 |
| Hundertwasser |
Față în față cu Simpaticu'
 |
| Hundertwasser |
Trebuie să recunoaștem plăcerea
pe care ne-a produs-o reîntîlnirea cu unul
dintre actorii români ce ne încîntă de fiecare dată cînd urcă pe scenă sau pe
... ecran ! Pînă să vorbim însă despre favoritul nostru , să spunem că în
realitate întreaga trupă ne-a plăcut .
Dar , despre ce este vorba ...
Dar , despre ce este vorba ...
Mai întîi și mai întîi ,
despre ambianță …
Pentru cine n-a fost la
teatrul Metropolis de pe Eminescu , din București , acesta poate fi un șoc : refăcut
în 2007 ( de fapt nu refăcut ci aproape făcut ) , a dat o fața nouă unei vechi
case de cultură : și astfel , o bătrînă și prăfuită clădire ce avea șanse mari
să ajungă în paragină , s-a transformat într-un
mic teatru , destul de cochet și comod ,
bine venit în sărăcia culturală bucureșteană .
Eram la o tastă distanță de a scrie și
discret , însă asta ar fi o minciună : deși așezat central , Metropolis este ,
paradoxal , destul de lăturalnic și peste mînă pentru cei ce nu sînt obișnuiți
cu cartierul , cu toate că pînă în Romană n-ai decît o plimbare de 10 , poate
15 minute ; dar această discreție a amplasamentului este din plin compensată de
modul în care arată clădirea ! Cine nu cunoaște lucrările lui Hundertwasser poate fi ușor descumpănit la
primul contact , însă după scurtă vreme și un strop de documentare va aprecia
cu siguranță spargerea tiparelor clasice și veselia debordantă a construcției : cine însă știe lucrările austriacului , va
privi cu plăcere și înțelegere clădirea teatrului dar și cu recunoștință . Recunostință pentru
că arhitectul român a preluat și nu copiat ideea , astfel că se poate păși în liniște , fără teama că podeaua ți se ridică
brusc sub picior ! Impresia generală ne-a transportat pentru cîteva clipe la
Viena , ceea ce n-am regretat de loc ...
 |
| Teatrul Metropolis |
Cît despre piesă ...
Piesa în sine , departe de a fi o capodoperă , este în general plăcută : adică o comedioară ușurică , fără pretenția de a spune lucruri mari , fără a face filosofie , fără a da lecții de viață și fără a face gaură în cer . Pur și simplu „ Fantoma , dragostea mea ” vrea să vă amuze : și reușește din plin , în primul rînd nu prin calitatea piesei ci prin calitatea jocului . Să recunoaștem că în respectivul text , micile „ colaborări ” cu autorul , n-au făcut altceva decît să adauge un strop de savoare unei povești previzibile ! Iar cînd în distribuție se mai gasește și „ Simpaticu’ ” Marius Florea Vizante , rețeta sigur va avea succes ! Sa explicăm de ce „ Simpaticu’ ” : în primul rînd pentru că într-adevăr ne este simpatic și în al doilea pentru că rolul în care l-am remarcat este Simpaticu’ cel nesuferit din Filantropica ! Regretăm că maximum ce i s-a putut oferi pînă acum este rolul din „ Restul e tăcere ” : a fost bun , dar credem că poate mai mult de atît ! Mult mai mult ! Spontaneitatea deja proverbială a lui Vizante a fost folosită din plin pe scenă spre deliciul publicului ce a suportat cu stoicism căldura din sală ( mulți plătitori ar fi ales să mai dea cițiva lei în plus la bilet dar să funcționeze aerul condiționat pe toată durata spectacolului ) !
Piesa în sine , departe de a fi o capodoperă , este în general plăcută : adică o comedioară ușurică , fără pretenția de a spune lucruri mari , fără a face filosofie , fără a da lecții de viață și fără a face gaură în cer . Pur și simplu „ Fantoma , dragostea mea ” vrea să vă amuze : și reușește din plin , în primul rînd nu prin calitatea piesei ci prin calitatea jocului . Să recunoaștem că în respectivul text , micile „ colaborări ” cu autorul , n-au făcut altceva decît să adauge un strop de savoare unei povești previzibile ! Iar cînd în distribuție se mai gasește și „ Simpaticu’ ” Marius Florea Vizante , rețeta sigur va avea succes ! Sa explicăm de ce „ Simpaticu’ ” : în primul rînd pentru că într-adevăr ne este simpatic și în al doilea pentru că rolul în care l-am remarcat este Simpaticu’ cel nesuferit din Filantropica ! Regretăm că maximum ce i s-a putut oferi pînă acum este rolul din „ Restul e tăcere ” : a fost bun , dar credem că poate mai mult de atît ! Mult mai mult ! Spontaneitatea deja proverbială a lui Vizante a fost folosită din plin pe scenă spre deliciul publicului ce a suportat cu stoicism căldura din sală ( mulți plătitori ar fi ales să mai dea cițiva lei în plus la bilet dar să funcționeze aerul condiționat pe toată durata spectacolului ) !
Era să uităm : foarte nostimă reacția în fața
asaltului telefoanelor mobile agresoare ( știți vorba bătrînească - prostul dacă
nu-i fudul , parcă nu e prost destul ! ) . Trăgînd linie , pentru un spectacol fără
pretenții , rezultatul final este încîntător oferind două ceasuri de bună
dispoziție în compania unei trupe ce știe să scoată ce-i mai nostim dintr-un
text : la total general , o seară foarte reușită !
Vom mai călca pragul
teatrului Metropolis ? Cu siguranță !
Ω
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu