Pas cu pas

   Trecut-au anii ...


   Trecut-au anii când orice năstase se putea plimba liniștit cu girofar, trec ei și anii când un popă național poate spune că un simplu protocol îi dă dreptul de a ne face să ne simțim locuitori ai Sodomei, numai și numai pentru simplul motiv că dumnealui are mitrea! Vor trece astfel și anii pensiilor speciale și pensionarile anticipate ale celor puși să impună respectarea legii!
  
   Vor veni ei anii când un iliesc oltenițean va regreta buna stare de sănătate, atunci când un roman semit va pricepe cât de mult a fost folosit de ambii președinți sau când noi toți ne vom minuna câtă putere a avut un muzeograf de Focșani!
  
   Ne place au ba, mai repejor ori mai încetișor, societatea civilă se va impune și nu va mai înghiți prim miniștri ignoranți și aroganți, prim miniștri care le vorbesc ziariștilor așa cum nu le vorbești unor slugi, societatea civilă va pricepe că ea deține cea mai mare putere în țara asta, adică BANII!
   Iar atunci, politicienii aceștia obraznici și (cei mai mulți dintre ei) nuli, nu vor mai îndrăzni să-și spună că dacă un cizmar a fost bun de conducător și un lăcătuș sau un condamnat penal sunt buni!

   Cu siguranță, vremurile se schimbă și se vor schimba, cu siguranță lucrurile se vor îndrepta în direcția corectă, cu siguranță opinia publică va mătura falșii demnitari, numărătorii de izmene și pe cei fără țară și partid! Cu siguranță va veni și vremea în care un „teoctist” oarecare ori un tăricean sau chiar un Iohan vor pricepe că suntem „la fel de egali ca și ei”!
   Cu siguranță!

   Ω

   Problema noastră este ca lucrurile odată intrate pe făgașul normalității,

să se miște cât mai repede!

 

Ignoranța înseamnă fericire?

    Este doar vina școlii? Sau ...


   Suntem tentați din ce în ce mai mult să dăm școlii ceea ce ea nu poate face, să-i punem adică în spate ceea ce niciodată nu a putut duce, adică educația aceea ce nu se cuantifică în note sau unități de măsură. Lucrul se simte prin din ce în ce mai precara stăpânire a limbii materne și prin pătrunderea necontrolată a neologismelor inutile, neologisme ce tind să înlocuiască termeni și expresii cu vechime.
   Aș vrea să spun, cu timiditate, că nu școala este principalul element educațional, ci televizorul și imediat după el, internetul: câteva exemple ...
   Se spune într-o reclamă „bun de te lingi pe buze” - noi, înțelegem cam ce-ar vrea să spună autorii reclamei, numai că nu prea este în limba română această traducere de multinațională: în română, chestia asta cu linsul este de două feluri și, anume
- te lingi pe degete - deci este foarte foarte foarte BUN!
- te lingi pe bot - adică ai pierdut ceva, ți s-a luat ceva, ai avut la nas, dar s-a dus!
   Înțelegeți ce vreau să spun? Un copil care cască gura la televizor, va crede că așa este corect și va vorbi și el în consecință!

   Apoi, orice inept are dreptul să emită orice idioțenie pe post, mândru nevoie mare de o bucată de carton care numindu-se ea diplomă, crede dumnealui/dumneaei că ține loc de intelect ori de bun simț: respectivul cartonaș frumos colorat, este o diplomă de pe la vreo particulară facultate de comunicare, facultate care, culmea, chiar ar trebui să-i învețe pe toți proștii să ne comunice INTELIGIBIL ceva!

INTELIGIBIL!

   Ori ei, absolvenții cu master ori chiar cu doctorat, au uitat să ne spună că au urmat cursurile în malgașă, zulu sau quechua, altfel neexplicânduse mândria cu care o tanti de pe un post Digi

„PLEIAZĂ o bucată muzicală”!

   Da, o pleiază, dar numai după ce s-a focusat pe ea!
   Pe cuvânt că-ți vine să te focusezi și tu pe ea dă proastă, da` nu`ntotdeauna`ți vine la timp! Păcat!

   Lăsând de o parte gluma amară, putem spune că așa cum bucătarii despre care abia am vorbit zilele trecute transformă „limba veche și înțeleaptă” într-o păsărească îngrozitoare, păsărească ce pare uimită că englezismele nu-și au locul într-un domeniu în care suprema funcție nu este aceea de boss, ci de CHEF, așadar, așa cum bucătarii aceia-și bat joc de educația copiilor noștri, tot așa procedează și reclamele! Și, ca să nu uităm că suntem în bucătărie, să ne amintim cum „interesul poartă fesul” și madama aceea ce stâlcește și româna și italiana-i de baștină, face reclamă unui producător de e-uri, să ne amintim că după ce-i ceartă bine pe niște amărâți gata să-și dea și sufletul jucând rolul de concurenți, vine și ne îndeamnă să cumpărăm, să folosim și să mâncăm niște produse prăfoase, niște concentrate pentru a căror folosire orice participant la cughinșou` acela ar căpăta un rasol drept între pulpe!
   Și în aceeași emisiune, apare scris „caNbulă” în loc de „caMbulă”, uitând regula elementară a lui M înaintea unui P sau B: cine va fi în final mai puternic? Profu` de română care-l plictisește pe copil, sau super emisiunea care-l amuză pe prostovan? 
   Dar, pentru că suntem la cughingșou, să mai observăm ceva: educația aceea bătrânească, aceea cu șapte ani de acasă, cu bună cuviință, cu săru` mâna, cu deschis ușa, cu oferit locul, etc, etc, acea educație de bun gust deci, se dovedește desuetă! Ne arată ei concurenții cum se trăiește astăzi, ne arată ei ce înseamnă să fii ... modern, așa că se bălăcăresc unii pe alții ca la mausul tentului, se biheviurează ca o gipsy shatra și, au un limbaj de horse driver: ei bine da, sunt necesare nenumărate beep-beep-uri inclusiv în discursul unor femei concurent! Și spun femei, pentru că doamnă înseamnă cu totul altceva decât își închipuiesc majoritatea tinerilor noștri concetățeni! A propos de femei și doamne: o doamnă nu va apărea într-o reclamă la telefonie, filmată dintr-un unghi „cel puțin nefericit”, chiar fiind ea și jucătoare de tenis de camp, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun!

   Vin apoi reclamele la bere ... de când nu mai este berea băutură alcoolică  și i se poate face reclamă la orice oră, nu mai contează, dar să lași pe posturile TV o reclamă care încurajează prostul gust și proasta creștere, mi se pare impardonabil: legat de naționala de fotbal, suntem sufocați cu un mioritic îndemn (nu contează de câte ori cazi ci cum te ridici - logica este probabil în sticlă, bețivii știu de ce) ca și cu o identificare scabroasă (eu sunt 12, eu sunt boul ăla care ține televizorul la maximum, eu sunt animalul care în miez de noapte îți trezesc copilul de sub un an urlând ca o fiară dezlănțuită că un analfabet în galben a ratat un nu știu ce ..., eu sunt mândrul român verde îmbrăcat în galben care la Budapesta mi-am scos ochii cu un altul asemenea mie, da, eu sunt ... 12)!

   Dragă CNA și dragă șef CNA laura georgescu, nu credeți că ar fi necesară puțintică ordine și curățenie? Dacă nu în fondul problemei, măcar în formă! Într-o singură seară a fost întreruptă emisia unui post pseudo național pentru a se da citire „sentinței” CNA: foarte bine, dar cine-și mai amintea pentru ce a fost ea dată? Răul fusese făcut, degeaba mai veniți cu na-na-ul după o lună! Dragă CNA, credeți că este bine și corect ca presa audio video să proslăvească un condamnat care-și execută pedeapsa și să-i plângă de milă? Unde mai este rolul educativ al pedepsei?
   Dragă CNA, de ce nu obligi tu vorbitorii radio tv să explice ce vor să spună?
   Ar fi un mare câștig ... în special pentru rubricile de sport ...

   Ω

   Poate așa nu am mai auzi de mineri care minează aur și s-ar mai îndepărta puțin spectrul romglezei și al proastei creșteri!
   Trebuie să înțelegem că politicienii, lăsându-ne în ignoranță (acolo unde cei mai mulți dintre concetățenii noștri sunt fericiți ca posesorul de cotlete în mocirlă) nu ne vor binele, ci răul:
- doar educația ne poate salva de un viitor președinte cu pușcărie la activ,
- doar educația ne poate scuti pe viitor de prim miniștri cu limbaj de surdă-n horă,
- doar educația ne poate scuti de umilința de a fi priviți ca hoți pentru simplul motiv că suntem români! 

   Toate astea sunt probleme de discutat la un grătar și o bere ... pe balcon.

Generalii în general

   Între cezari și napoleoni!


   Armata română, se poate lăuda cu niște realizări de excepție, se poate lăuda cu un corp ofițeresc lipsit de subalterni și cu un stil modern de avansare în grad! Este normal din moment ce funcția bate gradul, nu?
  Însă, ar trebui văzut și ce înseamnă aceste avansări, multe dintre ele la excepțional (adică peste rând, cu pile sau pentru realizări care nu au nici o legătură cu milităria)!
   Așadar ...
   Așadar, să vedem cum stăm cu „gheneralii” și ce „face ei”!

   Avem general de rachete, un specialist pe care te-ai aștepta să-l găsești la Deveselu coordonând scutul antirachetă alături de americani: ei bine nu, Ilie Năstase generalul rachetist stă pe lângă fundul soției cu numărul nu știu cât și mai apare pe la televiziune gângăvind oarece prostiuțe din poignet!
   Vine apoi la rând generalul de infanterie, adică de alergătură, Puiu Iordănescu, apărătorul de neam și patrie și de iconițe pupătorul, specialistul în mătănii, care și el, la rândul lui, păzește națiunea, pardon, naționala!
   Pentru că totul trebuie să fie frumos și complet, avem și un amiral, pe madame Lipă, amiralul de Snagov, doamna chestor de poliție, specialist în dat la rame, la vâsle, la palme și la alte cele!

   De unde oare această idee cu promovarea MILITARĂ pentru merite sportive, nu știu, dar că este o imbecilitate sinistră, știm cu toții!

   Ei bine, după toată această adunătură de super ofițeri, să mă mai mire un mitică iliescu săritor din grad în grad și pe zona Mogoșoaia stăpân? Nu, nu mai miră, însă puțină aducere aminte nu strică:
dumitru iliescu a fost ofițer în MApN ocupând, la un moment dat, poziția de secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de maior de TAB-uri (Transportoare Blindate).
   Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componența Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecția și paza demnitarilor români, precum și a celor străini care vizitau România. Ca director al acestei unități a fost numit colonelul (!?!?!)  dumitru venicius (!?!?!) Iliescu.
   În perioada cât a condus SPP-ul, colonelul dumitru iliescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) începând cu 1 decembrie 1994.
   La data de 21 noiembrie 1996, generalul de brigadă dumitru iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele).
După revenirea la conducerea României a lui ion iliescu, dumitru iliescu a fost numit în aprilie 2001 în funcția de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002. Președintele iliescu l-a înaintat apoi la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 și general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004.
Înainte de plecarea de la Cotroceni a președintelui ion iliescu, el l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele dumitru iliescu, cu pensie de serviciu anticipată .
Împreună cu cătălin voicu (vi-l mintiți?), general SPP, dumitru iliescu a înființat SC Agenția Națională de Pază, Protecție, Investigații și Protocol SRL.

   De ce această polologhie despre un abject personaj iliescian?
   Pentru a demonstra că generalii de sport sunt, săracii de ei, inofensivi prin comparație cu ofițerii politici, cei despre care ÎNCĂ nu întreabă nimeni!

   Așa că, dacă un analfabet având singura calitate aceea de nepot a putut sări de la secretar UTC și maior la general cu patru stele, de ce să nu poată și un numărător de bocanci și izmene același lucru? Atâta timp cât România nu este în război cu nimeni și oamenii nu-și pot arăta vitejia cu arma în mână, atunci bat din călcâie și prezintă onorul cu polonicul și marmita: nu credeți? Hai să vedem ...
   După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri din Sibiu, la arma Intendență, specialitate Logistică, în urma căreia a obținut gradul de locotenent, gabriel oprea a activat până în 1990 ca ofițer economist și apoi ca ofițer de justiție militară, cu grad de căpitan, fiind activat în 2001 drept colonel de Justiție.

În decembrie 2001 a fost promovat la gradul de general maior activ de justiție militară.

În 2003 primește a doua stea la gradul de general, în urma activității desfășurate la Rezervele Statului într-o funcție de general cu trei stele. Este trecut în rezervă. Primește a treia stea la 1 decembrie 2008.  

   Păi hai să vedem cine se joacă de-a James Bond și cine se folosește de poliția rutieră și de rezervele statului așa cum îl taie capul: în 1990 termină selecta școală militară de la Sibiu (rețineți, nu Academia Militară ci un fel de postliceală) cu gradul de locotenent, iar în 2001 este

GENERAL DE JUSTIȚIE!

   Nu pare ciudat nimănui?
   Chiar suntem un popor de napoleoni bonaparți?
   Cum a putut un ofițer politic să ajungă general cu patru stele?
   dar cum a ajuns un ofițer „de ață” vice prim ministru și

general de justiție CU TREI STELE?

   Dacă nici aceste cariere militare nu pot fi numite fulminante, apoi nu mai știu care!

   Chiar totul este de vânzare în România?
   Oare impotentul intelectual care propunea acordarea de grade onorifice sponsorilor armatei, era chiar atât de impotent, ori știa mai bine decât noi cum merge treaba și l-a luat gura pe dinainte?

   Așadar, numărătorul de izmene s-a simțit Alexandru cel Mare alergând cadrele MI de colo colo după bunul său plac (spun surse interne care ÎNCĂ își păstrează anonimatul) și a comandat deplasări de trupe și manevre militare mergând la un meci de fotbal! Același Iuliu Caesar a cucerit Ilfovul cu peste 150 km/h!
   Și nu numai!

   Ω

   Da, mă revoltă comportamentul acesta de stăpân de sclavi, însă cel mai mult mă revoltă faptul că un oprea sau un iliescu (ion ori mitea) nici măcar nu au înțeles că au greșit!
   Lor li s-a părut normal!
   Și pentru asta, ar trebui să plătească!
   Generalii din sport? O glumă (proastă) și în final inofensivă, periculoși sunt ceilalți ...
 

Adevărata durere a educației

   Campania electorală crește lefurile

   Da, este adevărat, cresc salariile în învățământ!
   Nu spun că nu era necesar, pentru că era!
  
   Cresc salariile în învățământ așadar!
   Dacă însă lăsăm de o parte factorul social al acestei măsuri populistice, ce rămâne? În afara câtorva voturi obținute de la cei ce se vor simți obligați să mulțumească astfel „partidului”, ce se va obține?
   Știu că nu sunt în rândul turmei ce se bucură pentru cei câțiva bănuți în plus, dar să fiu iertat, nu pot fi în turmă nici dacă mă spălați pe creier: creșterea salariilor angajaților din învățământ rezolvă problema mesei de Crăciun poate, dar nu a învățământului românesc!
   Adevărata problemă nu este venitul mic, ci nivelul foarte scăzut al cadrelor didactice: profesori de limba română care vorbesc fără să facă acordul în gen și număr, femei care se recomandă ca fiind „profesoare”, sau „directoare”, oameni cu muuulte diplome care produc cacofonii peste cacofonii și care n-au mai citit nimic de la statul de salarii încoace!
   Asta este adevărata problemă a învățământului românesc!
   Asta și nu salariile!
   Salariile sunt doar o problemă socială, o problemă care a îndepărtat de învățământ majoritatea elementelor bune și valoroase dar care a făcut loc unor rețele mafiote ca cea de la Bolintineanu din București!
   Salariile au transformat vechii „cerșetori în haine negre” în mafioți cu haine din „Europa”!
   Salariile au transformat învățământul în coșul de gunoi al societății românești!
   Întrebați elevii ce vor să devină în viitor și vedeți câți dintre ei își doresc o carieră didactică: haideți domnilor care rezolvați probleme, faceți această încercare!
   Da, cine nu găsește pe nicăieri nimic de făcut, este bun să ne educe copiii: iar rezultatele se văd!
   În cinci ani, la bacalaureat se vor da probleme de genul :
„nu-i așa că Ștefan cel Mare a domnit între 1457 și 1504?”

ȘI NICI ATUNCI NU VOM AVEA PROMOVABILITATEA AȘTEPTATĂ!

   Revin la ceea ce am scris la început: salariile sunt o parte a problemei, parte ce se cere rezolvată, dar ele nu sunt cu adevărat problema!
   Învățământul trebuie să devină o prioritate națională, statul trebuie să educe una două generații de EDUCATORI pentru ca abia apoi, cu aceștia în școli, să înceapă adevărata educație: prioritate națională înseamnă că portarii școlilor nu ar mai trebui numiți politic (ca de altfel nimeni în țara asta sub nivel de ministru!) și cu atât mai puțin directorii școlilor!
   Mai înseamnă o programă școlară care să învețe fetele să nu rămână borțoase la 12 ani, să explice tuturor cum este treaba cu spălatul pe mâini, cu trecutul străzii, cu muzica ascultată prea tare în căști, o programă care să-i învețe pe copii și cum se folosesc tacâmurile dar și cum se coboară din autobuz, o programă cu mai puțin Eminescu și Mihai Viteazul dar cu ore de șoferie, specialitate forestieră la Bistrița și viticolă la Murfatlar ori piscicolă la Tulcea, o școală în care locurile cu plată să fie mai puține decât cele „fără”!

   Nu intru în detalii, cred că este clar ce vreau să spun: dați copiilor cunoștințe care să-i ajute în viață, învățați-i să scrie și să socotească și, cine-i bun și pasionat va ajunge și la ecuații diferențiale ... altfel, turma îl va înghiți și, încercând să-i învățăm pe toți, îi pierdem pe toți!

   Ω

   Iată așadar câteva dintre problemele învățământului românesc: mai răriți orele de filozofie și puneți-i să facă sport, mai puțină analiză matematică și mai multe materii practice, mai puțină poezie și mai multe cunoștințe despre cum se trece strada, mai puțină chimie și fizică și mai multe de limbi străine - cine este bun, cine poate, cine vrea, poate trece peste educația de bază și-și poate continua studiile până unde îl interesează!
   Dar cine nu are chef, de ce să împovăreze sistemul?
   Și atunci, poate nu vom mai avea

TRADUCĂTORI DIN LIMBA ENGLEZĂ

care pentru

RAINFOREST 

să dea traducerea

PĂDURE PLOIOASĂ!

   Poate ...
  

Savoire vivre - râzând de mastărșef

   Despre sălbăticire


   Se întâmplă să mai arunc câte o privire (sau un ochi, dacă preferați!) pe la televizor atunci când se desfășoară „cel mai tare cuchingșou din România” și, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă impresionează în mod deosebit: totuși, am observat și câteva lucruri demne de a fi băgate în seamă, de fapt, am observat ușurința cu care niște agramați (măcar doi din trei) introduc în limbă termeni noi, meniți de a-i înlocui pe cei deja consacrați! Chiar dacă hors-d'oeuvre devenit pe la noi p`acilea hordiuvr a sosit direct din franceză fix înaintea lui antreu, care așișderea ateriză cu bonjuriștii lui Eminescu din aceeași franceză (entrée – intrare), aste lucruri se petrecură acum peste o sută de anișori, situație ce le face deja cuvinte românești, cuvinte cu un înțeles bine determinat și arhicunoscut, cuvinte care nu au nevoie de înlocuitori de genul „starter”, care invenție a unor educați francoanglofoni (am glumit, bineînțeles ...) are în dicționarul limbii române următoarea definiție:

   STÁRTER, (1) starteri, s. m., (2, 3) startere, s. n.
   1. S. m. Persoană care dă semnalul de plecare într-o cursă sportivă.
   2. S. n. Carburator auxiliar folosit la pornirea unui motor cu ardere internă.
   3. S. n. Dispozitiv care servește la aprinderea lămpilor fluorescente. – Din fr., engl. starter.  
   Notați vă rog că mai sus, spunând că glumesc, vorbeam despre educație.

   Așadar șef cutare, ce ne pune pe masă?
   Un individ cu pistolul în mână sau un dispozitiv tehnic?
   Bineînțeles am prefera ca bucătarul cel viteaz să mai lase nițel cratițele și cuțitele la o parte și să mai deschidă și o carte, renunțând astfel la traducerea cuvintelor străine cu variantele românești ce-i sună lui apropiat la organul de piftie!
   Am înțeles, dacă fotbaliștii ie vedete, dă ce să nu fie și bucătarii?
   Că dă zugravi dă subțire și dă academicieni cu multă școală, ne-am săturatără!

   Însă, m-am luat cu vorba și am uitat să explic de ce m-a apucat râsul legat de masterșef și, mult mai important, de ce trebuie să studiem sălbăticia și sălbăticirea națională!
   Ei bine ... iată! 
   Mi-a căzut în mână o carte de bucate ... una veche, alb negru, cu doar câteva desene și fără avalanșa de poze artistice din minunatele înșelătorii numite „Să gătim cu Jamie Oliver” ... ce să vă mai spun, o carte de bucate care explică cum se cheamă fiecare parte a animalului și la ce este ea bună (din nou am constatat că vaca n-are cotlet și nici porcul antricot!), o carte onestă ce se adresează oricărei gospodine, indiferent de nivelul ei de pregătire, carte oferind rețete cui este interesat!
   Și, pentru că vorbeam despre rețete, iată câteva dintre ele:
piure de spanac sau de vinete, praz cu orez, canapele pe spanac, carne cu sos de muștar, piept de berbec fript cu sos picant, piept de vițel umplut, pateu de rață, porumbei pe canapea, porumbei milanezi, pui în aluat, gelatine, creme, înghețate, cozonaci, prăjituri ... și, mă opresc aici, pentru că respectiva carte de bucate are cu totul 1360 de rețete diferite!

1360!

   Și din ce-am văzut eu, nu se repetă și nici startere ori bendix cu ulei de planetară nu recomandă!
   În schimb (mi-am spus!) nu au habar autorii ăștia vechi de finețuri, de chestii noi, care pe vremea lor ... EHE! Totuși, deschid cartea la „Pește și crustacee” și ce văd?
   Preparate din nisetru, din morun, spumă sau piure de raci alături de crap la cuptor, știucă umplută și plachie sau pește sărat cu mămăliguță!
   Mi-a lăsat gura apă, drept care, am căutat autorul, pardon, CHEF-UL acela faimos care a scris-o! Așteptam bineînțeles cel puțin o Sanda Marin, dar, surpriză ... numele nu-mi sunt deloc cunoscute:

RADA NICOLAE, MARIA ILIESCU, ELENA BALTAG!

   Ce știau femeile astea să bucătărească, îți stă mintea`n loc! Fără tiluri franțuzite și fără importuri de fițe: absolut incredibil!
   Am început să filozofez pe tema comunismului, care, mă`nțelegi, ne-a ținut în loc, că noi, că altfel, că una, că alta ... dar mi-au căzut ochii pe pagina de gardă a respectivei cărți:

EDITURA TEHNICĂ

BUCUREȘTI
1965!

   Ce face?
   Nu se poate!
   Nu este interbelică?
   Nu este o carte pentru bucătăriile boierilor?
   Așa mâncau românii obișnuiți?
   Cu asemenea bucate ne-au hrănit mamele și bunicile noastre?

   Și atunci, am înțeles cât rău a putut face idiotul acela (ce ne-a condus împreună cu academicianA lui) în mai puțin de 20 de ani!
   Am priceput că un popor onest s-a sălbăticit și a ajuns să creadă că numai carnea (de orice fel) merită atenție, că numai grătarul își merită dreptul de a hrăni băieții de băieți și tutele lor care mănâncă sănătos ... am înțeles cât de mare a fost regresul societății românești și ce răsturnare au suferit valorile, punând în prim plan agramați de doi bani și uitând adevărații oameni de valoare la coadă la carne!
   Adică lucrurile mergeau bine atunci când fiecare își știa locul și-și făcea treaba, atunci când bucătarii nu ne educau ci ne hrăneau și fotbaliștii jucau, nu ne învățau filozofie!

   Ω

   Ne-am obișnuit să ne mulțumim cu puțin, atât la masă cât și la distracție, educația a fost lăsată pe mâna administratorilor iar buna creștere este confundată cu grătarul făcut în ghena de gunoi:

AȘADAR,
MULȚUMIM MASTERCHEF!

 

Bancul cu șoarecele ...

   ... și pisica


   Am auzit de mai multă vreme un banc, unul care spunea că doi șoricei hrăniți absolut identic arătau totuși diferit: unul gras și frumos, celălat sfrijit și ca vai de mama lui! La mirarea ascultătorilor bancului, răspunsul venea ca un soi de amuzament sinistru: celui sfrijit i se arăta zilnic ... pisica!

   Ca glumă, nu este rea povestea, dar ca realitate s-ar putea să fie chiar sumbră: oricui i se poate arăta pisica, asta cu condiția ca ce-l ce o face să fie suficient de puternic pentru a ține felina de ceafă! Așa că, mă întreb eu, cine oare i-a arătat Germaniei și lui madame Merkel pisica?
   Pisica sub forma scandalului VW vreau să spun!
   Dacă vi se pare bizară întrebarea mea, atunci pot s-o explic: emisiile de noxe - mincinoase - au fost descoperite în SUA în 2014 când au și fost făcute publice - nu a țipat nimeni, deși s-a știut!
   VW a continuat să vândă bine merci după acea dată și nu numai în SUA, ci, în întreaga lume!
   VW a făcut profituri uriașe de pe seama vânzărilor tuturor modelelor în continuare!
   VW a fost luată în vizor, a fost provocat un scandal monstru!
   Madame Merkel a lăsat-o mai moale cu discursul public, devenind dintr-o dată mai puțin vizibilă!
      Brusc, scandalul VW s-a stins, a dispărut de la știri, nu mai este important că nemții „au otrăvit planeta” - mi se pare exagerat, dar, în sfârșit!
   De ce s-a stins atât de brusc?
   De ce nu mai este interesant?
   De ce VW nu mai „otrăvește planeta”?
   De ce nu-i mai jumulește nimeni pe nemți?
   Dintr-o dată, madame Merkel are păreri legate de intervenția rusă în Siria ...
   Brusc, scandalul revine!
   Este descoperit un al doilea soft, instalat pe mașinile generație 2016 ...
   VW amână punerea lor în vânzare ...
   Scandalul se va liniști ...
   Pisica își face în continuare datoria!

   Va mai avea Germania glas în legătură cu acțiunile Moscovei? - care da, poate amenința un stat aliat al Germaniei în NATO oricând, oricât și prin oricine dorește, pentru că nimeni nu ia atitudine!

   PENTRU CĂ GERMANIA A PRICEPUT CĂ I S-A ARĂTAT PISICA?

   Ω

   Cred că da, așa că mai rămâne o singură întrebare fără răspuns:

CINE A ȚINUT DE CEAFĂ MÂȚA VW?

Orașul lui Dorel? Dorel oprescu, Dorel videanu, Dorel băsescu?

   Prostie sau absurditate?
 
 
   Am avut ghinionul de a mă deplasa în sudul Bucureștiului - spun ghinion nu pentru că aș avea ceva cu zona asta, nici gând, ci pentru că mi-a fost dat să văd cea mai lungă și mai groasă coadă de mașini din viața mea în România: pe o distanță de 5 (cinci) kilometri, între Șincai și Piața Sudului, pe două și trei benzi, mașină lângă mașină și peste mașină și sub mașină ... Îngrozitor de-a dreptul, monstruos pot spune: nu am văzut ceva asemănător decât de două ori în viață: o dată în Germania ca urmare a unui accident cu trei TIR-uri implicate și, altă dată, la intrarea în Istanbul, la un punct de plată autostradă!
   Așadar, ce s-a întâmplat acum în sud?
   Nimic deosebit ... orașul a fost lăsat la mâna unuia sau mai mulți Dorei care lucrează în primăria lui oprescu și la constructorul pasajului de la BIG: nu a fost suficient că la mamutul de la Mihai Bravu a fost prevăzută

O BANDĂ DE MERS

pentru intrarea câtorva mii de mașini pe oră pe sensul centru - Berceni, nu, nici gând, acum constructorul cu aprobarea (bănuim) primăriei și poliției, a reorganizat intersecția de la Piața Sudului astfel ca sensul de intrare în cartierul Berceni să se facă

TOT PE O SINGURĂ BANDĂ!

   Bineînțeles, semaforizarea absurdă care comandă circulația zilnică pentru câteva sute de mii de mașini s-a păstrat, așa cum s-a păstrat și semaforul de la intersecția Nițu Vasile - Secuilor, așa cum la intersecția Mihai Bravu - Văcărești s-au cheltuit zeci de milioane de euro dar stai tot la trei semafoare într-o sută de metri!
 
   Locuitorilor din zonă, li se iau ochii cu prezența câtorva polițiști în intersecția mai sus pomenită: nu pricep de ce-i mai scot în trafic din moment ce nu pot stăpâni situația, de ce nu pune poliția rutieră taximetriști să controleze traficul, pentru că oricum ei fac legea!?!
   Bineînțeles polițiștii vor dispărea la sfârșitul de săptămână, nu vor reapărea niciodată iar cetățenii se vor alege cu ponoasele unui Dorel imbecil și cu salariu mare!

   La fel stau lucrurile în Drumul Taberei, intersecția de la Răzoare fiind cel mai bun exemplu de bătaie de joc la adresa bucureșteanului căruia îi ceri să facă (de obicei) stânga ocolind peste cinci sute (500) de metri, la fel stau lucrurile tot în zona Leu, acolo unde s-au putut cheltui sute de milioane pentru pasajul Basarab dar nu s-a putut completa cu o subtraversare dinspre pasaj spre Cotroceni, la fel stau lucrurile cu pasajul de la Bariera Vergului unde intrarea și ieșirea sunt controlate de semne de cedează trecerea și de treceri de pietoni, la fel stau lucrurile în Militari unde numai intrarea la WC-ul public nu a fost semaforizată, la fel stau lucrurile în tot orașul lui

Dorel oprescu,

Dorel videanu,

Dorel băsescu,

Dorel etc, etc, etc ...

 
   Ω
 
   A propos ... în zona lucrărilor mai sus pomenite, sunt suprafeșe mari închise, suprafețe unde nu se lucrează și nici nu se va lucra (fac pariu!) dar unde sunt parcate câteva utilaje și mașinile

PERSONALE 

ale (presupun) constructorilor: chiar au nevoie de parcare personală asigurată într-un loc atât de îngust și sensibil?
   Ne-am plâns de multe ori de slaba prestație a poliției rutiere în trafic și, abia astăzi am primit explicația: era supervizată de

A-BABEI!

   Probabil din cauza vârstei înaintate, mintea nu i-a mai stat decât la șpagă, lăsând circulația de capul ei ... ar merita și imbecilul ăsta de Dorel cu cap de cretă puțină odihnă într-un loc răcoros, fără verdeață și cu mese la ore fixe: numai să nu înceapă și ăsta să scrie!
 

Între mitul și realitatea mitei electorale

   Egalitatea în fața mitei și pomenii


   Vin alegerile, vin adică, alte alegeri. La nivel național, „pe surse” PSD simte că se clatină și, deși nu se clatină din cauza unui oponent prea puternic - pentru că actuala opoziție este mai slabă decât niciodată - ci din cauza prostiilor interne, se întrabă cum poți opri acest clătinat?
   Simplu, asigurându-te că-ți lărgești baza electorală!
   Cum îți mărești baza electorală? Iarăși simplu, printr-una dintre cele două variante bine cunoscute:
a - faci treaba atât de bine încât oamenii te vor vota din nou
b - faci un rahat mai mare decât partidul, dar ai grijă să consumi resursele statului mituind alegătorii, în speranța că-ți vor fi recunoscători!
   Varianta b este bună și pentru ocuparea unor funcții de către persoane cu probleme în justiție, nu numai pentru alegeri!

   Așadar, trebuie să atragem încă o dată atenția asupra faptului că ceea ce se petrece la noi nu poate fi numit POMANĂ ELECTORALĂ, ci MITĂ ELECTORALĂ! Și, așa cum bine știm, dacă pomana nu se pedepsește, darea și luarea de mită, da!

   Înțelegem cu toții că este nevoie de mai mulți bani în învățământ, în sănătate și nu numai, dar nu înțelegem de ce ministrul rUS al transporturilor să nu plătească pentru hapul pe care ni l-a băgat pe gât cu o anumită pseudo autostradă, nu înțelegem ca dirigintele de șantier sau cine dracu` a supravegheat ditamai lucrarea din partea beneficiarului (statul, adică noi) să nu plătească! Ce face administrația drumurilor dacă firma respectivă, după ce a încasat cele 35 de milioane de euro se declară insolventă? Și apoi falită? Cine nu i-a supravegheat, cine nu i-a controlat, cine a avizat lucrările prost, incomplet sau deloc executate trebuiește dus în piața publică cu ștreangul de gât: pentru că din cele 35 de milioane, așa cum ne-a povestit Erbașu mai zilele trecute, CIRCA JUMĂTATE s-au întors la angajații statului sub formă de șpăgi! Șpăgi nu numai către PSD, ci către toate partidele politice! Numai așa se poate explica minunea de autostradă București Ploiești, aceea care merge inexplicabil prin câmpie ca pișatul boului, aceea care urmând să se lege PE STÂNGA DN 1 la centura Ploieștiului, vine DIN DREAPTA DN 1, doar pentru a fi mai lungă și pentru a avea lucrări de artă! Poate ar trebui să plătească cine a aprobat-o și cine a deschis-o pentru circulație cu toate că are gata doar un capăt și o singură ieșire OFICIALĂ!
   Toate astea sunt dare și luare de mită în formă continuată, toate astea ne-au băgat nouă mâna adânc în buzunar și a împiedicat medicii și învățătorii să aibă lefuri decente: a venit timpul, ca așa cum cocoșii și nirii și săndeii își recunosc furturile, să se întâmple lucrurile și cu alți demnitari ai statului, atât la nivel central cât și local! Nu pot uita cât de supărați erau hoții din dosarul Microsoft când au fost săltați, nu pot să nu-mi amintesc reacția de uluială a lui hrebe când a fost pus în dubiță în loc de limuzină: toți nevinovații de atunci, acum își recunosc vina în speranța unor pedepse mai mici! Unde-s avocații ăia care făceau spume la gură în apăraea clienților lor la TV?
   Scurt spus, trebuiesc oprite mita și pomana electorală și strânși de știți dumneavoastră ce spoliatorii statului!

   Ω

   Am spus de mai multe ori și o repet:

I ♥ DNA!

 

Jandarmul din Damasc

   Un jandarm, doi jandarmi


   După ce timp de peste 25 de ani USA a fost în situația de a face pe jandarmul mondial fără pic de concurență, pe nebănuite Rusia își arată intenția de a „da o mână de ajutor liniștii mondiale”: fără nici un fel de rețineri, Moscova crede că știe ce este mai bine pentru Siria, demonstrând că în politică nu trebuie să te doară nicăieri! Americanii, cei ce au lăsat prea multe lucruri neterminate, cei care se așteaptă ca talibanii să respecte valorile democrației americane și ca sârbii să le declare dragoste eternă, se arată mirați de intervenția rusă!
   Noi suntem mirați pentru că ei sunt mirați!
   Sistemul birocratic american, absurditatea politicii duse cu grija de a nu fi acuzați de hărțuire sau mai știu eu de ce minuni pot trece prin mintea vreunei cucoane congresman cu electorat feminist, nebunia femeilor general și amiral și nevoia de oameni în armată dusă până la absurdul trupelor mixte, nu au făcut altceva decât să limiteze puterea de reacșie a USA și NATO: poate să țipe Turcia mult și bine că
Suhoi-urile rusești fac potecă pe cerul lor, că ex-sovieticii nu pot decât să se amuze! Până vor reacționa puterile occidentale, până vor obține aprobarea parlamentelor lor, până vor explica ONG-urilor care-i supraveghează pe care iarbă vor călca și pe care nu, este posibil ca la Istanbul să fie al dracului de mulți turiști ruși! Sau nu turiști ...

   Așadar, USA a avut prilejul de a fi jandarmul mondial și nu a reușit decât să-și bată joc de așteptările și speranțele unor aliați; Rusia, chiar neinvitată, profită de slăbiciunea concurenților lor și iese în lume în forță, așteptând o reacție care să le arate cine ar avea curajul să se pună cu ei; China tace!

   Unde vom ajunge cu doi jandarmi care nu se înțeleg între ei?
   Ce se va întâmpla când lui Obama i se va înroși obrazul cel negru de la scuipatul rusesc?
   Dar i se va înroși vreodată, ori va înghiți așa cum s-au învățat mai toți președinții USA din ultima vreme s-o facă?
   Ce mai înseamnă NATO în acest caz?
   Pentru că atunci când au putut să se impună nu au făcut-o, așteptații americani s-au îmbătat cu apa rece a stăpânirii Mediteranei, pentru ca acum să constate că Marea Caspică este mai importantă pentru Orientul Apropiat și Mijlociu decât plajele grecești! 

   Ω

   Atâta timp cât oamenii politici vor accede în funcții numai și numai pe baza „imaginii” și nu a competenței, democrațiile europene vor dârdâi de frica rușilor și a reacțiilor lor!
   Atâta timp cât nu vor avea curaj să spună NU unor ONG zgomotoase care nu au viziune de viitor ci doar interese de moment, noi vom trage ponoasele și vom înghiți toate prostiile și toți refugiații!
   Și este doar începutul: China încă tace ...
 

Rugby-ști în Bulgaria

   Mai mare rușinea!

   Circula un banc pe vremuri, un banc despre false raportări de succese și realizări și ... și suna cam așa:
organizația de partid Constanța raporta că a ajuns cu recoltatul la două milioane de hectare, iar de la centru li se ordona să se oprească pentru că au ajuns în ... Bulgaria!
   Ei bine, obiceiul raportărilor fictive/mincinoase nu a dispărut și nici nu poate dispărea din moment ce funcțiile sunt vândute ca pe vremea fanarioților și nu ocupate pe merit! Așadar, cine a fost imbecilul, care au fost idioții care au anunțat obiectivul naționalei de rugby a României ca fiind o victorie cu Canada și una cu Italia? Cum pot fi puși să se ocupe de un domeniu de activitate (oricare ar fi el!) asemenea neaveniți? Chiar a crezut cineva că putem învinge Italia? Nu vorbesc despre raportorii angajați politic sau pe pile la federație și nici despre foarte „pricepuții” și anoștii comentatori TV care au reușit să umple câteva minute din fiecare transmisie debitând asemenea monumentale prostii, nu vorbesc nici despre publicul larg care crede că se uită la un fel de bătaie fără cușcă ci, mă refer la cei câțiva cunoscători ai fenomenului și ai jocului!
   Pentru că, dacă cineva vrea să înțeleagă cu adevărat jocul acesta, trebuie să-i surprindă spiritul, trebuie să înțeleagă atitudinea unui adevărat jucător de rugby, trebuie să se întrebe și să-și explice de ce un rugby-st scos cu targa este aproape mort, de ce nu se huiduie (în țările în care este un sport și nu un prilej de arătat mușchii), de ce este respectat adversarul atât învins cât și învingător! Este greu de explicat în câteva cuvinte spiritul jocului și tipul de

EDUCAȚIE

pe care îl presupune el, dar putem încerca asta printr-un exemplu, anume prin revizionarea meciului Australia - Țara Galilor, meci în care vreo șapte minute galezii au avut pe teren DOI (2) oameni în plus dar nu au reușit să marcheze un singur eseu! Am văzut jucătorii australieni transformați în cazemată, am văzut o echipă gata să moară dar nepregătită să piardă: cred că dacă trăgeai spre echipa Australiei cu tunul, obuzul nu ar fi trecut!
   Încântător exemplu de joc, de dăruire, de abnegație și, în primul rând, de atitudine!
   Să revenim la meciul cu Italia: ai noștri săracii, sunt foarte buni și fâșneți când adversarul trage frâna de mână, ai noștri au rămas încremeniți în anii `80, ai noștri au fost de multe ori surprinși de deciziile arbitrilor nefiind obișnuiți cu arbitraje corecte (Anglia, țara gazdă nu a trecut de grupe, știați?) și nici cu interpretarea modernă a regulamentului astfel transformat încât să încurajeze ofensiva ... așa că nu înțeleg de ce cred unii că au făcut gaură în cer!
   Îmi pare rău numai și numai de speranțele înșelate ale necunoscătorilor, care înțelegând că iar a fost ratat un obiectiv, se vor îndepărta din nou (poate definitiv) de acest joc al bărbaților adevărați și inteligenți!

   Ω

   Rugby-ul românesc suferă de boala sportului românesc: a ajuns un lux pe care prea mulți nu și-l permit și, pentru că nu era destul,

SPORT = FOTBAL!

   Până ce nu va fi lărgită baza de selecție prin creșterea numărului de copii și juniori, până ce nu se vor înființa adevărate cluburi orășenești destinate sportului pentru cât mai mulți, până nu vom lărgi și îmbunătăți baza materială, până nu vom înțelege că și șahul este sport, nu vom avea rezultate! Valabil pentru gimnastică, fotbal, șah, oină, rugby, hochei ... și orice alt sport doriți dumneavoastră!
   Abia atunci vor apărea rezultatele constante, de durată, în detrimentul unor sclipiri individuale!
   Și să nu mai plătim aiurea „specialiști” care ne duc în Bulgaria!
   Nici măcar la rugby!

 

„Zdrobite cătușe în urmă rămân ...

  

În frunte-i mereu muncitorul

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul!”

   Populația cu nostalgii și pensie mică sau deloc, s-a îmbulzit pe 11.10.2015 să arate și să dreagă și să ne învețe! Am aflat din nou, cu nețărmurită satisfacție și deplină mulțumire că ei, oamenii muncii din fabrici și uzine, de la orașe și sate, de pe ogoare și din mine, EI deci, au votat pentru un viitor mai bun, pentru cel mai iubit dintre ..., pentru țară, pentru (a se citi cu glas lacrimogen)

ROMÂNIA!

   Într-un târziu, după ce au încetat știrile orgasmico orgiastice, am început să ne ștergem lacrimile de satisfacție și, văzând mai clar, am început să gândim! Asta în contrast cu miile și miile de votanți entuziaști care ... care au plecat destul de dezamăgiți acasă: alegeri ca pe vremea PCR, cu candidat unic, campanie ca pe vremea PCR, nu tu un mic, nu tu o bere ...

   Așadar: am avut ocazia să vedem la TV unii membri de „comisii electorale” (de unde și până unde?) reproșând plini de aplomb reporterilor că încalcă „legea electorală”!?!?! Cum adică, se încalcă legea electorală la alegerea unui președinte de asociație de proprietari?
   Buuun, am mai văzut o organizare de zile mari și, nu pot să nu mă întreb pe banii cui s-a făcut și dacă au fost închiriate (și contra ce sume!) sediile în care s-a votat!
   Însă, cel mai important lucru dintre toate: am văzut peste 400.000 de suflete care au ales zdrobitor un posibil viitor întreținut al statului! Vreau să spun că nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva justiția are dreptate și „dragă liviule” este un infractor ordinar care va ajunge să primească pachet! Și chiar dacă nu fi-va cu executare, pe nea nelu îl deranjează votul direct în partid (este mai greu de controlat, îți trebuie livii dragni pentru asta) și nu faptul că șeful odiosului din descendența PCR FSN PDSR PSD poate fi un

INFRACTOR CONDAMNAT!

   Asta nu pot înțelege: cum pot oameni care au leșinat cu spume la gură vorbind despre respectarea statului de drept și modelul marțian să nu vadă și să nu înțeleagă faptul că Doftana și Rahova nu merg împreună?
   Cum de nu reușesc să vadă că până și nemernicii ăia de-ai lui Dej au făcut pușcărie

PENTRU MOTIVE POLITICE, DECLARAT POLITICE,

ȘI NU PENTRU INFRACȚIUNI DE ORDIN ECONOMIC

SAU ORGANIZATORIC!

   Nu-mi vine să cred că tocmai nea nelu, somnul Olteniței al rațiunii și al națiunii, poate trece cu vederea un aspect atât de important ca eligibilitatea noului șef PSD pentru câțiva ani de regim strict!

   Ω

   Istoria (chiar și cea a PCR) trebuie cunoscută pentru că poate fi plină de învățăminte: valabil pentru alfabetizați, că pentru ceilalți este suficient buletinul de vot ...

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marș de năvalnic șuvoi;

Muncitori și țărani și ostași

Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar

E ceasul de sfântă’ncordare

Unirea și pacea și munca-i stegar’

Republicii noi populare!

Omul cu mârțoagele: umilitoarea impotență

   Putem cere banii înapoi?


   M-a pus ucigă-l toaca să mă uit la un meci de așa zis fotbal: România - Finlanda!
   Ce-am văzut?
   Nu, nu am văzut ghinion românesc și nici noroc finlandez, nu am văzut o mare echipă blestemată să nu înscrie, nu am văzut un arbitru corect!
   Am văzut în schimb o echipă onestă (Finlanda), fără gărgăuni și fițe, fără dodei cu strâmbe tăvălite prin toate așternuturile, o echipă muncitoare și luptătoare chiar dacă nu mai avea nici o șansă de calificare!
   În partea cealaltă ce-am văzut? O națională obosită, plictisită, siktirită, o echipă făcută în mare măsură de impresari și nu de antrenori și forma de moment, o echipă anostă, o echipă gata să se plângă și să se închine, numai să nu joace!
   Nu credeți că echipa este făcută după interesele impresarilor?
   Atunci ce caută 90 de minute un jucător care nu mai este nici rezervă la echipa de club de câteva luni?
   Dar un neica nimeni din divizia a doua spaniolă, om care nici nu s-a întâlnit cu obiectul muncii?
   Dar patriarhi nerași și fost sclipitori care odată ajunși în deșert nu se mai înțeleg decât cu cămilele după o primă repriză jucată ca vai de capul ei?
   Să mai întrebăm ce caută jucători care în ultimii ani s-au evidențiat numai prin nunți fastuoase sau amante scandaloase? Nu, nu mai întrebăm!

   Așa că, să ne fie clar: ăsta ne este nivelul, nu putem mai mult și, chiar dacă impotentul și credinciosul general încremenit în USA 94 ar fi înlocuit cu un Ștefan cel Mare sau Napoleon, nici ei nu ar face nimic cu echipa asta de mârțoage!

   Ω

   Despre arbitraj, nici nu pot spune că se poate spune ceva ce ar putea fi spus spunând ...
   Hai să fim cinstiți cu noi: omul a închis ochii la un penalty vizibil de la Helsinky, ne-a făcut cadou lovituri libere din preajma careului advers cu nemiluita și, la orice atingere mai fizică finlandezii erau penalizați!

NU M-AR MIRA SĂ AFLU CĂ S-A DEDULCIT LA PALINCĂ ȘI CEVA DANSATOARE ...

DUPĂ REȚETA CUNOSCUTĂ!

O cisternă de curent

   UTI UTI și Erbașu


   După mult timp, după mult prea mult timp, autorități ale statului român se întreabă cum și din ce este format prețul unor bunuri și servicii oferite cetățeanului român! Astfel, constată cu surprindere (unii) că apanova are monopol în București, că energia electrică este cumpărată sub prețul de producție și revândută mai scump decât dacă ar fi fabricată cu un dinam de bicicletă, că gazele (le vine cât de curând rândul la întrebări) se aliniază la prețul gazelor rusești

PE CARE ROMÂNIA NICI NU ARE NEVOIE SĂ LE IMPORTE,

etc, etc!
   Că toate partidele sunt vinovate de atare stare de lucruri, este clar, dar că startul a fost dat sub înțeleapta și clarvăzătoarea conducere a lu` nea nelu „soarele răsare”, trebuie să ne fie și mai clar! Acum trebuie să ne întrebăm serios nu de ce a furat năstase multe case, ci de ce a fost atât de fraier să fure vase de toaletă și termopane când putea să-și facă măcar o microhidrocentrală la Cornu, una care să dea curent cel puțin pentru un aparat de numărat ouăle!
   Așteptăm cu nerăbdare lămurirea unor atari ciudățenii, la fel cum așteptăm nerăbdători ca RDS/RCS să-și arate mușchii monopoliști pe piața media, acolo unde cineva i-a „scăpat” din mână de au ajuns ei să centreze, ei să dea cu capul și tot ei să apere!

   Ω

   Stăm liniștiți la locurile noastre așteptând să aflăm cum de un sistem de semaforizare inteligentă nu poate fi folosit din cauza unui cablu întrerupt și cum de respectivul sistem a costat 21 milioane € și are nevoie de lucrări de „mentenanță” (întreținere ne stă rău în gât!!!) de 16 milioane €!
   UTI  ce s-a-ntâmplat!

   La fel de liniștiți așteptăm și rezolvarea problemelor mult prea bolnavului pungaș oprescu, cel care face semne de omerta fostului șofer în timp ce se întreabă dacă mai are vreo firmă să-i dea șpagă: nu, nu 25.000 €, ci 50% din contract, cum îi dădea autodenunțata Erbașu!

   Să avem deci răbdare ... 

Bundița între penibil și ridicol

   Chiar dacă au câștigat ...

   ... ai noștri tot s-au făcut de râs! Și credeți-mă, nu despre jucători vorbesc în primul rând, ci despre tehnicienii care au ajuns în Anglia la mondiale cu gândul la două (2) victorii! Două victorii? Cu cine? Cu Canada, am văzut ce recital de bâlbâială au dat ai noștri, am văzut că nu știu regulamentul și fac greșeli pe care le vezi de obicei la copii și juniori, am văzut că sunt obișnuiți să fie ... oarecum arbitrați, dar tehnicienii care au luat BANI pentru a pregăti o echipă, de ce ne-au mințit? Ce mare brânză faci cu un sud african pârât și un gruzin obosit dacă tu n-ai un demi de mêlée onorabil și joci cu un centru cu o mână bandajată?
   Pe cine mint tehnicienii României?
   Pe noi, cei de la care primesc salariile prevăzute în contract!

   Ω

   Am înțeles că noi suntem mai fraieri și nu pricepem jocul, dar este ăsta un motiv să ne mintă?
   Nu ar fi mai bine să propună reorganizarea sistemului competițional intern și lărgirea bazei de selecție?
   Sau este suficient să-ți lași un smoc de barbă și să te razi pe cap pentru a fi selecționat?
   Mă întrebați dacă a fost și ceva ce mi-a plăcut? Da, a fost: echipamentul nostim, amintind de bundița portului popular mi s-a părut inspirat! Dar cam atât ...

   Lăsând gluma (amară) de-o parte, pot spune că am văzut o echipă rudimentară și neinstruită:

totuși minciuna are picioare scurte!

VEȚI BATE VOI ITALIA?

Egalitate în drepturi sau în îndatoriri?

   Pe cine alegeți?


   Ies încet încet la iveală lucruri interesante în legătură cu „dragă liviule”: se pare că amânarea de acum câteva zile nu este datorată dorinței de a-l ajuta pe mai sus numitul, ci, din contră, pare-se a fi vorba de un plus de probe ...
   Ca o curiozitate, vă las să citiți mărturia unui om care a vrut să fie cinstit!
   În ce măsură a reușit asta, probabil că tot justiția ne va lămuri, însă până atunci, să vedem ce spune dumnealui (un om ce pare a fi fost puternic implicat în „legalitățile Teleormănene) într-o discuție cu Rareș Bogdan ...
  
„Rareș Bogdan: Ceea ce se ştia până acum despre Liviu Dragnea şi dosarul „Referendumului” nu este decât vârful aisbergului. Procurorii au pe masă informaţii grele despre manevrele pe care interimarul de la şefia PSD le-a făcut pentru a asigura supremaţia partidului. Este vorba de sume mari de bani, de influenţă şi de zona obscură a politicii. (...)
Romică Părpălea: Am crezut în acest om, în Liviu Dragnea, la început mai mult decât în oricine altcineva. De aceea am ajuns şi preşedinte PSD în localitatea Bragadiru.
Toţi preşedinţii secţiilor de votare, domnul Boboc care actualmente este...(...) Boboc Valentin.
Rareș Bogdan: Cine e ăsta?
Romică Părpălea: Mâna dreaptă a domnului Dragnea. A fost directorul Apa Serv, acum deputat PSD. (...)
Rareș Bogdan: V-a cerut să modificaţi de la 38% procentul la 98%.
Romică Părpălea: De exemplu cum s-a modificat în comuna Bragadiru, (...), undeva peste 90%. Aşa mi-a cerut mie acolo.(...) I-am cerut lui Boboc să-mi dea scris să modific procesul verbal. Şi domnul mi-a spus aşa: „Nu mai eşti membru PSD. Nu mai eşti preşedinte PSD. După referendum te vom suspenda din funcţia de director general”. Că nu am dorit să ajut partidul.
Rareș Bogdan: Şi nu aţi făcut-o până la urmă? Nu aţi modificat procesul verbal?
Romică Părpălea: Nu am modificat procesul verbal.
Rareș Bogdan: Ce dovezi aveţi că domnul Boboc sau domnul Dragnea ştia de faptul că domnul Boboc v-a solicitat acest lucru?
Romică Părpălea: Domnul Boboc mi-a dat un pix şi un stilou cu numele lui Dragnea, roşu, în care ne-a spus: Semnul de la domnul Dragnea, eu vă dau un pix şi un stilou, voi îmi aduceţi voturi.
Rareș Bogdan: Pentru domnul Dragnea?
Romică Părpălea: Pentru domnul Dragnea.
Rareș Bogdan: Cu domnul Dragnea aţi purtat vreo discuţie de-a lungul timpului?
Romică Părpălea: Foarte multe discuţii. (...)
Alexandru Căutiș: (...) Domnul Părpălea este printre primii, dacă nu singurul denunţător de la referendum din primă fază. (...)
Rareș Bogdan: A fost primul denunţător. De acolo a pornit dosarul „Referendumului”.
Dictatura” de la Teleorman
Romică Părpălea: Haideţi să vă spun ceva cu celălalt denunţător. Un alt partid de la nivelul judeţului, nu vreau să-i dau numele, a făcut un denunţ pe numele unui mort, că de aceea am zis că o să mă duc să mă înregistrez la OSIM că toţi îmi zic „Mortul din dosarul lui Dragnea”. Sunt viu deocamdată, nevătămat, deşi am fost(...) Haideţi să vă spun. În Teleorman e „Coreea de nord”. E un judeţ foarte sărac, un om care dirijează tot prin oameni, prin firme, prin instituţii, că la presiunea la care am fost supus instituţiile statului au lucrat pentru acest om. Au mers să mă fotografieze, să mă înregistreze, m-au urmărit, m-au presat, mi-a închis porţile către anumite întreprinderi ca să pot să merg să îmi cresc copiii. (...) La 85 km de capitala României, de Bucureşti, este instaurată o dictatură. Păi dacă structurile statului sunt subordonate, şi o să vă dau, pentru că la intimidarea mea, la presiunea mea un ofiţer de poliţie a participat, m-a chemat la poliţie şi mi-a spus...
Șantajat în sediul Poliției județene
Rareș Bogdan: Unde, în sediul poliţiei?
Romică Părpălea: În sediul Poliţiei Județene, la Alexandria.
Rareș Bogdan: O instituţie a statului român, în sediul Poliţiei Judeţene pentru a vi se spune să retrageţi plângerea împotriva lui Liviu Dragnea?
Romică Părpălea: Da. Mi-a spus că am două variante. „Ai un dosar penal, o plângere făcută de primarul Drăguşin” (...), prietenul lui Dragnea, care au fost în colaborare. După ce am făcut denunţul, mi-a făcut o plângere in rem, aiurea. Au lucrat cu oamenii lor din interior, de la Antifraudă, care au vile de lux pe numele socrului, de exemplu, comisarul Nicolai şi domnul Alin Vâjâială, care acesta, faţă în faţă, mi-a spus: „Ori cu domnul Dragnea, ori înaintăm dosarul”. Mi-a ţinut un dosar(...). Alin Vâjâială e comisar, şeful antifraudelor din Alexandria.
Rareș Bogdan: Şi domnul Vâjâială v-a chemat în sediul poliţiei judeţene?
Romică Părpălea: În sediul poliţiei judeţene şi mi-a spus: „Ori aşa, îţi închidem dosarul, dar trebuie să-ţi retragi”. „Păi domne, nu am făcut nimic în dosarul respectiv. Mi-aţi fabricat probe. Drept dovadă 3 ani de zile mi-aţi ţinut un dosar fără să-mi daţi o soluţie. L-aţi declinat la DNA”. Şi, ia uitaţi, ce-mi spune DNA-ul! (...)
Rareș Bogdan: Şi imediat ce dumneavoastră nu v-aţi retras plângerea, v-au înaintat dosarul?
Romică Părpălea: După 3 ani. Mi-au ţinut dosarul să mă şantajeze cu el până se termină procesul lui Dragnea în dosarul „Referendumului”. (...)
Rareș Bogdan: Deci domnul Vâjâială v-a chemat şi v-a spus să vă retrageţi plângerea.
Romică Părpălea: Să-mi retrag denunţul împotriva lui Dragnea, pentru că eram singurul denunţător în dosarul „Referendumului”(...)
Romică Părpălea: După aceea a trebuit să aduc probe. Şi am adus probe. Ce s-a întâmplat în municipiul Alexandria? Toată lumea, de la presă, ziarişti, poliţişti, pe mine. M-au atacat zi şi noapte. De ce să mă creadă pe mine DNA-ul, că nu am probe? Şi pe zi ce trece am adus probe şi am demonstrat şi domnul Dragnea a fost trimis în judecată pe probele mele. (...)
Rareș Bogdan: În ce constau aceste probe pe care le-aţi dus?
Romică Părpălea: În oameni care au votat şi care n-au votat, oameni care sunt în Spania, oameni care au o anumită religie şi nu votează.(...)
100 de mii de euro să-și retragă denunțul, s-au plătit 20.000
Alexandru Căutiș: Aş vrea să explicaţi cum au venit şi v-au oferit bani şi ce sumă v-au oferit şi cine v-a oferit acea sumă şi ce garanţie şi probă aveţi astăzi la dosar cum că banii vi i-a oferit cea persoană. (...)
Romică Părpălea: Deci au început cercetările. Dumnealor aveau şi anumite înregistrări şi au început să le pună cap la cap. Şi am lucrat o perioadă. Procurori, ofiţeri. Sunt servicii care au fost, care au lucrat atunci.(...) Procurorul care a instrumentat şi după aceea a renunţat. L-am întrebat: „Domnule procuror pe mine cui mă lăsaţi acum? Aţi plecat, vă retrageţi”.
Alexandru Căutiș: La presiunea PSDului s-a retras.
Romică Părpălea: Am trimis pe mail, prin Facebook, pe la toate ambasadele sămi ofere protecţie, că nu ştiţi la ce presiuni am fost supus, urmărit zi şi noapte, telefoane de ameninţare, telefoane cu număr ascuns. Şi apoi, după toată tevatura aceasta, a intervenit prin cineva, care ne cunoşteam de mult timp, dar mi-am luat marjă de protecţie.
Alexandru Căutiș: Cine este acel cineva? Este foarte important să spuneţi. Aveţi curaj s-o spuneţi?
Romică Părpălea: Da. Acea persoană este consilierul personal al ministrului de Interne, care la dumnealui în casă, cu presiune...
Rareș Bogdan: Din Teleorman.
Romică Părpălea: Din Teleorman(...)
Alexandru Căutiș: Spuneţi-i numele acestui consilier.
Romică Părpălea: Samuel Calotă.
Rareș Bogdan: Ce v-a spus domnul Samuel Calotă?
Romică Părpălea: M-a pus să scriu. (...) Prima dată m-a dezbrăcat, să vadă dacă am aparatură de la DNA pe mine. (...)
Alexandru Căutiș: Consilierul ministrului de Interne.
Rareș Bogdan: Dar unde stă domnul ăsta Calotă, domne? În Teleorman? E original din Teleorman?
Romică Părpălea: Da. E vecin cu domnul Dragnea. Au două vile de lux, şi domnul Dragnea, din bani de bugetar.
Alexandru Căutiș: Erau să ajungă şi încuscriţi pentru că băiatul domnului Calotă trebuia să se căsătorească cu fata lui Dragnea.
Rareș Bogdan: Deci domnul Calotă de când e plecat din Teleorman?
Romică Părpălea: Păi de când a fost numit. E de puţin timp.
Rareș Bogdan: 2012?
Romică Părpălea: Nu, nu, nu. A fost o dată preşedintele ANPC. Vicepreşedinte, pardon, la ANPC.
Rareș Bogdan: La ANPC. Şi după asta?
Romică Părpălea: După aceea a venit în teritoriu, a intrat la UNPR. Are un business privat pe acolo. De exemplu Casa de Asigurări...(...)
Rareș Bogdan: Şi ce v-a spus domnul Calotă?
Romică Părpălea: Domnul Calotă mi-a spus în felul următor: „Romică, vin cu o propunere de la Dragnea”.
Rareș Bogdan: Asta v-a spus dumneavoastră în cameră, în casa domniei sale, după ce v-a dezbrăcat?
Romică Părpălea: Da, pentru că a trebuit să vadă. Care e propunerea? „Îţi închidem dosarul, că ai dosar”. „Şefu’, nu am făcut nimic aici”.
Rareș Bogdan: Staţi domne, dar dosarele se închid după cum vrea un politician? Păi în ce ţară trăim, suntem babuini?
Romică Părpălea: Da. „Vă închidem dosarul şi vă dăm suma de 100 de mii de euro. Ca să vă retrageţi denunţul împotriva lui Liviu Dragnea”.
Alexandru Căutiș: Cât costă libertatea lui Dragnea.(...)
Rareș Bogdan: Banii vi i-a oferit domnul Calotă? Dânsul era intermediarul?
Romică Părpălea: Vorbea cu avocatul domnului Dragnea. Cu domnul avocat Nazat, care e avocatul domnului Dragnea.
Rareș Bogdan: Vă rog, mai departe.
Alexandru Căutiș: V-a oferit această sumă până la urmă?
Romică Părpălea: Mi-a oferit 20 de mii de euro.
Rareș Bogdan: Păi staţi, prima dată v-a oferit 100 de mii de euro.
Romică Părpălea: Deci suma totală era 100 de mii. (...)
Alexandru Căutiș: Dar n-au avut la ei decât 20 de mii.
Romică Părpălea: Eu prin contractul de mandat trebuia să-mi iau suma de 5.6 miliarde de la municipiul Alexandria. Şi eu am zis: „Şefu’, daţi-mi banii mei, care sunt banii legali pe contractul de mandat şi nu am nici o problemă să-mi daţi dumneavoastră bani”. Ce a făcut dumnealui? Pentru că atunci a plecat în China domnul Calotă.
Romică Părpălea: Se poate verifica treaba asta. Mi-a spus, în primă fază mi-a zis 30 de mii, apoi a venit cu 20 de mii de euro şi mi i-a dat, dar să-mi fac retragerea declaraţiei.
Rareș Bogdan: Unde v-a dat bani? La dânsul în casă?
Romică Părpălea: Retragerea denunţului am făcut-o la dumnealui.
Rareș Bogdan: La dumnealui în casă?
Rareș Bogdan: Aţi scris?
Romică Părpălea: Şi banii mi i-a dat pe stradă. Să vă spun de ce. Dumnealui mergea cu nişte structuri ale Ministerului de Interne în spate. Eu am fost foarte abil în privinţa asta, că ştiam că o să mă fotografieze, să mă înregistreze. Şi mi-a dat banii pe stradă. A venit, mi-a înmânat 10 mii o dată şi încă 10 mii după ce s-a dus cu declaraţia mea să vadă, să verifice.
Rareș Bogdan: Deci v-a dat 10 mii de euro o dată şi 10 mii la câte zile?
Romică Părpălea: La o jumătate de oră.
Rareș Bogdan: A, la jumătate de oră.
Alexandru Căutiș: Contra declaraţiei scrise pe care a văzut-o.
Romică Părpălea: Vreau să aduceţi detectorul de minciuni ca să mă verificaţi.
Alexandru Căutiș: A depus o plângere la DNA pe toate aceste mărturii.
Rareș Bogdan: Eu chiar mă gândesc că vă asumaţi tot ceea ce spuneţi.
Romică Părpălea: Păi nu sunt nebun...”
   (sursa: Ev. Zilei)

   Dacă ați avut răbdare să citiți (fie și printre rânduri), ați putut trage una din cele două concluzii evidente:
- prima, individul este dus cu pluta și „dragă liviule” trebuie musai și neapărat să-l dea în judecată pentru ce prostii spune, sau
- a doua, omul spune adevărul și atunci „dragă liviule” însoțit de mulți fruntași ai partidului ar cam trebui să înfunde pușcăria!

   Ω

   Așadar, iubiți membri PSD, pe cine aveți de gând să votați și să alegeți în fruntea partidului?
   Pe un condamnat?

   Perechea conducătoare a social democraților merge mână în mână și este posibil să aibă trasee foarte asemănătoare, dacă nu chiar identice: judecată și ceva pușcărie!

   ĂȘTIA NE CONDUC?

   BADE IOANE, PE ĂȘTIA NI-I PUI ÎN FRUNTEA TREBILOR?

   M-am săturat ... vreau vot censitar ...