zilele noastre cînd constatăm că mare lucru fraţii n-au învăţat ( nici nu era de aşteptat , pentru că nimeni nu a vrut cu adevărat sa le bage ceva în cap , ci doar să-i trimită cu oile ) ; că au apucături cam rele , se ceartă pe jucării , mai sparg şi cîte un geam , sînt zgomotoşi şi noii lor educatori se gîndesc serios dacă n-ar trebui să-i exmatriculeze !
   Sigur au dreptate ! 

   Însă ne întrebăm : nu ar fi bine ca înainte de a-i pedepsi , să le spună cineva că au crescut , că sînt mari şi nu mai au nevoie de tutelă si tutori ?
   Şi apoi să-i lase in pace ?
   

Ω