Despre sălbăticire
Se întâmplă să mai arunc câte o privire (sau un ochi, dacă preferați!) pe la televizor atunci când se desfășoară „cel mai tare cuchingșou din România” și, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă impresionează în mod deosebit: totuși, am observat și câteva lucruri demne de a fi băgate în seamă, de fapt, am observat ușurința cu care niște agramați (măcar doi din trei) introduc în limbă termeni noi, meniți de a-i înlocui pe cei deja consacrați! Chiar dacă hors-d'oeuvre devenit pe la noi p`acilea hordiuvr a sosit direct din franceză fix înaintea lui antreu, care așișderea ateriză cu bonjuriștii lui Eminescu din aceeași franceză (entrée – intrare), aste lucruri se petrecură acum peste o sută de anișori, situație ce le face deja cuvinte românești, cuvinte cu un înțeles bine determinat și arhicunoscut, cuvinte care nu au nevoie de înlocuitori de genul „starter”, care invenție a unor educați francoanglofoni (am glumit, bineînțeles ...) are în dicționarul limbii române următoarea definiție:
STÁRTER, (1) starteri, s. m., (2, 3) startere, s. n.
1. S. m. Persoană care dă semnalul de plecare într-o cursă sportivă.
2. S. n. Carburator auxiliar folosit la pornirea unui motor cu ardere internă.
3. S. n. Dispozitiv care servește la aprinderea lămpilor fluorescente. – Din fr., engl. starter.
Notați vă rog că mai sus, spunând că glumesc, vorbeam despre educație.
Așadar șef cutare, ce ne pune pe masă?
Un individ cu pistolul în mână sau un dispozitiv tehnic?
Bineînțeles am prefera ca bucătarul cel viteaz să mai lase nițel cratițele și cuțitele la o parte și să mai deschidă și o carte, renunțând astfel la traducerea cuvintelor străine cu variantele românești ce-i sună lui apropiat la organul de piftie!
Am înțeles, dacă fotbaliștii ie vedete, dă ce să nu fie și bucătarii?
Că dă zugravi dă subțire și dă academicieni cu multă școală, ne-am săturatără!
Însă, m-am luat cu vorba și am uitat să explic de ce m-a apucat râsul legat de masterșef și, mult mai important, de ce trebuie să studiem sălbăticia și sălbăticirea națională!
Ei bine ... iată!
Mi-a căzut în mână o carte de bucate ... una veche, alb negru, cu doar câteva desene și fără avalanșa de poze artistice din minunatele înșelătorii numite „Să gătim cu Jamie Oliver” ... ce să vă mai spun, o carte de bucate care explică cum se cheamă fiecare parte a animalului și la ce este ea bună (din nou am constatat că vaca n-are cotlet și nici porcul antricot!), o carte onestă ce se adresează oricărei gospodine, indiferent de nivelul ei de pregătire, carte oferind rețete cui este interesat!
Și, pentru că vorbeam despre rețete, iată câteva dintre ele:
piure de spanac sau de vinete, praz cu orez, canapele pe spanac, carne cu sos de muștar, piept de berbec fript cu sos picant, piept de vițel umplut, pateu de rață, porumbei pe canapea, porumbei milanezi, pui în aluat, gelatine, creme, înghețate, cozonaci, prăjituri ... și, mă opresc aici, pentru că respectiva carte de bucate are cu totul 1360 de rețete diferite!
În schimb (mi-am spus!) nu au habar autorii ăștia vechi de finețuri, de chestii noi, care pe vremea lor ... EHE! Totuși, deschid cartea la „Pește și crustacee” și ce văd?
Preparate din nisetru, din morun, spumă sau piure de raci alături de crap la cuptor, știucă umplută și plachie sau pește sărat cu mămăliguță!
Mi-a lăsat gura apă, drept care, am căutat autorul, pardon, CHEF-UL acela faimos care a scris-o! Așteptam bineînțeles cel puțin o Sanda Marin, dar, surpriză ... numele nu-mi sunt deloc cunoscute:
Am început să filozofez pe tema comunismului, care, mă`nțelegi, ne-a ținut în loc, că noi, că altfel, că una, că alta ... dar mi-au căzut ochii pe pagina de gardă a respectivei cărți:
Nu se poate!
Nu este interbelică?
Nu este o carte pentru bucătăriile boierilor?
Așa mâncau românii obișnuiți?
Cu asemenea bucate ne-au hrănit mamele și bunicile noastre?
Și atunci, am înțeles cât rău a putut face idiotul acela (ce ne-a condus împreună cu academicianA lui) în mai puțin de 20 de ani!
Am priceput că un popor onest s-a sălbăticit și a ajuns să creadă că numai carnea (de orice fel) merită atenție, că numai grătarul își merită dreptul de a hrăni băieții de băieți și tutele lor care mănâncă sănătos ... am înțeles cât de mare a fost regresul societății românești și ce răsturnare au suferit valorile, punând în prim plan agramați de doi bani și uitând adevărații oameni de valoare la coadă la carne!
Adică lucrurile mergeau bine atunci când fiecare își știa locul și-și făcea treaba, atunci când bucătarii nu ne educau ci ne hrăneau și fotbaliștii jucau, nu ne învățau filozofie!
Ω
Ne-am obișnuit să ne mulțumim cu puțin, atât la masă cât și la distracție, educația a fost lăsată pe mâna administratorilor iar buna creștere este confundată cu grătarul făcut în ghena de gunoi:
Se întâmplă să mai arunc câte o privire (sau un ochi, dacă preferați!) pe la televizor atunci când se desfășoară „cel mai tare cuchingșou din România” și, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă impresionează în mod deosebit: totuși, am observat și câteva lucruri demne de a fi băgate în seamă, de fapt, am observat ușurința cu care niște agramați (măcar doi din trei) introduc în limbă termeni noi, meniți de a-i înlocui pe cei deja consacrați! Chiar dacă hors-d'oeuvre devenit pe la noi p`acilea hordiuvr a sosit direct din franceză fix înaintea lui antreu, care așișderea ateriză cu bonjuriștii lui Eminescu din aceeași franceză (entrée – intrare), aste lucruri se petrecură acum peste o sută de anișori, situație ce le face deja cuvinte românești, cuvinte cu un înțeles bine determinat și arhicunoscut, cuvinte care nu au nevoie de înlocuitori de genul „starter”, care invenție a unor educați francoanglofoni (am glumit, bineînțeles ...) are în dicționarul limbii române următoarea definiție:
STÁRTER, (1) starteri, s. m., (2, 3) startere, s. n.
1. S. m. Persoană care dă semnalul de plecare într-o cursă sportivă.
2. S. n. Carburator auxiliar folosit la pornirea unui motor cu ardere internă.
3. S. n. Dispozitiv care servește la aprinderea lămpilor fluorescente. – Din fr., engl. starter.
Notați vă rog că mai sus, spunând că glumesc, vorbeam despre educație.
Așadar șef cutare, ce ne pune pe masă?
Un individ cu pistolul în mână sau un dispozitiv tehnic?
Bineînțeles am prefera ca bucătarul cel viteaz să mai lase nițel cratițele și cuțitele la o parte și să mai deschidă și o carte, renunțând astfel la traducerea cuvintelor străine cu variantele românești ce-i sună lui apropiat la organul de piftie!
Am înțeles, dacă fotbaliștii ie vedete, dă ce să nu fie și bucătarii?
Că dă zugravi dă subțire și dă academicieni cu multă școală, ne-am săturatără!
Însă, m-am luat cu vorba și am uitat să explic de ce m-a apucat râsul legat de masterșef și, mult mai important, de ce trebuie să studiem sălbăticia și sălbăticirea națională!
Ei bine ... iată!
Mi-a căzut în mână o carte de bucate ... una veche, alb negru, cu doar câteva desene și fără avalanșa de poze artistice din minunatele înșelătorii numite „Să gătim cu Jamie Oliver” ... ce să vă mai spun, o carte de bucate care explică cum se cheamă fiecare parte a animalului și la ce este ea bună (din nou am constatat că vaca n-are cotlet și nici porcul antricot!), o carte onestă ce se adresează oricărei gospodine, indiferent de nivelul ei de pregătire, carte oferind rețete cui este interesat!
Și, pentru că vorbeam despre rețete, iată câteva dintre ele:
piure de spanac sau de vinete, praz cu orez, canapele pe spanac, carne cu sos de muștar, piept de berbec fript cu sos picant, piept de vițel umplut, pateu de rață, porumbei pe canapea, porumbei milanezi, pui în aluat, gelatine, creme, înghețate, cozonaci, prăjituri ... și, mă opresc aici, pentru că respectiva carte de bucate are cu totul 1360 de rețete diferite!
1360!
Și din ce-am văzut eu, nu se repetă și nici startere ori bendix cu ulei de planetară nu recomandă!În schimb (mi-am spus!) nu au habar autorii ăștia vechi de finețuri, de chestii noi, care pe vremea lor ... EHE! Totuși, deschid cartea la „Pește și crustacee” și ce văd?
Preparate din nisetru, din morun, spumă sau piure de raci alături de crap la cuptor, știucă umplută și plachie sau pește sărat cu mămăliguță!
Mi-a lăsat gura apă, drept care, am căutat autorul, pardon, CHEF-UL acela faimos care a scris-o! Așteptam bineînțeles cel puțin o Sanda Marin, dar, surpriză ... numele nu-mi sunt deloc cunoscute:
RADA NICOLAE, MARIA ILIESCU, ELENA BALTAG!
Ce știau femeile astea să bucătărească, îți stă mintea`n loc! Fără tiluri franțuzite și fără importuri de fițe: absolut incredibil!Am început să filozofez pe tema comunismului, care, mă`nțelegi, ne-a ținut în loc, că noi, că altfel, că una, că alta ... dar mi-au căzut ochii pe pagina de gardă a respectivei cărți:
EDITURA TEHNICĂ
BUCUREȘTI
1965!
Ce face?1965!
Nu se poate!
Nu este interbelică?
Nu este o carte pentru bucătăriile boierilor?
Așa mâncau românii obișnuiți?
Cu asemenea bucate ne-au hrănit mamele și bunicile noastre?
Și atunci, am înțeles cât rău a putut face idiotul acela (ce ne-a condus împreună cu academicianA lui) în mai puțin de 20 de ani!
Am priceput că un popor onest s-a sălbăticit și a ajuns să creadă că numai carnea (de orice fel) merită atenție, că numai grătarul își merită dreptul de a hrăni băieții de băieți și tutele lor care mănâncă sănătos ... am înțeles cât de mare a fost regresul societății românești și ce răsturnare au suferit valorile, punând în prim plan agramați de doi bani și uitând adevărații oameni de valoare la coadă la carne!
Adică lucrurile mergeau bine atunci când fiecare își știa locul și-și făcea treaba, atunci când bucătarii nu ne educau ci ne hrăneau și fotbaliștii jucau, nu ne învățau filozofie!
Ω
Ne-am obișnuit să ne mulțumim cu puțin, atât la masă cât și la distracție, educația a fost lăsată pe mâna administratorilor iar buna creștere este confundată cu grătarul făcut în ghena de gunoi:
AȘADAR,
MULȚUMIM MASTERCHEF!
MULȚUMIM MASTERCHEF!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu