Dacă cineva nu știa sau n-a crezut ...
Trebuie să recunoaștem că majoritatea celor care află ce se petrece cu adevărat în administrația sectorului patru din capitală sunt uimiți și chiar neîncrezători: nimeni - sau foarte puțini - pot crede că un primar s-a asociat cu lumea interlopă a zonei și că a încălcat cu bună știință toate speranțele locuitorilor!
Și totuși, lucrurile așa s-au petrecut!
Să ne amintim ... atunci când a candidat la primăria de la patru, piedone venea pe urmele unui fost stomatolog (Inimăroiu) care făcuse timp de trei ani și jumătate planuri în speranța că fi-va reales pentru a le aplica: bineînțeles că atunci când a fost în fața urnei, cetățeanul și-a amintit că gunoiul zace pe strada plină de gropi și că sectorul arată ca după război, drept care i-a arătat cartonașul roșu. Astfel, piedone a devenit primar de sector fără emoții, dovedind că nu posedă nici o idee, ci o șmecherie demnă de un șef de sală: a aplicat îndată toate planurile făcute de Inimăroiu, a schimbat peste noapte aspectul sectorului și toți fraierii au fost mulțumiti!
Spun fraierii, pentru că schimbările au fost numai de formă, fondul sectorului nefiind în vreun fel afectat: s-a măturat ceva mai mult, au fost montate niște aparate de gimnastică în parcul de suflet al primarului (acolo unde dădea audiențe de pe mașinuța de golf), a transformat trotuarele și spațiile verzi din sector în locuri de parcare, a acoperit ceva pieţe, a construit niște hale (de pe care cade placajul - vezi cea de la Piața Sudului!), dar nu a desenat un drum acolo unde ar fi fost necesar, nu a tras apă sau canal, nu a atras investitori reali în zona, a dat cu mâna largă spații verzi pentru construirea de blocuri de locuință, a sufocat sudul orașului permițând construcția de blocuri de locuințe în parcuri, a folosit poliția locală în orice alte scopuri decât cele cetățenești nu!
Ar fi foarte multe de spus ... se vorbește despre clanul sportivilor cum că ar fi foarte activ în zona: vom vedea când va ieși la iveală și Calu` de pe Drumul Găzarului sau toți acei „oameni de afaceri” cu interese în imobiliare și ani de pușcărie la activ!
Să vedem ce se întâmplă în sudul orașului atunci când cartierul mamut care înlocuiește vechile sere va fi populat!
Să vedem cum și dacă vor face față pasajele construite (sau în construcție) fără cap și minte atunci când la cei patru sute de mii de locuitori de acum se vor mai adăuga o sută de mii!
Să vedem cum va evolua zona secției 26 poliție, zona sufocată de gunoaie și oameni fără adăpost, zona în care se întâlnesc oamenii normali și muncitori cu electoratul fostului primar!
Sunt multe lucruri de lămurit la sectorul patru, actualul băluță nu este nici el curat, iar DNA-ul ar avea o pâine de mâncat pentru ani de zile: numai rudele prin alianță ale fostului „cel mai mare” primar și ar necesita o secție specială!
Speranța locuitorilor din patru este că justiția va interveni făcând curățenie acolo unde prefectura București nu a văzut niciodată nici un semn alarmant!
Ω
Așadar la mulți ani ... ceea ce le dorim și lui piedone și acoliților lui de toate culorile, de toate gradele de rudenie, de toate relațiile de afaceri jegoase: la mulți ani! La cât mai mulți!
miercuri, 30 decembrie 2015
vineri, 25 decembrie 2015
LA MULȚI ANI!
INDIFERENT DE SIMPATII SAU ANTIPATII,
INDIFERENT DACĂ AU FOST „COLECTIVIZAȚI” SAU NU,
INDIFERENT DE CULOARE,
INDIFERENT DE AVERE,
LA MULȚI ANI!
Ω
miercuri, 23 decembrie 2015
Tăiatul narcisului
Fără liber!
Constatăm, cu surprindere, că (I LOVE) DNA-ul nu are liber acum când toată lumea frământă cozonaci!
Constatăm, de asemenea, că dacă toată lumea taie porcul și se pregătește cu sarmale, cârnați și jumări pentru ziua sfântă ce va să vină, oamenii de la DNA taie narcisul și-l perpelește la foc potrivit, cu garnitură de dispoziții verbale privind grăbirea dării în folosință a unei anumite bucăți de autostradă!
Aceiași domni de la DNA, par a se pregăti de Crăciun și cu cozonaci de rus și bonta, cei care l-au presat pe narcisul din proțap să accepte lucrările executate de firma de casă indiferent de calitatea lor!
Poate acum, stând în țeapa proțapului deneaistic, narcisul de serviciu se va hotărî să nu ridice din umeri și să spună tot ce știe, să nu dea vina pe apa liberală care s-a infiltrat sub cei 20 de kilometri de autostradă pesedistă și să povestească cu lux de amănunte cum a fost cu inaugurarea fastuoasă din ajunul dezastruoaselor alegeri prezidențiale!
Ω
Poate fi Ignatul aplicat și foștilor miniștri?
Sperăm că da!
luni, 21 decembrie 2015
Încântătoarea puritate a tradițiilor
Priviți cu atenție ce urmează ...
Și eu am fost la fel de încântat de spectacolul pe care mi l-a oferit (aproape) gratuit strada și, mi-am spus: DA, bravo, iată că tradițiile nu pier!
Nu numai că nu pier, ba chiar evoluează: până mai ieri, românul mergea cu capra, unii conlocuitori cu ursul, cu plugul (plugușorul, să fie mai ușor, că era zi de sărbătoare!), cu steaua (nu cu FCSB), cu sorcova ...
Se mergea cu multe, că așa era tradiția din moși strămoși, să se meargă cu diverse, dar în special cu colindul!
Ce a mai rămas din asta?
A rămas obiceiul mersului cu cerșitul, obicei la origine țigănesc, ulterior mahalagesc și acum universal!
Precum băgați de seamă, mersul cu cerșitul reprezintă o evoluție, un nivel superior în tradițiile noastre milenare: dacă cerșetorii erau de găsit în special la ușile bisericilor sau la porțile cimitirelor ori în puncte bine determinate din orașe („Mâna care nu spune o povestea nu primește pomană!”), mai nou, sindicaliștii mâinii întinse și-au spus să vină în întâmpinarea doritorilor, deplasându-se în teritoriu! Și astfel, a apărut mersul cu orice doriți dumneavostră, în curând cu merțanu`!
Așteptăm reapariția puradeilor prin mijloacele de transport în comun, că la ușă, prima pereche de urâți de pseudo colinde urători a venit în seara zilei de duminică 13 decembrie!
Frumoase tradiții mai avem ...
Halal de noi!
Ω
Foaie verde și-un piper
Să trăiască dom` şofer
Că ne-a dus și ne-a plimbat
Și nu ne-a accidentat ...
P.S. Nu-i agreez mai mult nici pe Crăciun Hrușcă și nici pe juniorul anilor `50 - `60 Bănică, dar parcă se apropie mai mult de ce am vrea să fie sărbătorile!
Și eu am fost la fel de încântat de spectacolul pe care mi l-a oferit (aproape) gratuit strada și, mi-am spus: DA, bravo, iată că tradițiile nu pier!
Nu numai că nu pier, ba chiar evoluează: până mai ieri, românul mergea cu capra, unii conlocuitori cu ursul, cu plugul (plugușorul, să fie mai ușor, că era zi de sărbătoare!), cu steaua (nu cu FCSB), cu sorcova ...
Se mergea cu multe, că așa era tradiția din moși strămoși, să se meargă cu diverse, dar în special cu colindul!
Ce a mai rămas din asta?
A rămas obiceiul mersului cu cerșitul, obicei la origine țigănesc, ulterior mahalagesc și acum universal!
Precum băgați de seamă, mersul cu cerșitul reprezintă o evoluție, un nivel superior în tradițiile noastre milenare: dacă cerșetorii erau de găsit în special la ușile bisericilor sau la porțile cimitirelor ori în puncte bine determinate din orașe („Mâna care nu spune o povestea nu primește pomană!”), mai nou, sindicaliștii mâinii întinse și-au spus să vină în întâmpinarea doritorilor, deplasându-se în teritoriu! Și astfel, a apărut mersul cu orice doriți dumneavostră, în curând cu merțanu`!
Așteptăm reapariția puradeilor prin mijloacele de transport în comun, că la ușă, prima pereche de urâți de pseudo colinde urători a venit în seara zilei de duminică 13 decembrie!
Frumoase tradiții mai avem ...
Halal de noi!
Ω
Foaie verde și-un piper
Să trăiască dom` şofer
Că ne-a dus și ne-a plimbat
Și nu ne-a accidentat ...
P.S. Nu-i agreez mai mult nici pe Crăciun Hrușcă și nici pe juniorul anilor `50 - `60 Bănică, dar parcă se apropie mai mult de ce am vrea să fie sărbătorile!
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Hai să ne crucim!
Căruța înaintea boilor
Ascult și mă crucesc!
Privesc și iar mă crucesc!
Un reportaj emis la un program de știri, face mare caz de numărul mic de farmacii cu orar (și) de noapte! Respectivul reportaj, „înfiera cu mânie proletară” această lipsă, prezentându-ne cazuri revoltătoare, cazuri ale unor persoane care umblă în miez de noaptea să găsească diferite medicamente sau instrumentar medical!
Bieții de ei ...
Bieții retardați „oameni de televiziuni” care nu văd pădurea din cauza copacilor!
Bieții reduși mintal care consideră anormală lipsa farmaciilor de noapte și normală trimiterea „aparținătorului” (oribil cuvânt, cine l-o fi inventat?) să cumpere cele necesare bolnavului internat la
Adică principala prioritate este lipsa unor farmacii oarecare și nu sistemul hoțesc care trimite oamenii să cumpere cele necesare spitalului DE STAT pe care oricum îl finanțăm din impozite?
Chiar atât de tăntălăi ne cred pe noi pseudo ziariștii TV?
Ω
Dacă da, atunci
Ascult și mă crucesc!
Privesc și iar mă crucesc!
Un reportaj emis la un program de știri, face mare caz de numărul mic de farmacii cu orar (și) de noapte! Respectivul reportaj, „înfiera cu mânie proletară” această lipsă, prezentându-ne cazuri revoltătoare, cazuri ale unor persoane care umblă în miez de noaptea să găsească diferite medicamente sau instrumentar medical!
Bieții de ei ...
Bieții retardați „oameni de televiziuni” care nu văd pădurea din cauza copacilor!
Bieții reduși mintal care consideră anormală lipsa farmaciilor de noapte și normală trimiterea „aparținătorului” (oribil cuvânt, cine l-o fi inventat?) să cumpere cele necesare bolnavului internat la
TERAPIE INTENSIVĂ?
Sau la chirurgie ori la maternitate ...Adică principala prioritate este lipsa unor farmacii oarecare și nu sistemul hoțesc care trimite oamenii să cumpere cele necesare spitalului DE STAT pe care oricum îl finanțăm din impozite?
Chiar atât de tăntălăi ne cred pe noi pseudo ziariștii TV?
Ω
Dacă da, atunci
„BA PE-A MAMII DUMNEAVOASTRĂ!”
NA!
joi, 17 decembrie 2015
Tâmpenia - boală sau talent?
A fi prost, este un dat!
A rămâne așa, cum se cheamă?
Am bântuit prin pieţe și magazine în căutarea unui brăduț: vine Crăciunul și, așa cum am învățat de mici copii, sărbătoarea nu ar fi completă fără acest articol nemțesc de recentă proveniență!
Așadar, până aici lucrurile sunt perfect normale!
Mai departe ...
Ajung la un magazin mare (nu pot spune hiper ...) și descopăr prețuri pentru toate buzunarele, adică de la 80 de lei în sus!
Mi se pare cam scumpișor pentru un (în definitiv) moft lipsit de orice semnificație religioasă ori de altă natură, dar cum amintirea copilăriei și plăcerea de a da din când în când în mintea lor (a copiilor) este prea tentantă, îmi continui plimbarea prin pieţe: și bine fac! În piață deci, un tuciuriu concetățean, îmi cere 160 de lei pe un brăduț micuț și oarecum drăguț dintr-o singură direcție privit!
Eu îl întreb dacă glumește!
El spune că nu!
Eu îi amintesc faptul (trist!) că pe 25 Decembrie dimineaţă toți brazii aceia vor fi lemn de foc, lipsiți de altă valoare comercială!
El mă privește mirat și pare a nu pricepe chestia asta cu ce se va întâmpla în viitor (pasa pe poziție viitoare, cum se spune în sport)!
Eu îi doresc poftă bună la brazii pe care-i va avea pe masă în ziua de Crăciun!
El mă înjură de mama!
Eu îi explic că așa se întâmplă în toți anii și că salubritatea strânge mormane de brazi nevânduți!
El spune că nu crede!
Eu îi întorc spatele și plec!
Ω
Așadar, să ceri un preț nemeritat pentru o marfă, este o dovadă de prostie crasă, dar să faci acest lucru atunci când marfa aceea este „extrem” de sezonieră, mi se pare deja absurd!
Povestea asta se repetă an de an, cu aceiași actori, fie ei tuciurii, fie ei comersanți din creier de munte ce vin să înghețe în pieţe, oameni care nu vor să înțeleagă cum stă treaba cu valoarea de piață, momentul economic și câștigul din volumul de vânzări!
Din păcate și magazinele par a gândi la fel ca amărâții care se cred acum mari și tari!
Problema mea, este următoarea: dacă prostia aceasta se repetă an de an, cum de nu învață nici un vânzător de brazi din ea?
A rămâne așa, cum se cheamă?
Am bântuit prin pieţe și magazine în căutarea unui brăduț: vine Crăciunul și, așa cum am învățat de mici copii, sărbătoarea nu ar fi completă fără acest articol nemțesc de recentă proveniență!
Așadar, până aici lucrurile sunt perfect normale!
Mai departe ...
Ajung la un magazin mare (nu pot spune hiper ...) și descopăr prețuri pentru toate buzunarele, adică de la 80 de lei în sus!
Mi se pare cam scumpișor pentru un (în definitiv) moft lipsit de orice semnificație religioasă ori de altă natură, dar cum amintirea copilăriei și plăcerea de a da din când în când în mintea lor (a copiilor) este prea tentantă, îmi continui plimbarea prin pieţe: și bine fac! În piață deci, un tuciuriu concetățean, îmi cere 160 de lei pe un brăduț micuț și oarecum drăguț dintr-o singură direcție privit!
Eu îl întreb dacă glumește!
El spune că nu!
Eu îi amintesc faptul (trist!) că pe 25 Decembrie dimineaţă toți brazii aceia vor fi lemn de foc, lipsiți de altă valoare comercială!
El mă privește mirat și pare a nu pricepe chestia asta cu ce se va întâmpla în viitor (pasa pe poziție viitoare, cum se spune în sport)!
Eu îi doresc poftă bună la brazii pe care-i va avea pe masă în ziua de Crăciun!
El mă înjură de mama!
Eu îi explic că așa se întâmplă în toți anii și că salubritatea strânge mormane de brazi nevânduți!
El spune că nu crede!
Eu îi întorc spatele și plec!
Ω
Așadar, să ceri un preț nemeritat pentru o marfă, este o dovadă de prostie crasă, dar să faci acest lucru atunci când marfa aceea este „extrem” de sezonieră, mi se pare deja absurd!
Povestea asta se repetă an de an, cu aceiași actori, fie ei tuciurii, fie ei comersanți din creier de munte ce vin să înghețe în pieţe, oameni care nu vor să înțeleagă cum stă treaba cu valoarea de piață, momentul economic și câștigul din volumul de vânzări!
Din păcate și magazinele par a gândi la fel ca amărâții care se cred acum mari și tari!
Problema mea, este următoarea: dacă prostia aceasta se repetă an de an, cum de nu învață nici un vânzător de brazi din ea?
ADICĂ, SUNT TÂMPIȚI DIN FACERE
SAU ÎNVAȚĂ SĂ RĂMÂNĂ AȘA?
miercuri, 16 decembrie 2015
Miorița: privilegiul de a sta între baltagul legii și legea baltagului
Poporul este norodul, iară nu tagma jefuitorilor!
Să o luăm pe îndelete și pe rând: în ultima vreme, în România se petrec lucruri ciudate și neînchipuite cu câtva timp în urmă! Adică, într-o țară care acum puțin mai mult de o sută de ani era numărul unu la crescut animale, o lege absurdă și răuvoitoare vrea să distrugă modul de viață (și nu numai) al celor care mai trăiesc încă astfel!
Așadar, legea vânătorii (vom folosi numele prescurtat) intră cu pușca și bocancii de firmă în ograda și stânele ciobanilor, părând a dori să facă ordine într-un domeniu de activitate ordonat și organizat în ultimele (cel puțin) trei mii de ani! Să priviți legea doar prin prisma ilarității problemei inventarierii câinilor ar fi o greșeală, pentru că actul acesta, sub hohotul de râs iscat de prostia numărării câinilor ascunde un atac la un bun național și la patrimonial național!
De ce?
Pentru că, grija bruscă pentru vânat - se știe că vânatul este sportul săracului, practicat de toți amărâții din România! - maschează interese economice: limitarea numărului de câini, va obligă ciobanii să-și limiteze numărul de oi, iar asta va duce imediat la scăderea drastică a producției de lână și lapte și la dispariția aproape totală a micii producții de manufactură și produse tradiționale! Vor dispărea din pieţe mai toți producătorii „sibieni” cu care ne-am învățat și care fac concurență marilor fabricanți de iaurt pe care nu scrie iaurt, de smântână care seamănă izbitor cu ceea ce știam noi că se cheamă iaurt și de brânză cu gust de cretă - să nu mai vorbim despre laptele de consum, obţinut direct din ... lapte praf! Asta ar fi prima realizare, pentru că micșorarea cantității de lapte ar duce la micșorarea cantității de produse și la creșterea explozivă a prețurilor acestora, adică, în final, ieșirea lor voluntară de pe piață!
Vine apoi obligația adăpostirii oilor în saivane și hrănirea lor într-un mod legiferat peste iarnă: inițiatorii legii s-au substituit tradiției populare milenare, cea care știe bine la ce „Sânt`” se pleacă cu oile și la care se revine! Aceeași tradiție i-a învățat pe oamenii locului cum să crească animalele, câți câini să țină la turmă, cum să le mulgă și când să le tundă, de câți măgari au nevoie și, chiar dacă acum Ghiță ciobanul are tabletă și conexiune la internet, fără să știe că-i zice așa, tot în transhumanță pleacă primăvara și tot din transhumanță se întoarce târziu toamna!
A propos de transhumanță: dacă o turmă cu trei câini coboară de la munte spre șes, ce face cu doi dintre câini?
Îi omoară? Pe rând?
Îi trimite acasă „par avion”?
Și ce câine trebuie să păstreze? Se dă examen?
Lăsând gluma de o parte, împuținarea câinilor ciobănești va ridica o problemă majoră și în fața celor ce se zbat de ani de zile să legifereze rasele tradiționale de câini de turmă (mioritic, carpatin și, mai nou, bucovinean): numai un imbecil de ales își poate închipui că un cioban ține pe lângă stână o ciurdă de câini doar de dragul câinilor și nu din nevoia de pază și conducere a turmei! Doar un idiot de ales a putut crede că ciobanul are la stână mai mulți câini decât are economic nevoie, numai un prostovan ori un răuvoitor a putut crede că ciobanii țin câini de dragul câinilor și că seamănă cu leșinatele de dragul maidanezilor din orașe sau cu vreo Brigitte Bardot!
Îngrozitor ...
Și, în acest fel, facem trecerea spre minunații noștri parlamentari și aflăm cu satisfacție că și-au votat pensii speciale!
Bravo lor!
Chiar mă bucur!
Ce nu mă bucură, este altceva: o țață parlamentar, ne-a explicat nevoia acestor pensii prin faptul că perioada petrecută în parlament nu se consideră vechime! Așa o fi, dar tanti cu brațul ridicat a votat probabil și legea pensiilor, lege din care a dispărut noțiunea de „vechime în muncă”, fiind înlocuită de cea de „stagiu de cotizare”! Așadar, bieții noștri aleși și-ar putea plăti singuri singurei contribuția la pensie, în cuantumul dorit de dumnealor, fără a împovăra și mai mult sistemul: probabil că celor ce le-a fost clar că femeile pot munci liniștite până la 65 de ani în fabrică, nu le-a fost clar cum să-și achite cu mâna proprie cotizația la pensii de stat!
Spuneam că mă bucură hotărârea lor de a-și aproba pensii speciale în acest cuantum ... și iată de ce: acum, sunt circa 700 de foști parlamentari în situația de a primi acești bani; de la anul, vor fi cel puțin o mie; luând o medie de 5000/om/lună, un calcul sumar spune că
Și pentru că „aleșii” s-au folosit din plin de privilegiul poziției lor (nu vă lăsați amăgiți, liberalii au ieșit din sală în semn de protest ȘTIIND CĂ LEGEA VA TRECE dar fără gândul de a refuza banii nemeritați!) și omul obișnuit primește ceva!
Ce primește?
Simplu și deja așteptat, primește facturi mai mari: supravegherea financiară, cea în care DNA-ul încă n-a intrat, consideră firească explozia prețurilor asigurărilor RCA, consideră normală obligația plătirii cărții verzi pentru cine nu scoate maşina din țară, crede că lăcomia pe buzunarul altuia este un lucru bun și închide ochii la hoțiile din așa zisa industrie a asigurărilor!
Este de-a dreptul revoltător faptul că un organism pus să supravegheze financiar asiguratorii, un organism plătit de noi să ne apere împotriva spolierii datorate lăcomiei unor firme și indivizi fără scrupule, este deci revoltător că tocmai un asemenea organism nu ne apară în nici un fel, ba chiar protejează interesele veșnic flămânzilor asiguratori în fața îmbuibaților consumatori români!
Așteptăm cu nerăbdare noua serie de scriitori de pușcărie proveniți din rândul ASF: vor avea mult de scris ... începând cu declarația!
Ω
Că tot vorbeam despre Miorița ... măcar dacă ar apărea vreun Radu Gyr!
Să o luăm pe îndelete și pe rând: în ultima vreme, în România se petrec lucruri ciudate și neînchipuite cu câtva timp în urmă! Adică, într-o țară care acum puțin mai mult de o sută de ani era numărul unu la crescut animale, o lege absurdă și răuvoitoare vrea să distrugă modul de viață (și nu numai) al celor care mai trăiesc încă astfel!
Așadar, legea vânătorii (vom folosi numele prescurtat) intră cu pușca și bocancii de firmă în ograda și stânele ciobanilor, părând a dori să facă ordine într-un domeniu de activitate ordonat și organizat în ultimele (cel puțin) trei mii de ani! Să priviți legea doar prin prisma ilarității problemei inventarierii câinilor ar fi o greșeală, pentru că actul acesta, sub hohotul de râs iscat de prostia numărării câinilor ascunde un atac la un bun național și la patrimonial național!
De ce?
Pentru că, grija bruscă pentru vânat - se știe că vânatul este sportul săracului, practicat de toți amărâții din România! - maschează interese economice: limitarea numărului de câini, va obligă ciobanii să-și limiteze numărul de oi, iar asta va duce imediat la scăderea drastică a producției de lână și lapte și la dispariția aproape totală a micii producții de manufactură și produse tradiționale! Vor dispărea din pieţe mai toți producătorii „sibieni” cu care ne-am învățat și care fac concurență marilor fabricanți de iaurt pe care nu scrie iaurt, de smântână care seamănă izbitor cu ceea ce știam noi că se cheamă iaurt și de brânză cu gust de cretă - să nu mai vorbim despre laptele de consum, obţinut direct din ... lapte praf! Asta ar fi prima realizare, pentru că micșorarea cantității de lapte ar duce la micșorarea cantității de produse și la creșterea explozivă a prețurilor acestora, adică, în final, ieșirea lor voluntară de pe piață!
Vine apoi obligația adăpostirii oilor în saivane și hrănirea lor într-un mod legiferat peste iarnă: inițiatorii legii s-au substituit tradiției populare milenare, cea care știe bine la ce „Sânt`” se pleacă cu oile și la care se revine! Aceeași tradiție i-a învățat pe oamenii locului cum să crească animalele, câți câini să țină la turmă, cum să le mulgă și când să le tundă, de câți măgari au nevoie și, chiar dacă acum Ghiță ciobanul are tabletă și conexiune la internet, fără să știe că-i zice așa, tot în transhumanță pleacă primăvara și tot din transhumanță se întoarce târziu toamna!
A propos de transhumanță: dacă o turmă cu trei câini coboară de la munte spre șes, ce face cu doi dintre câini?
Îi omoară? Pe rând?
Îi trimite acasă „par avion”?
Și ce câine trebuie să păstreze? Se dă examen?
Lăsând gluma de o parte, împuținarea câinilor ciobănești va ridica o problemă majoră și în fața celor ce se zbat de ani de zile să legifereze rasele tradiționale de câini de turmă (mioritic, carpatin și, mai nou, bucovinean): numai un imbecil de ales își poate închipui că un cioban ține pe lângă stână o ciurdă de câini doar de dragul câinilor și nu din nevoia de pază și conducere a turmei! Doar un idiot de ales a putut crede că ciobanul are la stână mai mulți câini decât are economic nevoie, numai un prostovan ori un răuvoitor a putut crede că ciobanii țin câini de dragul câinilor și că seamănă cu leșinatele de dragul maidanezilor din orașe sau cu vreo Brigitte Bardot!
Îngrozitor ...
Și, în acest fel, facem trecerea spre minunații noștri parlamentari și aflăm cu satisfacție că și-au votat pensii speciale!
Bravo lor!
Chiar mă bucur!
Ce nu mă bucură, este altceva: o țață parlamentar, ne-a explicat nevoia acestor pensii prin faptul că perioada petrecută în parlament nu se consideră vechime! Așa o fi, dar tanti cu brațul ridicat a votat probabil și legea pensiilor, lege din care a dispărut noțiunea de „vechime în muncă”, fiind înlocuită de cea de „stagiu de cotizare”! Așadar, bieții noștri aleși și-ar putea plăti singuri singurei contribuția la pensie, în cuantumul dorit de dumnealor, fără a împovăra și mai mult sistemul: probabil că celor ce le-a fost clar că femeile pot munci liniștite până la 65 de ani în fabrică, nu le-a fost clar cum să-și achite cu mâna proprie cotizația la pensii de stat!
Spuneam că mă bucură hotărârea lor de a-și aproba pensii speciale în acest cuantum ... și iată de ce: acum, sunt circa 700 de foști parlamentari în situația de a primi acești bani; de la anul, vor fi cel puțin o mie; luând o medie de 5000/om/lună, un calcul sumar spune că
1000 pensionari speciali X 5000 lei lunar X 12 luni pe an = 60.000.000 lei,
adică
60.000.000 împărțit la 4,5 lei la € = 13.333.333,33 €!
Pentru asta mă bucur, pentru că nu iau de la gura copiilor sau a bolnavilor decât puțin peste 13 milioane de euro pe an: ar fi putut chiar mai mult, nu-i așa?Și pentru că „aleșii” s-au folosit din plin de privilegiul poziției lor (nu vă lăsați amăgiți, liberalii au ieșit din sală în semn de protest ȘTIIND CĂ LEGEA VA TRECE dar fără gândul de a refuza banii nemeritați!) și omul obișnuit primește ceva!
Ce primește?
Simplu și deja așteptat, primește facturi mai mari: supravegherea financiară, cea în care DNA-ul încă n-a intrat, consideră firească explozia prețurilor asigurărilor RCA, consideră normală obligația plătirii cărții verzi pentru cine nu scoate maşina din țară, crede că lăcomia pe buzunarul altuia este un lucru bun și închide ochii la hoțiile din așa zisa industrie a asigurărilor!
Este de-a dreptul revoltător faptul că un organism pus să supravegheze financiar asiguratorii, un organism plătit de noi să ne apere împotriva spolierii datorate lăcomiei unor firme și indivizi fără scrupule, este deci revoltător că tocmai un asemenea organism nu ne apară în nici un fel, ba chiar protejează interesele veșnic flămânzilor asiguratori în fața îmbuibaților consumatori români!
Așteptăm cu nerăbdare noua serie de scriitori de pușcărie proveniți din rândul ASF: vor avea mult de scris ... începând cu declarația!
Ω
Că tot vorbeam despre Miorița ... măcar dacă ar apărea vreun Radu Gyr!
marți, 15 decembrie 2015
O milă infinită
Bietul de el ...
Aflu cu surprindere că senatorul DAN ȘOVA, fostul ministru DAN ȘOVA, prietenul perfect DAN ȘOVA, omul de mare încredere DAN ȘOVA și tovarășul de afaceri DAN ȘOVA, a fost reținut pentru 20 de zile!
Așadar, mârșava procuratură nu s-a lăsat și tot l-a reținut pe mai sus pomenitul!
Dar, dincolo de faptul în sine, fără să vreau mai văd și altceva ... așadar nu a avut putere ungerea în plenul parlamentului cu sfântul mir?
Nici prietenia la cataramă cu primul arogant al țării, exul bonta?
Și nici intervențiile pe linie politică?
Adică, dincolo de toate aceste paravane, justiția poate fi independentă și poate funcționa așa cum trebuie?
Să revenim însă ... justiția a hotărât că toți cei din prima frază pot fi reținuți, toți, fără șovăială, că pot și trebuie să dea socoteală pentru mâinile adânc băgate în bugetele mai fără apărare! Lungul drum al justiției continuă în direcția cea bună și sperăm ca acest lucru să devină o normalitate, iar noi să nu ne mai mirăm ca proștii că se poate face dreptate!
Doamne ajută!
Ω
Spuneam „Bietul de el ...”
Și când spuneam asta, mă gândeam la cetățeanul român de rând, la plătitorul vacanțelor și vilelor și amantelor aleșilor cu apucături de lume interlopă: următorul pas pe care și-l dorește „Bietul de el ...” este recuperarea reală și integrală a prejudiciilor produse de d`alde șova, voiculescu ori alții ca ei!
Aflu cu surprindere că senatorul DAN ȘOVA, fostul ministru DAN ȘOVA, prietenul perfect DAN ȘOVA, omul de mare încredere DAN ȘOVA și tovarășul de afaceri DAN ȘOVA, a fost reținut pentru 20 de zile!
Așadar, mârșava procuratură nu s-a lăsat și tot l-a reținut pe mai sus pomenitul!
Dar, dincolo de faptul în sine, fără să vreau mai văd și altceva ... așadar nu a avut putere ungerea în plenul parlamentului cu sfântul mir?
Nici prietenia la cataramă cu primul arogant al țării, exul bonta?
Și nici intervențiile pe linie politică?
Adică, dincolo de toate aceste paravane, justiția poate fi independentă și poate funcționa așa cum trebuie?
DACĂ DA, SĂ NE BUCURĂM!
Arestarea preventivă a lui dan șova, arestare posibilă după o telenovelă a votului pe imunitate, ridică din nou problema imunității aleșilor și arată din nou nevoia de separare clară a dreptului la declarație politică de dreptul de a fi cocoloșit în probleme penale: iată că și legea se arată a fi un organism viu, în plină evoluție, un organism perfectibil!Să revenim însă ... justiția a hotărât că toți cei din prima frază pot fi reținuți, toți, fără șovăială, că pot și trebuie să dea socoteală pentru mâinile adânc băgate în bugetele mai fără apărare! Lungul drum al justiției continuă în direcția cea bună și sperăm ca acest lucru să devină o normalitate, iar noi să nu ne mai mirăm ca proștii că se poate face dreptate!
Doamne ajută!
Ω
Spuneam „Bietul de el ...”
Și când spuneam asta, mă gândeam la cetățeanul român de rând, la plătitorul vacanțelor și vilelor și amantelor aleșilor cu apucături de lume interlopă: următorul pas pe care și-l dorește „Bietul de el ...” este recuperarea reală și integrală a prejudiciilor produse de d`alde șova, voiculescu ori alții ca ei!
A propos de „Bietul de el” ... : oare cum a fost primită vestea reținerii unsului, în familia bonta?
vineri, 11 decembrie 2015
Voievodul țiganilor
Ce naște din năstase ...
Mai zilele trecute, un bun amic îmi spunea că el preferă să aibă de-a face cu un hoț și nu cu un om politic! Mirarea mea a fost iute transformată într-un amar amuzament, amicul în cauză explicându-mi că hoțul este - în felul lui - mult mai cinstit decât omul politic: adică hoțul îmi fură ce-mi fură și se duce, mă lasă va să zică în pace, pe când omul politic nu are pic de onestitate de breaslă, pentru că vezi dumneata, mă fură și în același timp mă minte cum că banii mi-i ia pentru a-i da la sănătate, la armată, la educație ori la drumuri!
Vă spun sincer că paralela între doi hoți m-a amuzat pe moment, pentru ca apoi, părându-mi-se exagerată, s-o uit: seara la știri însă ce aflu?
Ce ați aflat și dumneavoastră, bineînțeles: un individ cu
Așadar, ce a făcut minunatul nucleu al retrocedărilor?
Simplu: l-a pus pe „prince” să ceară orice, fără să conteze dacă ar avea vreun drept sau nu asupra acelor bunuri, l-a pus pe briantinatul „prince” să se dea drept moștenitor al Elenei Lupescu și al lui Carol II, l-a pus într-un cuvânt să facă ce face orice vânător de avere - să ceară, orice, numai să ceară!
Iar dumnealor, între furtul unei colecții de ceasuri, conducerea unui ziar și un divorț de tot râsul, s-au ocupat ca junele tată să primească de peste tot cât mai mult: jupân truică, om al lui năstase multe case, sărăcit de fosta-i consoartă , a pus în aplicare toate învățăturile magistrului, iar necunoscutul marcovici, hrănit cu înțelepciunea tăriceanului, a dat și el o mână de ajutor (economia transcede vezi bine culoarea politică)!
Oamenii au făcut ce știu ei mai bine, adică au ciordit țigănește de la stat, au băgat mâna-n buzunarul nostru al tuturor, au beneficiat de „înțelegerea” unor reprezentanți ai autorităților statului și de a unor notari și judecători, au făcut pe dracu-n patru și sub acoperirea cererilor „prințului” au cumpărat de la acesta drepturi litigioase inexistente, drepturi pe care le-au transformat într-o gaură de peste 130.000.000 €!
Numai!
Numai atât până acum ...
Hoția a avut pretenții de deșteptăciune de Ferentari ori de Chitila, adică „eu vă vând ceva ce cred că-mi aparține, voi, cumpărători de bună credință, obțineți în instanță proprietatea asupra zisului bun și, toată lumea-i mulțumită și nimeni vinovat”!
Din fericire, un organism numit el DNA, nu este de acord cu această logică strâmbă mascată sub un truism - sau truicăism - și simțind că nici acolo nu are vreo jenă de cumetriile zburdalnicului „prinț”, s-a apucat să sape prin terenurile retrocedate!
Și ce-a găsit până acum - zic unii! - ar fi mai nimic!
Ω
Din păcate, descendența biologică a fost confundată de mulți absolvenți de la privat cu aparteneța individului la Casa Regală Română și cu dreptul de moștenire asupra tuturor bunurilor acesteia: lucrul se dovedește bineînțeles fals și, poate acum, în al doisprezecelea ceas se va găsi cineva care să facă lumină și în mintea pseudo „prințului”!
În caz contrar, vom continua să avem prinți în republică, în continuare Mihai va fi numit (greșit) regele și nu exregele!
Oricum am lua-o, dacă este vorba despre regi în România modernă, între paul nepotul cucoanei Lambrino - cea cu naturelul simțitor la prințul Carol - și alții, eu îi aleg pe acești alții: de exemplu pe HAGI!
P.S. năstase are mână proastă la elevi: cade acum truică, după ce nici bonta nu se simte prea bine ... ce chestie!!!
Mai zilele trecute, un bun amic îmi spunea că el preferă să aibă de-a face cu un hoț și nu cu un om politic! Mirarea mea a fost iute transformată într-un amar amuzament, amicul în cauză explicându-mi că hoțul este - în felul lui - mult mai cinstit decât omul politic: adică hoțul îmi fură ce-mi fură și se duce, mă lasă va să zică în pace, pe când omul politic nu are pic de onestitate de breaslă, pentru că vezi dumneata, mă fură și în același timp mă minte cum că banii mi-i ia pentru a-i da la sănătate, la armată, la educație ori la drumuri!
Vă spun sincer că paralela între doi hoți m-a amuzat pe moment, pentru ca apoi, părându-mi-se exagerată, s-o uit: seara la știri însă ce aflu?
Ce ați aflat și dumneavoastră, bineînțeles: un individ cu
„ ... o figură anodină,
De frizer cu mandolină”
autointitulat prinț de România, a hotărât să pună laba pe tot ce poate! Așadar, odată hotărârea luată, respectivul nepot de fată mare și cuminte zisă Zizi Lambrino, și-a găsit tovarăși asemenea lui: un truică, un andronic (ce nume mare, de bazilei!) dar și un marcovici. Scopul asocierii a fost, evident, unul oneros: măria sa le prince purtând numele de Saul, pardon, de Pavel, adică Paul, nume nemaiîntâlnit în casa regală a României, și-a găsit complici pe măsură, aruncând nada în toate colțurile politicii românești, așa că după ce președintele republicii de la acea vreme, traianul băsesc adică, i-a botezat odorul, nu este de mirare că și-a găsit iute camarazi pe măsură!Așadar, ce a făcut minunatul nucleu al retrocedărilor?
Simplu: l-a pus pe „prince” să ceară orice, fără să conteze dacă ar avea vreun drept sau nu asupra acelor bunuri, l-a pus pe briantinatul „prince” să se dea drept moștenitor al Elenei Lupescu și al lui Carol II, l-a pus într-un cuvânt să facă ce face orice vânător de avere - să ceară, orice, numai să ceară!
Iar dumnealor, între furtul unei colecții de ceasuri, conducerea unui ziar și un divorț de tot râsul, s-au ocupat ca junele tată să primească de peste tot cât mai mult: jupân truică, om al lui năstase multe case, sărăcit de fosta-i consoartă , a pus în aplicare toate învățăturile magistrului, iar necunoscutul marcovici, hrănit cu înțelepciunea tăriceanului, a dat și el o mână de ajutor (economia transcede vezi bine culoarea politică)!
Oamenii au făcut ce știu ei mai bine, adică au ciordit țigănește de la stat, au băgat mâna-n buzunarul nostru al tuturor, au beneficiat de „înțelegerea” unor reprezentanți ai autorităților statului și de a unor notari și judecători, au făcut pe dracu-n patru și sub acoperirea cererilor „prințului” au cumpărat de la acesta drepturi litigioase inexistente, drepturi pe care le-au transformat într-o gaură de peste 130.000.000 €!
Numai!
Numai atât până acum ...
Hoția a avut pretenții de deșteptăciune de Ferentari ori de Chitila, adică „eu vă vând ceva ce cred că-mi aparține, voi, cumpărători de bună credință, obțineți în instanță proprietatea asupra zisului bun și, toată lumea-i mulțumită și nimeni vinovat”!
Din fericire, un organism numit el DNA, nu este de acord cu această logică strâmbă mascată sub un truism - sau truicăism - și simțind că nici acolo nu are vreo jenă de cumetriile zburdalnicului „prinț”, s-a apucat să sape prin terenurile retrocedate!
Și ce-a găsit până acum - zic unii! - ar fi mai nimic!
Ω
Din păcate, descendența biologică a fost confundată de mulți absolvenți de la privat cu aparteneța individului la Casa Regală Română și cu dreptul de moștenire asupra tuturor bunurilor acesteia: lucrul se dovedește bineînțeles fals și, poate acum, în al doisprezecelea ceas se va găsi cineva care să facă lumină și în mintea pseudo „prințului”!
În caz contrar, vom continua să avem prinți în republică, în continuare Mihai va fi numit (greșit) regele și nu exregele!
Oricum am lua-o, dacă este vorba despre regi în România modernă, între paul nepotul cucoanei Lambrino - cea cu naturelul simțitor la prințul Carol - și alții, eu îi aleg pe acești alții: de exemplu pe HAGI!
P.S. năstase are mână proastă la elevi: cade acum truică, după ce nici bonta nu se simte prea bine ... ce chestie!!!
miercuri, 9 decembrie 2015
De la penibil și ridicol, la tichia de mărgăritar
Nevoia de a fi în rândul lumii ...
De 1 Decembrie, vigilentele noastre autorități au arestat un cetățean român de etnie maghiară din secuime, sub acuzația (gravă) de pregătire a unei acțiuni teroriste!
Grav, foarte grav chiar!
Noi, ceilalți cetățeni români, am înțeles din gestul mai sus pomenit, că ungurii se pregătesc să ne fure țara și pământul strămoșesc, să se alipească așadar Ungariei și să repete cele petrecute la Ip și Trăznea!
Mi s-a făcut frică și am început să tremur!
Vigilența autorităților mi s-a părut demnă de laudă!
Numai că ... numai că, SRI-ul plătit să ne asigure nouă liniștea, a dat o nouă lovitură „agenturilor”, arestând un mârșav viitor terorist musulman, un feroce slujitor al statului islamic, un component de bază și ultra radicalizat al ISIS:
Să revenim însă: trăiesc cu senzația de deja vu, parcă retrăiesc momentele răpirii ziariștilor, parcă revăd imaginile filmate de răpitori având ca fundal pătura aia nenorocită și murdară! Nu vi se pare și dumneavoastră că mai lipsește Băsescu să aștepte cu brațele deschise pe cineva la aeroport?
Ω
Pentru că, orice ați spune, terorismul în România pare a fi un moft, pare un lucru care ne lipsește și, tocmai de aceea, pentru a fi în rândul lumii, îl inventăm!
Mi se pare numai mie?
De 1 Decembrie, vigilentele noastre autorități au arestat un cetățean român de etnie maghiară din secuime, sub acuzația (gravă) de pregătire a unei acțiuni teroriste!
Grav, foarte grav chiar!
Noi, ceilalți cetățeni români, am înțeles din gestul mai sus pomenit, că ungurii se pregătesc să ne fure țara și pământul strămoșesc, să se alipească așadar Ungariei și să repete cele petrecute la Ip și Trăznea!
Mi s-a făcut frică și am început să tremur!
Vigilența autorităților mi s-a părut demnă de laudă!
Numai că ... numai că, SRI-ul plătit să ne asigure nouă liniștea, a dat o nouă lovitură „agenturilor”, arestând un mârșav viitor terorist musulman, un feroce slujitor al statului islamic, un component de bază și ultra radicalizat al ISIS:
BRAVO ȘI FELICITĂRI!
Dar că inamicul public numărul UNU este un puști cam excentric în vârstă de 17 ani, elev de liceu, trecut la islam din (probabil) spirit de frondă, un june care habar n-are cu ce se mănâncă problema de conștiință ce-l implică pe Doamne Doamne, un copil pe care în alte vremuri l-ar fi educat tasu` cu două după ceafă și-o curea lată, uită SRI-ul să ne spună! Da, craioveanul nostru terorist a vrut probabil să atragă atenția, să șocheze, să „se dea mare” cu alte cuvinte: de aici postările fioroase, de aici limbajul pseudo radicalizat, de aici manifestările de neînțeles! Presupun că puștiul are mai mare nevoie de un psihiatru decât de un avocat...Să revenim însă: trăiesc cu senzația de deja vu, parcă retrăiesc momentele răpirii ziariștilor, parcă revăd imaginile filmate de răpitori având ca fundal pătura aia nenorocită și murdară! Nu vi se pare și dumneavoastră că mai lipsește Băsescu să aștepte cu brațele deschise pe cineva la aeroport?
Ω
Pentru că, orice ați spune, terorismul în România pare a fi un moft, pare un lucru care ne lipsește și, tocmai de aceea, pentru a fi în rândul lumii, îl inventăm!
Mi se pare numai mie?
luni, 7 decembrie 2015
Amnezia funcției sau teama de afurisenie?
Uitarea venirii la putere
În mod ciudat, cabinetul Cioloș a uitat într-un timp record că a venit la putere datorită valului extraordinar de entuziasm popular care a măturat anteriorul guvern, acel guvern bonta care nu dădea bani la investiții și drumuri ci la biserici, care nu se îngrijea de sănătate ci de sumele alocate parlamentului, care prefera să cumpere maşini noi președintelui decât să mai renoveze o școală!
Așa că, dacianul nostru s-a hotărât să facă pe Titi duru` cu biserica, anunțând în proiectul de buget că nu mai dă bani pentru lăcașuri de cult!
Paradoxal, imediat ce PDG-ul BOR-ului a amintit de foste proprietăți bisericești naționalizate de statul comunist - stat cu care, de altfel, BOR-ul s-a înțeles absolut senzațional - dacianul nostru Cioloș a și făcut stânga `mprejur, brusc amintindu-și că ar putea găsi niște bani, acolo niște pârlite de miliarde de lei pentru bisericile danielului!
De ce spunem că gestul ni se pare paradoxal?
Pentru că cei ce l-au îmbrâncit pe bonta, fără să știe cine-l va înlocui în fruntea guvernului, au scandat că vor spitale și nu biserici!
Ar fi scandat ei și că vor spitale fără infecții intraspitalicești, infecții care ucid mai sigur decât arsurile de peste 50% din suprafața corpului, dar era prea lung, n-au găsit rimă și, în plus, au fost convinși că se subînțelege!
Ω
În concluzie ... în cine să mai avem încredere?
Cabinetul actual alocă pentru drumuri mai puțini bani decât fostul, pentru muncă la fel, pentru investiții așișderea, dar are grijă să respecte TOATE promisiunile salariile absurde făcute de predecesorii la guvernare și parlamentarii lor, promisiuni cu care din nou îngroapă economia pe termen lung dar cu care se vor mândri dumnealor în campania electorală ce va să vină!
Până la urmă, credem că oamenii politici sunt toți o apă și-un pământ, că nu-i diferențiază decât marca de ceas din aur și, poate, numele amantei: acum ar fi cazul unei intervenții din partea președintelui!
Dacă nu cumva amnezia este o boală contagioasă ...
În mod ciudat, cabinetul Cioloș a uitat într-un timp record că a venit la putere datorită valului extraordinar de entuziasm popular care a măturat anteriorul guvern, acel guvern bonta care nu dădea bani la investiții și drumuri ci la biserici, care nu se îngrijea de sănătate ci de sumele alocate parlamentului, care prefera să cumpere maşini noi președintelui decât să mai renoveze o școală!
Așa că, dacianul nostru s-a hotărât să facă pe Titi duru` cu biserica, anunțând în proiectul de buget că nu mai dă bani pentru lăcașuri de cult!
Paradoxal, imediat ce PDG-ul BOR-ului a amintit de foste proprietăți bisericești naționalizate de statul comunist - stat cu care, de altfel, BOR-ul s-a înțeles absolut senzațional - dacianul nostru Cioloș a și făcut stânga `mprejur, brusc amintindu-și că ar putea găsi niște bani, acolo niște pârlite de miliarde de lei pentru bisericile danielului!
De ce spunem că gestul ni se pare paradoxal?
Pentru că cei ce l-au îmbrâncit pe bonta, fără să știe cine-l va înlocui în fruntea guvernului, au scandat că vor spitale și nu biserici!
Ar fi scandat ei și că vor spitale fără infecții intraspitalicești, infecții care ucid mai sigur decât arsurile de peste 50% din suprafața corpului, dar era prea lung, n-au găsit rimă și, în plus, au fost convinși că se subînțelege!
Ω
În concluzie ... în cine să mai avem încredere?
Cabinetul actual alocă pentru drumuri mai puțini bani decât fostul, pentru muncă la fel, pentru investiții așișderea, dar are grijă să respecte TOATE promisiunile salariile absurde făcute de predecesorii la guvernare și parlamentarii lor, promisiuni cu care din nou îngroapă economia pe termen lung dar cu care se vor mândri dumnealor în campania electorală ce va să vină!
Până la urmă, credem că oamenii politici sunt toți o apă și-un pământ, că nu-i diferențiază decât marca de ceas din aur și, poate, numele amantei: acum ar fi cazul unei intervenții din partea președintelui!
Dacă nu cumva amnezia este o boală contagioasă ...
joi, 3 decembrie 2015
Este prea frig?
Ultima soluție
S-a spus că s-a pregătit pentru data de 1 Decembrie o manifestație la Universitate, manifestație privind parlamentul, numărul de parlamentari sau, dacă vreți, clasa politică românească: până la urmă, așa zisa manifestație nu s-a manifestat decât prin lipsa ei!
De ce?
Din ce cauză?
A fost prea frig?
A fost prea zi de sărbătoare?
A fost prea festiv momentul?
Cu siguranță, nimic din toate acestea nu a contat, ci, cu siguranță a fost importantă lipsa unui element coagulator, așa cum a fost tragedia de la Colectiv: să ne amintim că atunci oamenii au spus „ajunge!”, considerând că vinovații sunt în mod clar cei de la putere! Dacă însă bonta nu se speria și-l sacrifica pe mareșalul izmenelor găbiță girofar oprea, guverna bine merci și astăzi: adică, momentul prielnic a trecut, sentimentul de „pân`aci v-a fost!” s-a diluat, iar strada, cu sau fără lăudații „multinaționaliști”, a preferat să privească parada la televizor sau să întețească jăratecul grătarelor la Bran!
Cele spuse și întâmplate nu înseamnă altceva decât că democrația directă nu este funcțională și că, vrând nevrând, tot la cea reprezentativă trebuie să facem apel! Problema este nu că vom avea din nou alegeri, problema este între cine va trebui să alegem și câți vom fi puși să alegem: referendumul cerut de Băsescu arată clar prin rezultate că populația dorește un parlament cu maximum 300 de membri, dar clasa politică nu ține cont de consultul popular decât atunci când îi convine și cetățenii sunt duși mai departe cu vorba aceasta proastă cu 300 de parlamentari, ceea ce ne face să credem că în următoarea legislatură numărul lor nu se va reduce ci va crește!
Ei bine, marea problemă nu trebuie să fie numărul de reprezentanți ci norma de reprezentare și forma de organizare a parlamentului, actualul sistem bicameral părând la fel de util vieții noastre politice ca un furuncul într-un loc rușinos!
Așadar, entuziasmul Colectiv s-a cam sfârșit (așa cum bine spune vorba populară, orice minune durează trei zile), însemnând că guvernul Cioloș va organiza alegerile astfel încât toată lumea să fie mulțumită, nu va face autostrăzi și nici alte investiții majore dar va hrăni clientela tuturor, pe la spate serviciile și ofițerimea „călită`n foc de bătălii” se vor ocupa cu organizarea de servicii de securitate, pază și ordine și-și vor aranja în continuare privilegii și pensii speciale astronomice, justiția va funcționa în continuare ca un foc de artificii arestând în prevenție și lălăind lucrurile până la completa lor uitare și noi ... și noi? Noi vom ieși peste câțiva ani să ne luăm din nou țara înapoi, vom răguși din nou, ne vom pune din nou speranța în te miri cine ... și ei?
Ω
Și ei își vor vedea mai departe de ale lor, de șmecheriile lor, de furtișagurile lor, de aranjamentele lor și de falsele lor lupte politice!
Ultima soluție rămâne emigrarea în masă: să vedem atunci pe cine vor mai șmecheri: vor reuși între ei?
S-a spus că s-a pregătit pentru data de 1 Decembrie o manifestație la Universitate, manifestație privind parlamentul, numărul de parlamentari sau, dacă vreți, clasa politică românească: până la urmă, așa zisa manifestație nu s-a manifestat decât prin lipsa ei!
De ce?
Din ce cauză?
A fost prea frig?
A fost prea zi de sărbătoare?
A fost prea festiv momentul?
Cu siguranță, nimic din toate acestea nu a contat, ci, cu siguranță a fost importantă lipsa unui element coagulator, așa cum a fost tragedia de la Colectiv: să ne amintim că atunci oamenii au spus „ajunge!”, considerând că vinovații sunt în mod clar cei de la putere! Dacă însă bonta nu se speria și-l sacrifica pe mareșalul izmenelor găbiță girofar oprea, guverna bine merci și astăzi: adică, momentul prielnic a trecut, sentimentul de „pân`aci v-a fost!” s-a diluat, iar strada, cu sau fără lăudații „multinaționaliști”, a preferat să privească parada la televizor sau să întețească jăratecul grătarelor la Bran!
Cele spuse și întâmplate nu înseamnă altceva decât că democrația directă nu este funcțională și că, vrând nevrând, tot la cea reprezentativă trebuie să facem apel! Problema este nu că vom avea din nou alegeri, problema este între cine va trebui să alegem și câți vom fi puși să alegem: referendumul cerut de Băsescu arată clar prin rezultate că populația dorește un parlament cu maximum 300 de membri, dar clasa politică nu ține cont de consultul popular decât atunci când îi convine și cetățenii sunt duși mai departe cu vorba aceasta proastă cu 300 de parlamentari, ceea ce ne face să credem că în următoarea legislatură numărul lor nu se va reduce ci va crește!
Ei bine, marea problemă nu trebuie să fie numărul de reprezentanți ci norma de reprezentare și forma de organizare a parlamentului, actualul sistem bicameral părând la fel de util vieții noastre politice ca un furuncul într-un loc rușinos!
Așadar, entuziasmul Colectiv s-a cam sfârșit (așa cum bine spune vorba populară, orice minune durează trei zile), însemnând că guvernul Cioloș va organiza alegerile astfel încât toată lumea să fie mulțumită, nu va face autostrăzi și nici alte investiții majore dar va hrăni clientela tuturor, pe la spate serviciile și ofițerimea „călită`n foc de bătălii” se vor ocupa cu organizarea de servicii de securitate, pază și ordine și-și vor aranja în continuare privilegii și pensii speciale astronomice, justiția va funcționa în continuare ca un foc de artificii arestând în prevenție și lălăind lucrurile până la completa lor uitare și noi ... și noi? Noi vom ieși peste câțiva ani să ne luăm din nou țara înapoi, vom răguși din nou, ne vom pune din nou speranța în te miri cine ... și ei?
Ω
Și ei își vor vedea mai departe de ale lor, de șmecheriile lor, de furtișagurile lor, de aranjamentele lor și de falsele lor lupte politice!
Ultima soluție rămâne emigrarea în masă: să vedem atunci pe cine vor mai șmecheri: vor reuși între ei?
luni, 30 noiembrie 2015
„Spuneți-mi, ce-i dreptatea? ...”
Rahova&Jilava spa Resort
Îmi amintesc că, cu numai câteva zile în urmă exprimam nemulțumirea legată de inexistența laturii educative a sentinței în dosarul „Referendumul”: din păcate, exemplele continuă să apară ...
Adică: dacă tov prim ministru bonta își poate fabrica un doctorat, eu care-s Tobă de carte de ce n-aș putea!?!?! Și hop și mister Drum cu un doctorat (că doar era la modă!).
Vedem clar ce înseamnă acea latura educativă, nu-i așa? Dacă bonta, pentru doctoratul fantomă încasa una după ceafă, numărul de doctori ar fi scăzut spectaculos, dar pentru că nu s-a întâmplat, titlurile academice - pentru care se muncește pe brânci pentru a fi obținute oficial! - au ajuns să fie scoase pe tarabă, cu sau fără voia Abramburicii de la educație!
Vine apoi rândul magistraților: pentru că dumnealor plătesc în rând cu orice borfaș, nici mai mult nici mai puțin, își permit să-și bată joc de lege și de bun simț și să vândă dreptatea pe care au fost puși să o împartă corect, în litera și spiritual legii! Astfel, o Tercea Berchea, își permite să-și bată joc de justiție, își permite să dea sentința CUMPĂRATĂ de vinovați și, nu oricum, ci în complicitate cu un alt infractor, tot femeie și tot judecător, parcă bortoș ori botoș ori cine mai știe cum! Cazul acestor femei, ajunse judecător la Tribunalul București, ar trebui să provoace o revoluție în sistemul de promovare și de inamovibilități din justiție și, totodată, ar trebui să aducă în discuție nevoia unui plus de pedeapsă pentru magistrații vinovați în asemenea spețe! Să nu uităm că și soțul tercei de mai sus este tot judecător și tot la Tribunalul București!
Nu știți de ce sunt atât de pornit?
Nu pentru că niște golani și-au putut cumpăra libertatea mă agit eu aici, ci pentru că dacă un asemenea sistem funcționează, înseamnă că mâine, unul dintre concurenții mei în afaceri mă poate închide cu largul concurs al angajaților statului și în ciuda NEVINOVĂȚIEI mele!
Da, dacă sistemul a putut funcționa într-un sens, de ce n-ar fi reversibil?
Cine mă poate asigura pe mine că sentințele de vinovăție nu au fost și ele cumpărate?
Sau ordonate?
Ω
Concluzia este una singură: justiția trebuie să-și facă datoria, nu există cauze mari și cauze mici, sentințele trebuie să îndeplinească din plin și rolul educativ, iar membrii sistemului, după ce s-au bucurat de privilegii, să aibă prilejul de a se „bucura” și de sporuri de pedeapsă direct proporționale cu funcția ocupată!
Îmi amintesc că, cu numai câteva zile în urmă exprimam nemulțumirea legată de inexistența laturii educative a sentinței în dosarul „Referendumul”: din păcate, exemplele continuă să apară ...
Adică: dacă tov prim ministru bonta își poate fabrica un doctorat, eu care-s Tobă de carte de ce n-aș putea!?!?! Și hop și mister Drum cu un doctorat (că doar era la modă!).
Vedem clar ce înseamnă acea latura educativă, nu-i așa? Dacă bonta, pentru doctoratul fantomă încasa una după ceafă, numărul de doctori ar fi scăzut spectaculos, dar pentru că nu s-a întâmplat, titlurile academice - pentru care se muncește pe brânci pentru a fi obținute oficial! - au ajuns să fie scoase pe tarabă, cu sau fără voia Abramburicii de la educație!
Vine apoi rândul magistraților: pentru că dumnealor plătesc în rând cu orice borfaș, nici mai mult nici mai puțin, își permit să-și bată joc de lege și de bun simț și să vândă dreptatea pe care au fost puși să o împartă corect, în litera și spiritual legii! Astfel, o Tercea Berchea, își permite să-și bată joc de justiție, își permite să dea sentința CUMPĂRATĂ de vinovați și, nu oricum, ci în complicitate cu un alt infractor, tot femeie și tot judecător, parcă bortoș ori botoș ori cine mai știe cum! Cazul acestor femei, ajunse judecător la Tribunalul București, ar trebui să provoace o revoluție în sistemul de promovare și de inamovibilități din justiție și, totodată, ar trebui să aducă în discuție nevoia unui plus de pedeapsă pentru magistrații vinovați în asemenea spețe! Să nu uităm că și soțul tercei de mai sus este tot judecător și tot la Tribunalul București!
Nu știți de ce sunt atât de pornit?
Nu pentru că niște golani și-au putut cumpăra libertatea mă agit eu aici, ci pentru că dacă un asemenea sistem funcționează, înseamnă că mâine, unul dintre concurenții mei în afaceri mă poate închide cu largul concurs al angajaților statului și în ciuda NEVINOVĂȚIEI mele!
Da, dacă sistemul a putut funcționa într-un sens, de ce n-ar fi reversibil?
Cine mă poate asigura pe mine că sentințele de vinovăție nu au fost și ele cumpărate?
Sau ordonate?
Ω
Concluzia este una singură: justiția trebuie să-și facă datoria, nu există cauze mari și cauze mici, sentințele trebuie să îndeplinească din plin și rolul educativ, iar membrii sistemului, după ce s-au bucurat de privilegii, să aibă prilejul de a se „bucura” și de sporuri de pedeapsă direct proporționale cu funcția ocupată!
AȘA SĂ LE AJUTE DUMNEZEU!
vineri, 27 noiembrie 2015
Memento
Să nu uităm!
Au trecut anii și, cel ce a promovat-o agresiv pe blonda de la turism a trecut și el în linia a două a interesului public: ca să fim sinceri, românii se cam săturaseră de hăhăielile cu și (mai ales) fără rost ale traianului comandant de cursă lungă!
Asta este viața, asta este politica, asta este evoluția firească a lucrurilor, uitarea fiind o formă de autoprotecție a organismului uman: dar numai uman ... pentru că justiția, cucoana cea oarbă, cea cu decimalu`, nu are printre atribute și uitarea, ci facerea dreptății și aplicarea legii tuturor cetățenilor, în mod egal!
Așadar, ne întrebăm acum public, ce s-a mai întâmplat cu dosarele ginerelui traianului, ce s-a mai făcut cu dosarul mondialului frate al aceluiași traian și, mai ales, cum se face că primul hăhăitor al națiunii este adus în fața instanței doar în procesele „grele” instrumentate ca urmare a dreptului oricărui cetățean de a se adresa justiției, cum se face că este întrebat de sănătate numai în operete și telenovele de genul „nu a demisionat așa cum a promis”, de parcă declarația televizată la ieșirea de la meci are putere legală!
Așadar, unde sunt dosarele grele ale traianului și ale familiei lui?
De ce au căzut în uitare?
Și până când?
Ω
Dacă nu știți despre ce este vorba și întrebați „care dosare domnilor?”, răspund și eu cu un citat devenit clasic: „care flotă domnilor?”
Au trecut anii și, cel ce a promovat-o agresiv pe blonda de la turism a trecut și el în linia a două a interesului public: ca să fim sinceri, românii se cam săturaseră de hăhăielile cu și (mai ales) fără rost ale traianului comandant de cursă lungă!
Asta este viața, asta este politica, asta este evoluția firească a lucrurilor, uitarea fiind o formă de autoprotecție a organismului uman: dar numai uman ... pentru că justiția, cucoana cea oarbă, cea cu decimalu`, nu are printre atribute și uitarea, ci facerea dreptății și aplicarea legii tuturor cetățenilor, în mod egal!
Așadar, ne întrebăm acum public, ce s-a mai întâmplat cu dosarele ginerelui traianului, ce s-a mai făcut cu dosarul mondialului frate al aceluiași traian și, mai ales, cum se face că primul hăhăitor al națiunii este adus în fața instanței doar în procesele „grele” instrumentate ca urmare a dreptului oricărui cetățean de a se adresa justiției, cum se face că este întrebat de sănătate numai în operete și telenovele de genul „nu a demisionat așa cum a promis”, de parcă declarația televizată la ieșirea de la meci are putere legală!
Așadar, unde sunt dosarele grele ale traianului și ale familiei lui?
De ce au căzut în uitare?
Și până când?
Ω
Dacă nu știți despre ce este vorba și întrebați „care dosare domnilor?”, răspund și eu cu un citat devenit clasic: „care flotă domnilor?”
joi, 26 noiembrie 2015
Coincidență?
Recurs la clasici
Întâmplarea și numai întâmplarea, a făcut ca zilele trecute să (re)pun mâna pe un volum semnat de unul dintre marile spirite ale românilor și, mă refer aici, la cel cunoscut sub numele de Păstorel, din familia Teodoreanu și frate al autorului Medelenilor.
Ca de obicei, m-a încântat finețea observației și ascuțimea spusei, m-a „oripilat” dar și amuzat catrenul atunci când este nițeluș vulgar și, bineînțeles că în sinea mea am binecuvântat licoarea aceea de vervă dătătoare, amintintu-mi cât adevăr era în blestemul acela din bătrâni, acela de zice
Cu siguranță că Păstorel a fost un tip simpatic atâta timp cât îi ochea pe alții ... în caz contrar, era probabil foarte incomod!
Însă, nu pentru o analiză a lui Păstorel ori a scrierilor lui l-am adus din amintire, nu, ci din cauza unei evidențe dureroase, din cauza sentimentului de „deja vu”, din cauza faptului că istoria urmează a fi retrăită până vom avea bunul simț să o învățăm!
Iată așadar, ce Epitaf i-ar fi scris Păstorel personajului numit Miron Cristea, primul patriarch al Bisericii Ortodoxe Române:
Vă sună cumva cunoscut?
Chestii cu ocara bisericii și povara bugetului?
Dacă da, nu vă grăbiți să aruncați cu vorbe grele spre actualul cap al BOR, pentru că epigrama aceasta a depășit vârsta venerabilă de 75 de ani!
Și pentru că suntem curioși din fire, am vrut să vedem ce-i cu „doamna Nasta”: efortul nu ne-a fost nici prea mare, nici zadarnic, legătura exagerat de fericitului cu madama în chestiune fiind pare-se de notorietate! Ba, era atât de vizibilă, încât patriarhului i se mai spunea și „nastitatea Sa”!
A propos ... și Miron Cristea avea o marotă cu catedrala neamului, numai că el ar fi ridicat-o la poalele Dealului Mitropoliei!
Pentru că trebuie să verifici o informație din mai multe surse și pentru că de la evenimente au trecut și ani și regimuri politice și războaie și molime, am apelat la jurnalul unui contemporan al evenimentelor, dar nu la al oricui ci la al unui individ cam (prea) acid și de multe ori chiar răutăcios, anume Constantin Argetoianu - ministru în mai multe cabinete, apropiat puterii, fervent susținător al dreptei, om deloc sărac - care scria în propriu-i jurnal, la începutul lui 1939 următoarele:
"Patriarhul Mimi a plecat ieri-dimineaţă cu Simplonul la Cannes, însoţit numai de trei persoane (pe spezele cui?). Nastitatea Sa (gurile rele spun că se ţine cu d-na Nasta...) beneficiază de un concediu de o lună care va fi probabil urmat de un picior în c..."
Ω
Să fie apucăturile astea un canon al ortodoxiei românești?
Doamne ferește ...
Întâmplarea și numai întâmplarea, a făcut ca zilele trecute să (re)pun mâna pe un volum semnat de unul dintre marile spirite ale românilor și, mă refer aici, la cel cunoscut sub numele de Păstorel, din familia Teodoreanu și frate al autorului Medelenilor.
Ca de obicei, m-a încântat finețea observației și ascuțimea spusei, m-a „oripilat” dar și amuzat catrenul atunci când este nițeluș vulgar și, bineînțeles că în sinea mea am binecuvântat licoarea aceea de vervă dătătoare, amintintu-mi cât adevăr era în blestemul acela din bătrâni, acela de zice
„BLESTEMAT FIE CÂRCIUMARUL CARE NE BOTEAZĂ VINUL!”
Însă, nu pentru o analiză a lui Păstorel ori a scrierilor lui l-am adus din amintire, nu, ci din cauza unei evidențe dureroase, din cauza sentimentului de „deja vu”, din cauza faptului că istoria urmează a fi retrăită până vom avea bunul simț să o învățăm!
Iată așadar, ce Epitaf i-ar fi scris Păstorel personajului numit Miron Cristea, primul patriarch al Bisericii Ortodoxe Române:
"Aici zace-n groapa asta
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!"
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!"
Vă sună cumva cunoscut?
Chestii cu ocara bisericii și povara bugetului?
Dacă da, nu vă grăbiți să aruncați cu vorbe grele spre actualul cap al BOR, pentru că epigrama aceasta a depășit vârsta venerabilă de 75 de ani!
Și pentru că suntem curioși din fire, am vrut să vedem ce-i cu „doamna Nasta”: efortul nu ne-a fost nici prea mare, nici zadarnic, legătura exagerat de fericitului cu madama în chestiune fiind pare-se de notorietate! Ba, era atât de vizibilă, încât patriarhului i se mai spunea și „nastitatea Sa”!
A propos ... și Miron Cristea avea o marotă cu catedrala neamului, numai că el ar fi ridicat-o la poalele Dealului Mitropoliei!
Pentru că trebuie să verifici o informație din mai multe surse și pentru că de la evenimente au trecut și ani și regimuri politice și războaie și molime, am apelat la jurnalul unui contemporan al evenimentelor, dar nu la al oricui ci la al unui individ cam (prea) acid și de multe ori chiar răutăcios, anume Constantin Argetoianu - ministru în mai multe cabinete, apropiat puterii, fervent susținător al dreptei, om deloc sărac - care scria în propriu-i jurnal, la începutul lui 1939 următoarele:
"Patriarhul Mimi a plecat ieri-dimineaţă cu Simplonul la Cannes, însoţit numai de trei persoane (pe spezele cui?). Nastitatea Sa (gurile rele spun că se ţine cu d-na Nasta...) beneficiază de un concediu de o lună care va fi probabil urmat de un picior în c..."
Ω
Să fie apucăturile astea un canon al ortodoxiei românești?
Doamne ferește ...
miercuri, 25 noiembrie 2015
Ronnie!
Exemplul unui Golan
S-a desfășurat la București, la circul Globus din București, pentru că o capitală ca Bucureștiul nu are săli ... s-a petrecut așadar un meci demonstrativ de snooker: participanți au fost Ronnie O`Sullivan și campionul mondial - cine este acesta, este mai puțin important!
Faptul că jocul lipsit de miză nu mai are nici un chichirez, era de așteptat, fiind noi lipsiți de situațiile strânse în care un jucător are nevoie de snooker-e și aleargă disperat să-și ajungă din urmă adversarul, dar că cei doi s-au purtat civilizat, putem spune că ne-a uns pe suflet și ne-a făcut mare plăcere!
Dincolo de joc în sine, am simțit că „golanul” de Ronnie a dat o lecție de comportament și de bună creștere, demonstrând că a venit la București după ce și-a făcut lecțiile, evitând stânjenitorul „hello Budapest”, ba chiar mai mult de atât, părând informat și interesat de tragedia din clubul Colectiv!
Un „golan” care și-a învins dependența de droguri și alcool și care rămâne în continuare unul dintre cei mai mari (poate chiar cel mai mare!) jucători de snooker din istorie, nu poate fi decât un etalon de bună creștere!
Spre comparație, urmăriți vă rugăm declarațiile din fotbalul autohton!
Ω
Din nou se dovedește că snooker-ul nu este un joc pentru golani!
Poate pentru ... Golani?
S-a desfășurat la București, la circul Globus din București, pentru că o capitală ca Bucureștiul nu are săli ... s-a petrecut așadar un meci demonstrativ de snooker: participanți au fost Ronnie O`Sullivan și campionul mondial - cine este acesta, este mai puțin important!
Faptul că jocul lipsit de miză nu mai are nici un chichirez, era de așteptat, fiind noi lipsiți de situațiile strânse în care un jucător are nevoie de snooker-e și aleargă disperat să-și ajungă din urmă adversarul, dar că cei doi s-au purtat civilizat, putem spune că ne-a uns pe suflet și ne-a făcut mare plăcere!
Dincolo de joc în sine, am simțit că „golanul” de Ronnie a dat o lecție de comportament și de bună creștere, demonstrând că a venit la București după ce și-a făcut lecțiile, evitând stânjenitorul „hello Budapest”, ba chiar mai mult de atât, părând informat și interesat de tragedia din clubul Colectiv!
Un „golan” care și-a învins dependența de droguri și alcool și care rămâne în continuare unul dintre cei mai mari (poate chiar cel mai mare!) jucători de snooker din istorie, nu poate fi decât un etalon de bună creștere!
Spre comparație, urmăriți vă rugăm declarațiile din fotbalul autohton!
Ω
Din nou se dovedește că snooker-ul nu este un joc pentru golani!
Poate pentru ... Golani?
marți, 24 noiembrie 2015
Haiducul de Teleorman și siluirea legii electorale
Inutilitatea unei legi neaplicate
Indiferent de sentința ce urmează a se da în dosarul „Referendumul”, trebuie să tragem o concluzie îngrijorătoare: justiția are un rol punitiv și totodată educativ, iar atunci când nu-și îndeplinește fie și unul singur dintre aceste roluri, societatea are de suferit și rezultatele pot fi catastrofale!
Ce vreau să spun este la mintea cocoșului: în primă înstanță, dragnea liviu a fost condamnat pentru o „infracțiune la legea electorală” cu o pedeapsă ridicolă, adică
Nu-i nimic vor spune unii ... ba este (spunem noi) pentru că dragnea liviu, din deținut pus pe scris lucrări de specialitate pentru reducerea pedepsei, a fost transformat în eroul partidului, în omul care a furat și nu prea, care a înșelat dar nu foarte, care a comis o infracțiune mai mult contravenție! Adică, din întreținut de la buget, dragnea liviu a reușit să ajungă prin slăbiciunea justiției și a bontului conducător, șeful celui mai mare partid românesc!
Ω
Așadar, în ce mod a funcționat latura educativă a sentinței îndoielnice din prima instanță?
P.S. Dacă dragnea liviu scapă nepedepsit exemplar, legea electorală poate fi desființată: nu-și mai are rostul după consumarea unui asemenea precedent!
Indiferent de sentința ce urmează a se da în dosarul „Referendumul”, trebuie să tragem o concluzie îngrijorătoare: justiția are un rol punitiv și totodată educativ, iar atunci când nu-și îndeplinește fie și unul singur dintre aceste roluri, societatea are de suferit și rezultatele pot fi catastrofale!
Ce vreau să spun este la mintea cocoșului: în primă înstanță, dragnea liviu a fost condamnat pentru o „infracțiune la legea electorală” cu o pedeapsă ridicolă, adică
UN AN CU SUSPENDARE!
Ce a însemnat asta pentru justiție? Că și-a făcut treaba doar pe jumătate, așa că deși l-a considerat pe dragnea liviu vinovat, nu i s-a părut că vina de a fi înșelat o țară întreagă este chiar atât de mare! În traducere foarte liberă, justiția a mimat rolul punitiv ce-i revine uitând de latura educativă a pedepsei, educație adresată atât condamnatului cât și celor tentați să-i copieze înfracțiunea!Nu-i nimic vor spune unii ... ba este (spunem noi) pentru că dragnea liviu, din deținut pus pe scris lucrări de specialitate pentru reducerea pedepsei, a fost transformat în eroul partidului, în omul care a furat și nu prea, care a înșelat dar nu foarte, care a comis o infracțiune mai mult contravenție! Adică, din întreținut de la buget, dragnea liviu a reușit să ajungă prin slăbiciunea justiției și a bontului conducător, șeful celui mai mare partid românesc!
Ω
Așadar, în ce mod a funcționat latura educativă a sentinței îndoielnice din prima instanță?
P.S. Dacă dragnea liviu scapă nepedepsit exemplar, legea electorală poate fi desființată: nu-și mai are rostul după consumarea unui asemenea precedent!
vineri, 20 noiembrie 2015
Tot impresarii, săracii ...
Italia - România 2 - 2
Am avut un meci ... pare-se de fotbal! Dacă mă întrebați pe mine (dar cine sunt eu ca să mă întrebați?), meciul a semănat mai curând cu păruiala dintre două tute la colț de stradă! Italia în acest moment are o națională de tot râsu`, iar România de tot plânsu`!
Dacă nici acum „mândra” Italie nu a fost de învins, atunci chiar nu știu când!
În sfârșit, despre ei, să vorbească ai lor, despre noi însă ... să vorbim noi!
Echipa națională de fotbal a României nu pare făcută de generalul fotbalistic Tata Puiu ci, am mai spus-o și cu altă ocazie, de impresarii jucătorilor: altfel nu poate fi explicată prezența sau absența unor oameni din lot și echipă! Să fim sinceri cu noi, sunt jucători care nu joacă la echipele lor de club de multă vreme sau sunt total ieșiți din formă și care sunt titulari la națională! România are jucători TITULARI care se întrec în gafe, care nu fac faţă fizic sau care țin jocul pe loc de amorul artei unei pase cu călcâiul, dar care au devenit senatori de drept! Avem pe teren jucători din ligile secunde din străinătate, avem oameni promovați de televiziuni, avem persoane împinse în faţă nemeritat așa că nu avem echipă!
Pare cuiva un rezultat bun egalul cu Italia?
Vă înșelați, la cum arată Italia astăzi, egalul echivalează cu o înfrângere: spun asta pentru că în acest moment albaștrii par a fi echipa de gimnastică a României, echipă trăind din amintiri!
Nu vom avea echipă atâta timp cât lotul va fi format pentru promovarea unor jucători ce trebuiesc vânduți și nu pe criterii de formă, talent și calitate!
Ω
Știu că pare exagerat ce susțin eu aici, dar când Hagi va căpăta destul curaj și va vorbi „în clar”, vom discuta altfel!
Am avut un meci ... pare-se de fotbal! Dacă mă întrebați pe mine (dar cine sunt eu ca să mă întrebați?), meciul a semănat mai curând cu păruiala dintre două tute la colț de stradă! Italia în acest moment are o națională de tot râsu`, iar România de tot plânsu`!
Dacă nici acum „mândra” Italie nu a fost de învins, atunci chiar nu știu când!
În sfârșit, despre ei, să vorbească ai lor, despre noi însă ... să vorbim noi!
Echipa națională de fotbal a României nu pare făcută de generalul fotbalistic Tata Puiu ci, am mai spus-o și cu altă ocazie, de impresarii jucătorilor: altfel nu poate fi explicată prezența sau absența unor oameni din lot și echipă! Să fim sinceri cu noi, sunt jucători care nu joacă la echipele lor de club de multă vreme sau sunt total ieșiți din formă și care sunt titulari la națională! România are jucători TITULARI care se întrec în gafe, care nu fac faţă fizic sau care țin jocul pe loc de amorul artei unei pase cu călcâiul, dar care au devenit senatori de drept! Avem pe teren jucători din ligile secunde din străinătate, avem oameni promovați de televiziuni, avem persoane împinse în faţă nemeritat așa că nu avem echipă!
Pare cuiva un rezultat bun egalul cu Italia?
Vă înșelați, la cum arată Italia astăzi, egalul echivalează cu o înfrângere: spun asta pentru că în acest moment albaștrii par a fi echipa de gimnastică a României, echipă trăind din amintiri!
Nu vom avea echipă atâta timp cât lotul va fi format pentru promovarea unor jucători ce trebuiesc vânduți și nu pe criterii de formă, talent și calitate!
Ω
Știu că pare exagerat ce susțin eu aici, dar când Hagi va căpăta destul curaj și va vorbi „în clar”, vom discuta altfel!
joi, 19 noiembrie 2015
Războiul vânzătorilor de lumânări
Cui folosește de fapt terorismul?
Toată lumea este îngrozită de atacurile de la Paris, toată lumea este dispusă la sacrificii pentru lichidarea terorismului, toată lumea „de bine”, mă înțelegi, face așa și pe dincolo, ține momente de reculegere, cântă La Marseillaise, colorează monumente publice în tricolorul binecunoscutei lozinci Egalitate, Libertate, Fraternitate ... și?
Și mai departe?
Ce se va întâmpla?
Nu vi se pare că frumoasa Marseillaise a devenit un marș funebru?
Nu aveți impresia că se cântă astăzi la îngroparea democrației și libertăților așa cum le cunoșteam noi?
Iată de ce ...
Ungaria a declarat că vrea să-și închidă frontierele în fața valului de refugiați musulmani, dar asta a născut vii proteste la nivel internațional!
România (și alte state) a declarat că nu este de accord cu cotele de refugiați impuse ADMINISTRATIV de foști șefi oengistici ai uniunii europene, lucru ce a provocat chiar amenințări cu aplicarea unor mecanisme punitive inexistente în uniune!
Oricine a încercat să ridice capul a primit una după ceafă, împreună cu părintescul îndemn „ciocu` mic și joc de gleznă!”
Oricare dintre membrii plini dar mai mici și mai estici: pentru că Franța, fără voie de la direcțiune, a hotărât să-și închidă frontierele și a făcut-o de îndată! Belgia așișderea, iar mișcările sunt considerate firești!
Cetățenii sunt sfătuiți să nu iasă din case!
Poliția scoate pe stradă trupele speciale.
Statul apelează la armată ÎN INTERIOR, fără amenințare de război!
Sunt anulate întruniri și manifestării publice.
Statul își arogă dreptul de a face ORICE pentru „liniștea și siguranța” cetățeanului!
Chiar orice!
Inclusiv executarea
Vă pare normal?
Mai gândiți-vă!
Nu tot ceea ce este firesc acum, în stare de surescitare, este cu adevărat bun și bine venit: să ne amintim cum asasinii legionari ai lui Armand Călinescu au fost executați pe locul asasinatului
Astăzi vi se pare abjectă hotărârea lui Carol II?
Vă garantez că în septembrie 1939 au fost mulți cei care au aplaudat „exemplul” dat de rege!
Lucrurile tind să degenereze: statele ne învață, ne obligă să ne fie frică, statele ne obișnuiesc cu ideea de „securitate și siguranță” uitând să ne spună și de ce am ajuns în situația asta și cât ne costă!
Mai ales cât ne costă, atât financiar cât și democratic!
Nimeni nu-și face curaj să explice opiniei publice motivul apariției talibanilor sau Al Qaida sau ISIS!
Chiar nimeni?
Chiar sunt toți nebuni?
Chiar nu vedem că atentatele nu sunt comise de imigranți ci de cetățeni EUROPENI (mai europeni decât românii, cu siguranță!) aflați cel puțin la a două generație pe acest zbuciumat continent?
Bun, să presupunem că statul actual vrea să ne ferească de ce-i mai rău, dar de ce am ajuns în această situație?
De ce trebuie să ne amintim de Bakunin și Kropotkin, de ce trebuie să facem apel la bau-bau-l istoriei, de ce statele care acum doresc cu ardoare să ne „protejeze” au lăsat lucrurile să degenereze până în acest moment? Nu este ciudată alianța de moment de pe frontul sirian dintre Rusia pseudo democratică și Franța mama democrației? Cum s-a ajuns aici?
O altă problemă a momentului actual este și nevoia de protecție pe care ne-o inoculează statul!
Chiar avem nevoie?
Amenințarea este reală?
Și dacă este reală, nu cumva a fost provocată?
Am văzut ce a adus 9/11 în Statele Unite, am văzut unde s-a ajuns cu legile privind securitatea, am înțeles că „liniștea” are un preț și, chiar fără să vrem, suntem puși să-l plătim!
Și-l plătim apărându-ne!
Îl plătim, vreau să spun, cu vârf și îndesat!
În Germania au loc pseudo atentate care duc la schimbări de program pentru toată populația, în Belgia la fel, în Franța nu mai spun: ce se întâmplă oare? Autoritățile verifică dacă teama de terorism este coaptă?
Liniile aeriene sunt supuse unor false atacuri cu bombă! Chiar sunt?
Alerte la meciuri de fotbal și concerte! Hai că pare exagerată toată povestea!
Puțină istorie: deși analiștii și ziariștii ne împuie capul cu „primul, cel mai mare, cel mai tare, cel mai etc. atentat”, să știți că Franța s-a mai întâlnit cu așa ceva, mai exact pe vremea când era condusă de un personaj carismatic, pitoresc și inteligent, pe numele lui Napoleon Bonaparte (de fapt încă nu devenise Napoleon, era tot Bonaparte): în plin consulat, regaliștii din Vendéa au procedat cam ca teroriștii de astăzi, tot cu asasinate, tot cu atentate cu bombă, ei țintind însă cât mai sus, adică la persoana primului consul!
Ce credeți că a făcut Bonaparte?
Credeți că s-a apărat la Paris?
Credeți că n-a ieșit din casă?
Credeți că a plâns?
Credeți că a ținut slujbe?
Credeți că s-a smiorcăit?
Nici gând, primul consul a trimis armata peste susținătorii regelui și ai lui George Cadoudal și i-a călcat în picioare chiar în provincia lor, în deplasare cum s-ar spune astăzi: în câteva luni, Vendéa era o provincie sigură, pacificată, în care englezii nu-și mai făceau planuri să debarce armate pe pământ francez!
Povestea asta s-a petrecut acum mai bine de două sute de ani și, dacă atunci s-a putut, dacă la mijloacele tehnice și logistice de atunci s-a putut, dacă regaliștii din Vendéa nu au mai ridicat capul niciodată, înseamnă că și astăzi se poate, astăzi când teroriștii sunt de o sută de ori mai bine echipați decât oamenii lui Cadoudal iar armatele naționale de un million de ori mai bine decât Marea Armată!
De ce nu se face nimic?
De ce așteaptă statele autointitulate democratice să fie lovite?
De ce nu reacționează înainte de a fi atacate?
De ce nu-și amintesc oamenii politici și strategii militari că cea mai bună apărare este atacul?
De ce?
Acum revenim la titlu: „cui folosește de fapt terorismul”?
Ce se ascunde sub această neputință criminală?
Cine câștigă din lovituri aeriene fără finalitate?
Ce se obține bun din perpetuarea unei stări „infecțioase” la nivel regional?
Chiar nu poate fi eradicat terorismul?
Nu se vede cât de rudimentar este conceptul după care se conduc? Dacă anarhiștii propovăduiau desființarea statelor și înlocuirea lor cu state născute din „libertate”, teroriștii actuali doresc disoluția statelor și înlocuirea lor cu state 100% islamice, cu state conduse prin șaria și în care să domnească un veșnic jihad! De fapt, sunt idei rudimentare, preluate cam nemestecat din doctrinele altora și adaptate unei nevoi de moment: din păcate, sistemul de învățământ lasă un asemenea talmeș balmeș în mințile unor tineri, încât aceștia sunt atrași de asemenea elucubrații!
O problemă ar fi dacă sunt atrași sau împinși!
Ω
Ne-am cam lungit, așa că rezumăm cu iuțeala unei explozii nedumeririle care nu ne dau pace:
- de ce nu se stârpește fenomenul la sursă?
- de ce unele țări sunt mai egale decât altele?
- care sunt costurile apărării în lipsa atacului?
- câte dintre libertățile democratice trebuie să fie interzise pentru ca terorismul să dispară?
- cât de „absolute” trebuie să devină puterile statelor pentru ca lucrurile să se liniștească?
- și
Toată lumea este îngrozită de atacurile de la Paris, toată lumea este dispusă la sacrificii pentru lichidarea terorismului, toată lumea „de bine”, mă înțelegi, face așa și pe dincolo, ține momente de reculegere, cântă La Marseillaise, colorează monumente publice în tricolorul binecunoscutei lozinci Egalitate, Libertate, Fraternitate ... și?
Și mai departe?
Ce se va întâmpla?
Nu vi se pare că frumoasa Marseillaise a devenit un marș funebru?
Nu aveți impresia că se cântă astăzi la îngroparea democrației și libertăților așa cum le cunoșteam noi?
Iată de ce ...
Ungaria a declarat că vrea să-și închidă frontierele în fața valului de refugiați musulmani, dar asta a născut vii proteste la nivel internațional!
România (și alte state) a declarat că nu este de accord cu cotele de refugiați impuse ADMINISTRATIV de foști șefi oengistici ai uniunii europene, lucru ce a provocat chiar amenințări cu aplicarea unor mecanisme punitive inexistente în uniune!
Oricine a încercat să ridice capul a primit una după ceafă, împreună cu părintescul îndemn „ciocu` mic și joc de gleznă!”
Oricare dintre membrii plini dar mai mici și mai estici: pentru că Franța, fără voie de la direcțiune, a hotărât să-și închidă frontierele și a făcut-o de îndată! Belgia așișderea, iar mișcările sunt considerate firești!
Cetățenii sunt sfătuiți să nu iasă din case!
Poliția scoate pe stradă trupele speciale.
Statul apelează la armată ÎN INTERIOR, fără amenințare de război!
Sunt anulate întruniri și manifestării publice.
Statul își arogă dreptul de a face ORICE pentru „liniștea și siguranța” cetățeanului!
Chiar orice!
Inclusiv executarea
PRESUPUȘILOR VINOVAȚI
FĂRĂ JUDECATĂ!
În țara lui „Liberté, égalité, fraternité”, este suficientă bănuiala pentru a fi împușcat ca un câine pe stradă?Vă pare normal?
Mai gândiți-vă!
Nu tot ceea ce este firesc acum, în stare de surescitare, este cu adevărat bun și bine venit: să ne amintim cum asasinii legionari ai lui Armand Călinescu au fost executați pe locul asasinatului
FĂRĂ JUDECATĂ
și lăsați acolo în văzul opiniei publice! Astăzi vi se pare abjectă hotărârea lui Carol II?
Vă garantez că în septembrie 1939 au fost mulți cei care au aplaudat „exemplul” dat de rege!
Lucrurile tind să degenereze: statele ne învață, ne obligă să ne fie frică, statele ne obișnuiesc cu ideea de „securitate și siguranță” uitând să ne spună și de ce am ajuns în situația asta și cât ne costă!
Mai ales cât ne costă, atât financiar cât și democratic!
Nimeni nu-și face curaj să explice opiniei publice motivul apariției talibanilor sau Al Qaida sau ISIS!
Chiar nimeni?
Chiar sunt toți nebuni?
Chiar nu vedem că atentatele nu sunt comise de imigranți ci de cetățeni EUROPENI (mai europeni decât românii, cu siguranță!) aflați cel puțin la a două generație pe acest zbuciumat continent?
Bun, să presupunem că statul actual vrea să ne ferească de ce-i mai rău, dar de ce am ajuns în această situație?
De ce trebuie să ne amintim de Bakunin și Kropotkin, de ce trebuie să facem apel la bau-bau-l istoriei, de ce statele care acum doresc cu ardoare să ne „protejeze” au lăsat lucrurile să degenereze până în acest moment? Nu este ciudată alianța de moment de pe frontul sirian dintre Rusia pseudo democratică și Franța mama democrației? Cum s-a ajuns aici?
O altă problemă a momentului actual este și nevoia de protecție pe care ne-o inoculează statul!
Chiar avem nevoie?
Amenințarea este reală?
Și dacă este reală, nu cumva a fost provocată?
Am văzut ce a adus 9/11 în Statele Unite, am văzut unde s-a ajuns cu legile privind securitatea, am înțeles că „liniștea” are un preț și, chiar fără să vrem, suntem puși să-l plătim!
Și-l plătim apărându-ne!
Îl plătim, vreau să spun, cu vârf și îndesat!
În Germania au loc pseudo atentate care duc la schimbări de program pentru toată populația, în Belgia la fel, în Franța nu mai spun: ce se întâmplă oare? Autoritățile verifică dacă teama de terorism este coaptă?
Liniile aeriene sunt supuse unor false atacuri cu bombă! Chiar sunt?
Alerte la meciuri de fotbal și concerte! Hai că pare exagerată toată povestea!
Puțină istorie: deși analiștii și ziariștii ne împuie capul cu „primul, cel mai mare, cel mai tare, cel mai etc. atentat”, să știți că Franța s-a mai întâlnit cu așa ceva, mai exact pe vremea când era condusă de un personaj carismatic, pitoresc și inteligent, pe numele lui Napoleon Bonaparte (de fapt încă nu devenise Napoleon, era tot Bonaparte): în plin consulat, regaliștii din Vendéa au procedat cam ca teroriștii de astăzi, tot cu asasinate, tot cu atentate cu bombă, ei țintind însă cât mai sus, adică la persoana primului consul!
Ce credeți că a făcut Bonaparte?
Credeți că s-a apărat la Paris?
Credeți că n-a ieșit din casă?
Credeți că a plâns?
Credeți că a ținut slujbe?
Credeți că s-a smiorcăit?
Nici gând, primul consul a trimis armata peste susținătorii regelui și ai lui George Cadoudal și i-a călcat în picioare chiar în provincia lor, în deplasare cum s-ar spune astăzi: în câteva luni, Vendéa era o provincie sigură, pacificată, în care englezii nu-și mai făceau planuri să debarce armate pe pământ francez!
Povestea asta s-a petrecut acum mai bine de două sute de ani și, dacă atunci s-a putut, dacă la mijloacele tehnice și logistice de atunci s-a putut, dacă regaliștii din Vendéa nu au mai ridicat capul niciodată, înseamnă că și astăzi se poate, astăzi când teroriștii sunt de o sută de ori mai bine echipați decât oamenii lui Cadoudal iar armatele naționale de un million de ori mai bine decât Marea Armată!
De ce nu se face nimic?
De ce așteaptă statele autointitulate democratice să fie lovite?
De ce nu reacționează înainte de a fi atacate?
De ce nu-și amintesc oamenii politici și strategii militari că cea mai bună apărare este atacul?
De ce?
Acum revenim la titlu: „cui folosește de fapt terorismul”?
Ce se ascunde sub această neputință criminală?
Cine câștigă din lovituri aeriene fără finalitate?
Ce se obține bun din perpetuarea unei stări „infecțioase” la nivel regional?
Chiar nu poate fi eradicat terorismul?
Nu se vede cât de rudimentar este conceptul după care se conduc? Dacă anarhiștii propovăduiau desființarea statelor și înlocuirea lor cu state născute din „libertate”, teroriștii actuali doresc disoluția statelor și înlocuirea lor cu state 100% islamice, cu state conduse prin șaria și în care să domnească un veșnic jihad! De fapt, sunt idei rudimentare, preluate cam nemestecat din doctrinele altora și adaptate unei nevoi de moment: din păcate, sistemul de învățământ lasă un asemenea talmeș balmeș în mințile unor tineri, încât aceștia sunt atrași de asemenea elucubrații!
O problemă ar fi dacă sunt atrași sau împinși!
Ω
Ne-am cam lungit, așa că rezumăm cu iuțeala unei explozii nedumeririle care nu ne dau pace:
- de ce nu se stârpește fenomenul la sursă?
- de ce unele țări sunt mai egale decât altele?
- care sunt costurile apărării în lipsa atacului?
- câte dintre libertățile democratice trebuie să fie interzise pentru ca terorismul să dispară?
- cât de „absolute” trebuie să devină puterile statelor pentru ca lucrurile să se liniștească?
- și
CINE VREA SĂ TRANSFORME
ISTORIA ÎN ISTERIE?
Paranoia inoculată populației este atât de mare, încât se va ajunge la linșarea cetățenilor onești cu pielea prea bronzată!
Cine să câștige oare:
nu cumva vânzătorii de lumânări?
miercuri, 18 noiembrie 2015
Drujba`i soră cu românu`?
Anglia vâlceană sau Vâlcea englezească?
Am fost va să zică puțintel prin zona de munte din judeţul Vâlcea: greu de explicat cât este de frumos și de ce este atât de frumos! În sfârșit ... spus pe scurt, locurile sunt destul de greu accesibile, cabane sunt puține, refugii așișderea, locuri de grătar mai deloc, iar transport pe cablu ... parcă nici nu s-a inventat!
Așadar, tot Bucegii`s de bază!
Bucegii, bătrânii Bucegi parc natural cu construcții umbrind Sfinx-ul ... iertare, ce VOR umbri Sfinx-ul (mă cuprinsese reveria!).
Să revenim însă în Vâlcea!
Locuri nebătute de picior de pantofar, cei câțiva pensionari aflați la tratament nu se încumetă să-și scoată treningurile noi mai departe de marginea stațiunilor și de limita ultimului izvor recomandat, drumeți puțini, marcaje de trasee și mai puține (aproape inexistente), râuri care se lovesc furioase de maluri, păduri seculare ce te țin în întuneric chiar și când este soarele sus pe cer, vegetație abundentă, pâraie formând neașteptate cascade spectaculoase, animăluțe ce se feresc fuga fuga de animalul cel mare numit om ... este cu adevărat o minune, iar cine nu a drumețit prin pădurile și munții Căpățânii, Parâng ori Cozia nu știe ce-a pierdut!
Frumos, foarte frumos ... dar ... dar nu înțelegem de ce munții și pădurile vin la pachet nu cu drumeți, nu cu pantofari, ci cu drujbari: pentru că și aici, în minunatele păduri de fag, concertul suav și liniștitor al drujbelor te însoțește la tot pasul! Vorba ceea,
Da, VL 16 FAG este o camionetă de care ascultă toate celelalte utilaje!
Ca în fabule ...
Ω
Nu mă credeți?
Atunci aflați că VL 16 FAG este atât de tare, încât tot de ea ascultă și enormul camion încărcat cu bușteni până peste poate, camion care nu a îndrăznit să plece în cursă până ce nu i-a dat voie asta mica, VL 16 FAG adică!
Probabil că din cauza asta ditamai transportul de bușteni (legal, nu ne îndoim!) a stat în poiana bisericii din satul Pietriș cât timp a fost lumină și, a plecat la drum tocmai când s-a întunecat!
Nu știați că în România cea fără autostrăzi și cu drumuri înguste, se conduce mai bine noaptea?
Mai ales uriași din ăștia, lungi, lați, înalți și cântărind zeci de tone: DE LEMN!
Am fost va să zică puțintel prin zona de munte din judeţul Vâlcea: greu de explicat cât este de frumos și de ce este atât de frumos! În sfârșit ... spus pe scurt, locurile sunt destul de greu accesibile, cabane sunt puține, refugii așișderea, locuri de grătar mai deloc, iar transport pe cablu ... parcă nici nu s-a inventat!
Așadar, tot Bucegii`s de bază!
Bucegii, bătrânii Bucegi parc natural cu construcții umbrind Sfinx-ul ... iertare, ce VOR umbri Sfinx-ul (mă cuprinsese reveria!).
Să revenim însă în Vâlcea!
Locuri nebătute de picior de pantofar, cei câțiva pensionari aflați la tratament nu se încumetă să-și scoată treningurile noi mai departe de marginea stațiunilor și de limita ultimului izvor recomandat, drumeți puțini, marcaje de trasee și mai puține (aproape inexistente), râuri care se lovesc furioase de maluri, păduri seculare ce te țin în întuneric chiar și când este soarele sus pe cer, vegetație abundentă, pâraie formând neașteptate cascade spectaculoase, animăluțe ce se feresc fuga fuga de animalul cel mare numit om ... este cu adevărat o minune, iar cine nu a drumețit prin pădurile și munții Căpățânii, Parâng ori Cozia nu știe ce-a pierdut!
Frumos, foarte frumos ... dar ... dar nu înțelegem de ce munții și pădurile vin la pachet nu cu drumeți, nu cu pantofari, ci cu drujbari: pentru că și aici, în minunatele păduri de fag, concertul suav și liniștitor al drujbelor te însoțește la tot pasul! Vorba ceea,
„drujba`i soră cu românu`”!
Poate părea ridicol, dar dacă nu vezi drumeți nu înseamnă că te plictisești: este un perpetuu dute vino de maşini încărcate cu lemn! Permanent vei găsi camioane mai mititele cărând în spate o încărcătură zdravănă de lemn și în cabină minimum trei ciobănei cu priviri fioroase și bănuitoare! Și, paradoxal, aproape toate aceste maşini (nu zic toate ca să nu greșesc!) sunt cu volan PE DREAPTA dar înscrise în circulație în judeţul Vâlcea! Această armată de transportatori, ca într-o fabulă de La Fontaine, are și un rege, rege care-și poartă mândru volanul pe dreapta și-și etalează cu demnitatea celui sigur de el numărul de înmatriculare,
VL 16 FAG!
Da, până și numărul de înmatriculare este ales cu schepsis, FAG, pentru că zona este plină de acest minunat lemn tare și roșcat.Da, VL 16 FAG este o camionetă de care ascultă toate celelalte utilaje!
Ca în fabule ...
Ω
Nu mă credeți?
Atunci aflați că VL 16 FAG este atât de tare, încât tot de ea ascultă și enormul camion încărcat cu bușteni până peste poate, camion care nu a îndrăznit să plece în cursă până ce nu i-a dat voie asta mica, VL 16 FAG adică!
Probabil că din cauza asta ditamai transportul de bușteni (legal, nu ne îndoim!) a stat în poiana bisericii din satul Pietriș cât timp a fost lumină și, a plecat la drum tocmai când s-a întunecat!
Nu știați că în România cea fără autostrăzi și cu drumuri înguste, se conduce mai bine noaptea?
Mai ales uriași din ăștia, lungi, lați, înalți și cântărind zeci de tone: DE LEMN!
marți, 17 noiembrie 2015
56!
Ce repede uităm ...
Ca mai ieri era toată România în fierbere ca urmare a dramei de la Colectiv, pentru ca astăzi, decesul cu numărul 56 (56!!!) să fie trecut iute cu vederea, afișat pe „scroll”, la „și alții”!
Îngrozitor de scurtă memorie avem, macabru obicei de a schimba durerea noastră cu durerea altora!
Și dacă printr-o minune naționala obține un rezultat bun în seara asta cu Italia, suntem gata să-l reprimim cu brațele deschise chiar și pe ponta cu năstase`n cârcă!
Ω
Oare chiar această memorie scurtă să ne caracterizeze ca neam sau ea este numai atributul presei locale? Nu îndrăznesc să propun un răspuns ... să și-l dea fiecare!
Ca mai ieri era toată România în fierbere ca urmare a dramei de la Colectiv, pentru ca astăzi, decesul cu numărul 56 (56!!!) să fie trecut iute cu vederea, afișat pe „scroll”, la „și alții”!
Îngrozitor de scurtă memorie avem, macabru obicei de a schimba durerea noastră cu durerea altora!
Și dacă printr-o minune naționala obține un rezultat bun în seara asta cu Italia, suntem gata să-l reprimim cu brațele deschise chiar și pe ponta cu năstase`n cârcă!
Ω
Oare chiar această memorie scurtă să ne caracterizeze ca neam sau ea este numai atributul presei locale? Nu îndrăznesc să propun un răspuns ... să și-l dea fiecare!
duminică, 15 noiembrie 2015
Vielen Dank Frau Merkel
Doliu pentru pierderea unui război
În mod rațional gândind, SUA au pierdut războiul cu Al Qaida!
Puteți spune că nu, dar modul în care Al Qaida a reușit să schimbe societatea americană (și nu numai), cheltuielile de-a dreptul absurde făcute de „cea mai puternică țară din lume” pentru înfrângerea unor amărâți desculți, timpul necesar pentru această așa zisă victorie și efortul de-a dreptul național necesar pseudo victoriei, demonstrează că de fapt Al Qaida a câștigat!
Poate nu războiul ca atare, dar cu siguranță pe termen lung, a ÎNVINS!
Ceea ce nimeni nu a vrut să vadă în războiul american împotriva terorismului, iese acum la iveală: Al Qaida a fost doar un episod, Al Qaida nu a fost un război câștigat ci doar o bătălie, iar sfârșitul întregului război pare a fi foarte departe!
Problema terorismului nu este numărul de adepți și nici calitatea lor, pentru că în acest tip de război de genul „mușcă și mori” nu-ți trebuie nici cine știe ce logistică, nici ultimul tip de armament și nici oameni perfect instruiți! Nici gând, sunt necesari recruți ușor de îndoctrinat și armament din cel mai rudimentar cu putință - pentru a fi ieftin: în rest, un loc în raiul lui Allah se găsește pentru oricine îl ... merită!
Să notăm în paranteză că Rusia a folosit recent această doctrină militară, înlocuind raiul lui Allah cu recompense administrative, iar sistemul funcționează pare-se perfect - cel puțin așa spun ucrainienii și nu numai!
Să revenim: Franța a fost lovită îngrozitor în chiar inima ei, în Paris, Franța a fost ridiculizată, Franța a fost pusă la colț pentru că nu a vrut să priceapă lecția lui Charlie Hebdo!
Franța, mândra Franță, se vede pusă în situația de a manevra cu cartofii fierbinți pe care i i-a pus în brațe vechea ei prietenă Germania: mișcarea așa zis umană a doamnei Merkel și a ONG-urilor care simt nevoia să leșine de grija oricui - de la câini la refugiați - încă nu-și arată roadele! S-ar putea ca în doar câțiva ani să ne fie frică și de umbra noastră, s-ar putea ca ceea ce nu au putut face cruciadele musulmanilor să ne facă acum musulmanii nouă!
Valul de refugiați, sutele de mii ori chiar milioanele de arabi sosiți în doar câteva luni în Europa, a adus cu siguranță și destui agenți ISIS fostă Al Qaida, agenți care abia așteaptă să treacă la treabă!
Ω
Din păcate, fără să ne lăudăm, se pare că am avut dreptate în problema refugiaților, iar Frau Merkel s-a înșelat groaznic, deschizând poarta un război pseudo religios în vestul Europei secolului XXI!
Măcar dacă ar rămâne acolo ...
Vielen Dank Frau Merkel!
În mod rațional gândind, SUA au pierdut războiul cu Al Qaida!
Puteți spune că nu, dar modul în care Al Qaida a reușit să schimbe societatea americană (și nu numai), cheltuielile de-a dreptul absurde făcute de „cea mai puternică țară din lume” pentru înfrângerea unor amărâți desculți, timpul necesar pentru această așa zisă victorie și efortul de-a dreptul național necesar pseudo victoriei, demonstrează că de fapt Al Qaida a câștigat!
Poate nu războiul ca atare, dar cu siguranță pe termen lung, a ÎNVINS!
Ceea ce nimeni nu a vrut să vadă în războiul american împotriva terorismului, iese acum la iveală: Al Qaida a fost doar un episod, Al Qaida nu a fost un război câștigat ci doar o bătălie, iar sfârșitul întregului război pare a fi foarte departe!
Problema terorismului nu este numărul de adepți și nici calitatea lor, pentru că în acest tip de război de genul „mușcă și mori” nu-ți trebuie nici cine știe ce logistică, nici ultimul tip de armament și nici oameni perfect instruiți! Nici gând, sunt necesari recruți ușor de îndoctrinat și armament din cel mai rudimentar cu putință - pentru a fi ieftin: în rest, un loc în raiul lui Allah se găsește pentru oricine îl ... merită!
Să notăm în paranteză că Rusia a folosit recent această doctrină militară, înlocuind raiul lui Allah cu recompense administrative, iar sistemul funcționează pare-se perfect - cel puțin așa spun ucrainienii și nu numai!
Să revenim: Franța a fost lovită îngrozitor în chiar inima ei, în Paris, Franța a fost ridiculizată, Franța a fost pusă la colț pentru că nu a vrut să priceapă lecția lui Charlie Hebdo!
Franța, mândra Franță, se vede pusă în situația de a manevra cu cartofii fierbinți pe care i i-a pus în brațe vechea ei prietenă Germania: mișcarea așa zis umană a doamnei Merkel și a ONG-urilor care simt nevoia să leșine de grija oricui - de la câini la refugiați - încă nu-și arată roadele! S-ar putea ca în doar câțiva ani să ne fie frică și de umbra noastră, s-ar putea ca ceea ce nu au putut face cruciadele musulmanilor să ne facă acum musulmanii nouă!
Valul de refugiați, sutele de mii ori chiar milioanele de arabi sosiți în doar câteva luni în Europa, a adus cu siguranță și destui agenți ISIS fostă Al Qaida, agenți care abia așteaptă să treacă la treabă!
Ω
Din păcate, fără să ne lăudăm, se pare că am avut dreptate în problema refugiaților, iar Frau Merkel s-a înșelat groaznic, deschizând poarta un război pseudo religios în vestul Europei secolului XXI!
Măcar dacă ar rămâne acolo ...
Vielen Dank Frau Merkel!
vineri, 13 noiembrie 2015
Iapa nu pricepe durerea șeii!
Învățătură de minte
Zice o vorba din popor „să bați șaua ca să priceapă iapa”, adică, să faci sau să spui un lucru în așa fel încât, chiar dacă nu arăți obrazul cu degetul cui ar trebui, acesta să priceapă!
Proverbul asta, merge de minune cu cel ce spune „unde dai și unde crapă!”, însemnând că degeaba i-ai bătut cuiva obrazul, că respectivul ori n-a priceput, ori s-a făcut a nu pricepe, ba, chiar mai mult de atât, altcineva s-a simțit vizat!
Iar aceste două vorbe cu tâlc merg minunat cu aceea care spune că ar trebui „să îi/le crape obrazul de rușine!”.
Înțelepciunea populară, chiar netradusă în engleza asta jalnică de internet (ce se vorbește din ce în ce mai mult și mai prost), este în bună stare de funcționare oricând, oriunde și la orice nivel, dându-ne nouă de înțeles că „n-am făcut nici o brânză!”, adicătelea că geaba munca și strigatu`, că cin` trebuia a pricepe „o făcut pă mortu`!”, eventual în păpușoi.
Nu ați înțeles?
Este simplu: acum câteva zile, a ieșit măria sa poporul și a cerut schimbarea!
Și măria sa poporul a primit ce a vrut: s-a schimbat guvernul!
Asta a fost șaua!!!
Dar iapa, parlamentul celor 600 adică, a priceput?
Nici gând: iapa asta nesimțită, se face a nu pricepe și continuă să dea cu copita în tot ce mișcă:
- mărește salariile unei treimi dintre angajații țării fără să întrebe dacă există fonduri
- mărește veniturile funcționarilor importanți tot fără rușinea de a se interesa dacă are cu ce
- pregătește și introduce tacit (adică pe „șestache”) pensiile unor aleși și câte și mai câte!
Și pentru ce?
Pentru că vin alegerile și, indiferent de ce va dori măria sa poporul sau reprezentantul lui democratic și direct ales, parlamentul își vede de ale lui, pregătind pentru unii realegerea și pentru alții un trai lipsit de griji (cel puțin până intră pe mâna DNA-ului)!
Ω
Notați vă rog că nu a avut importanță culoarea politică: un singur parlamentar a votat împotriva măririi salariilor tuturor bugetarilor cu zece procente, unul singur, ceilalți, indiferent de culoare și orientare, de frică să nu țină minte electoratul venit la urne că nu au vrut să dea pomană, s-au grăbit să susțină propunerea prin vot, cu toate că în ziua anterioară tunau și fulgerau cu mânie proletară împotriva ...
Concluzie?
Da, una singură: ori batem iapa, ori cădem singuri în ea pentru că în felul ăsta „departe nu ajungem”!
Zice o vorba din popor „să bați șaua ca să priceapă iapa”, adică, să faci sau să spui un lucru în așa fel încât, chiar dacă nu arăți obrazul cu degetul cui ar trebui, acesta să priceapă!
Proverbul asta, merge de minune cu cel ce spune „unde dai și unde crapă!”, însemnând că degeaba i-ai bătut cuiva obrazul, că respectivul ori n-a priceput, ori s-a făcut a nu pricepe, ba, chiar mai mult de atât, altcineva s-a simțit vizat!
Iar aceste două vorbe cu tâlc merg minunat cu aceea care spune că ar trebui „să îi/le crape obrazul de rușine!”.
Înțelepciunea populară, chiar netradusă în engleza asta jalnică de internet (ce se vorbește din ce în ce mai mult și mai prost), este în bună stare de funcționare oricând, oriunde și la orice nivel, dându-ne nouă de înțeles că „n-am făcut nici o brânză!”, adicătelea că geaba munca și strigatu`, că cin` trebuia a pricepe „o făcut pă mortu`!”, eventual în păpușoi.
Nu ați înțeles?
Este simplu: acum câteva zile, a ieșit măria sa poporul și a cerut schimbarea!
Și măria sa poporul a primit ce a vrut: s-a schimbat guvernul!
Asta a fost șaua!!!
Dar iapa, parlamentul celor 600 adică, a priceput?
Nici gând: iapa asta nesimțită, se face a nu pricepe și continuă să dea cu copita în tot ce mișcă:
- mărește salariile unei treimi dintre angajații țării fără să întrebe dacă există fonduri
- mărește veniturile funcționarilor importanți tot fără rușinea de a se interesa dacă are cu ce
- pregătește și introduce tacit (adică pe „șestache”) pensiile unor aleși și câte și mai câte!
Și pentru ce?
Pentru că vin alegerile și, indiferent de ce va dori măria sa poporul sau reprezentantul lui democratic și direct ales, parlamentul își vede de ale lui, pregătind pentru unii realegerea și pentru alții un trai lipsit de griji (cel puțin până intră pe mâna DNA-ului)!
Ω
Notați vă rog că nu a avut importanță culoarea politică: un singur parlamentar a votat împotriva măririi salariilor tuturor bugetarilor cu zece procente, unul singur, ceilalți, indiferent de culoare și orientare, de frică să nu țină minte electoratul venit la urne că nu au vrut să dea pomană, s-au grăbit să susțină propunerea prin vot, cu toate că în ziua anterioară tunau și fulgerau cu mânie proletară împotriva ...
Concluzie?
Da, una singură: ori batem iapa, ori cădem singuri în ea pentru că în felul ăsta „departe nu ajungem”!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)