Campania electorală crește lefurile
Da, este adevărat, cresc salariile în învățământ!
Nu spun că nu era necesar, pentru că era!
Cresc salariile în învățământ așadar!
Dacă însă lăsăm de o parte factorul social al acestei măsuri populistice, ce rămâne? În afara câtorva voturi obținute de la cei ce se vor simți obligați să mulțumească astfel „partidului”, ce se va obține?
Știu că nu sunt în rândul turmei ce se bucură pentru cei câțiva bănuți în plus, dar să fiu iertat, nu pot fi în turmă nici dacă mă spălați pe creier: creșterea salariilor angajaților din învățământ rezolvă problema mesei de Crăciun poate, dar nu a învățământului românesc!
Adevărata problemă nu este venitul mic, ci nivelul foarte scăzut al cadrelor didactice: profesori de limba română care vorbesc fără să facă acordul în gen și număr, femei care se recomandă ca fiind „profesoare”, sau „directoare”, oameni cu muuulte diplome care produc cacofonii peste cacofonii și care n-au mai citit nimic de la statul de salarii încoace!
Asta este adevărata problemă a învățământului românesc!
Asta și nu salariile!
Salariile sunt doar o problemă socială, o problemă care a îndepărtat de învățământ majoritatea elementelor bune și valoroase dar care a făcut loc unor rețele mafiote ca cea de la Bolintineanu din București!
Salariile au transformat vechii „cerșetori în haine negre” în mafioți cu haine din „Europa”!
Salariile au transformat învățământul în coșul de gunoi al societății românești!
Întrebați elevii ce vor să devină în viitor și vedeți câți dintre ei își doresc o carieră didactică: haideți domnilor care rezolvați probleme, faceți această încercare!
Da, cine nu găsește pe nicăieri nimic de făcut, este bun să ne educe copiii: iar rezultatele se văd!
În cinci ani, la bacalaureat se vor da probleme de genul :
„nu-i așa că Ștefan cel Mare a domnit între 1457 și 1504?”
Revin la ceea ce am scris la început: salariile sunt o parte a problemei, parte ce se cere rezolvată, dar ele nu sunt cu adevărat problema!
Învățământul trebuie să devină o prioritate națională, statul trebuie să educe una două generații de EDUCATORI pentru ca abia apoi, cu aceștia în școli, să înceapă adevărata educație: prioritate națională înseamnă că portarii școlilor nu ar mai trebui numiți politic (ca de altfel nimeni în țara asta sub nivel de ministru!) și cu atât mai puțin directorii școlilor!
Mai înseamnă o programă școlară care să învețe fetele să nu rămână borțoase la 12 ani, să explice tuturor cum este treaba cu spălatul pe mâini, cu trecutul străzii, cu muzica ascultată prea tare în căști, o programă care să-i învețe pe copii și cum se folosesc tacâmurile dar și cum se coboară din autobuz, o programă cu mai puțin Eminescu și Mihai Viteazul dar cu ore de șoferie, specialitate forestieră la Bistrița și viticolă la Murfatlar ori piscicolă la Tulcea, o școală în care locurile cu plată să fie mai puține decât cele „fără”!
Nu intru în detalii, cred că este clar ce vreau să spun: dați copiilor cunoștințe care să-i ajute în viață, învățați-i să scrie și să socotească și, cine-i bun și pasionat va ajunge și la ecuații diferențiale ... altfel, turma îl va înghiți și, încercând să-i învățăm pe toți, îi pierdem pe toți!
Ω
Iată așadar câteva dintre problemele învățământului românesc: mai răriți orele de filozofie și puneți-i să facă sport, mai puțină analiză matematică și mai multe materii practice, mai puțină poezie și mai multe cunoștințe despre cum se trece strada, mai puțină chimie și fizică și mai multe de limbi străine - cine este bun, cine poate, cine vrea, poate trece peste educația de bază și-și poate continua studiile până unde îl interesează!
Dar cine nu are chef, de ce să împovăreze sistemul?
Și atunci, poate nu vom mai avea
Da, este adevărat, cresc salariile în învățământ!
Nu spun că nu era necesar, pentru că era!
Cresc salariile în învățământ așadar!
Dacă însă lăsăm de o parte factorul social al acestei măsuri populistice, ce rămâne? În afara câtorva voturi obținute de la cei ce se vor simți obligați să mulțumească astfel „partidului”, ce se va obține?
Știu că nu sunt în rândul turmei ce se bucură pentru cei câțiva bănuți în plus, dar să fiu iertat, nu pot fi în turmă nici dacă mă spălați pe creier: creșterea salariilor angajaților din învățământ rezolvă problema mesei de Crăciun poate, dar nu a învățământului românesc!
Adevărata problemă nu este venitul mic, ci nivelul foarte scăzut al cadrelor didactice: profesori de limba română care vorbesc fără să facă acordul în gen și număr, femei care se recomandă ca fiind „profesoare”, sau „directoare”, oameni cu muuulte diplome care produc cacofonii peste cacofonii și care n-au mai citit nimic de la statul de salarii încoace!
Asta este adevărata problemă a învățământului românesc!
Asta și nu salariile!
Salariile sunt doar o problemă socială, o problemă care a îndepărtat de învățământ majoritatea elementelor bune și valoroase dar care a făcut loc unor rețele mafiote ca cea de la Bolintineanu din București!
Salariile au transformat vechii „cerșetori în haine negre” în mafioți cu haine din „Europa”!
Salariile au transformat învățământul în coșul de gunoi al societății românești!
Întrebați elevii ce vor să devină în viitor și vedeți câți dintre ei își doresc o carieră didactică: haideți domnilor care rezolvați probleme, faceți această încercare!
Da, cine nu găsește pe nicăieri nimic de făcut, este bun să ne educe copiii: iar rezultatele se văd!
În cinci ani, la bacalaureat se vor da probleme de genul :
„nu-i așa că Ștefan cel Mare a domnit între 1457 și 1504?”
ȘI NICI ATUNCI NU VOM AVEA PROMOVABILITATEA AȘTEPTATĂ!
Revin la ceea ce am scris la început: salariile sunt o parte a problemei, parte ce se cere rezolvată, dar ele nu sunt cu adevărat problema!
Învățământul trebuie să devină o prioritate națională, statul trebuie să educe una două generații de EDUCATORI pentru ca abia apoi, cu aceștia în școli, să înceapă adevărata educație: prioritate națională înseamnă că portarii școlilor nu ar mai trebui numiți politic (ca de altfel nimeni în țara asta sub nivel de ministru!) și cu atât mai puțin directorii școlilor!
Mai înseamnă o programă școlară care să învețe fetele să nu rămână borțoase la 12 ani, să explice tuturor cum este treaba cu spălatul pe mâini, cu trecutul străzii, cu muzica ascultată prea tare în căști, o programă care să-i învețe pe copii și cum se folosesc tacâmurile dar și cum se coboară din autobuz, o programă cu mai puțin Eminescu și Mihai Viteazul dar cu ore de șoferie, specialitate forestieră la Bistrița și viticolă la Murfatlar ori piscicolă la Tulcea, o școală în care locurile cu plată să fie mai puține decât cele „fără”!
Nu intru în detalii, cred că este clar ce vreau să spun: dați copiilor cunoștințe care să-i ajute în viață, învățați-i să scrie și să socotească și, cine-i bun și pasionat va ajunge și la ecuații diferențiale ... altfel, turma îl va înghiți și, încercând să-i învățăm pe toți, îi pierdem pe toți!
Ω
Iată așadar câteva dintre problemele învățământului românesc: mai răriți orele de filozofie și puneți-i să facă sport, mai puțină analiză matematică și mai multe materii practice, mai puțină poezie și mai multe cunoștințe despre cum se trece strada, mai puțină chimie și fizică și mai multe de limbi străine - cine este bun, cine poate, cine vrea, poate trece peste educația de bază și-și poate continua studiile până unde îl interesează!
Dar cine nu are chef, de ce să împovăreze sistemul?
Și atunci, poate nu vom mai avea
TRADUCĂTORI DIN LIMBA ENGLEZĂ
care pentru
RAINFOREST
să dea traducerea
PĂDURE PLOIOASĂ!
Poate ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu