Atâția ani s-au împlinit ieri de la momentul 10 mai 1866, momentul zero al României moderne și ultima clipă a României feudale.
Clipa plină de semnificații, clipă pe care politicienii pupincuriști ai tuturor regimurilor au folosit-o pro sau contra monarhie, rămâne de o importanță pe care încă nu o putem înțelege deplin nici astăzi după un veac și jumătate!
Trebuie să recunoaștem că monarhia românească a avut multe lucruri bune, fiind în general una constituțională, chiar și cu derapajele lui Carol II, fiind una europeană și modernă, fiind chiar interesată de echidistanța față de familiile boierești autohtone - tocmai pentru a nu face compromisuri de nici un fel: pentru cine nu știe, la sfârșitul secolului XIX a avut loc în tânăra Românie o dramoletă cu capete încoronate, o adevărată piesă în mai multe acte, o poveste care a ținut cu sufletul la gură o lume întreagă, adică idila dintre prințul moștenitor Ferdinand și Lenuța Văcărescu; multe lacrimi au curs, multe oftaturi, multe suspine, multe rugăciuni și rugăminți și din cele mai fierbinți; în special ale reginei Elisabeta, Carmen Silva pentru finii cunoscători ai unei literaturi desuete și inutile! Iar când rodul era copt și toată lumea lăcrima înduioșată la povestea de amor a celor doi juni îndrăgostiți ... a apărut bau bau, adică vodă Carol I care a scos constituția casei regale și a refuzat să cedeze cererilor și amenințărilor cu sinuciderea, fiind un adept înfocat al legii și al respectării ei!
Greu i-ar fi fost unchiului Carol să-și fericească nepotul?
Nu, nu i-ar fi fost deloc greu, însă mult mai greu i-ar fi fost Regelui Carol să încalce legea în baza căreia era guvernată ȚARA!
Deși cam lung, exemplul spune destul de concis cum era condusă România, cum a fost posibilă explozia economică după sute de ani de feudalism și robie, cum a putut lua naștere din nimic o clasă de intelectuali, de politicieni, de oameni de știință: au fost și rele, bineînțeles, dar lucrurile fuseseră deja urnite pe drumul cel bun!
Terenul a fost pregătit pentru un Dej, un Ceaușescu, un Iliescu, etc, etc, emanații ale unei revoluții dubioase, susținuți ai unei elite dubioase, profitori ai unor acțiuni economice dubioase!
Și așa s-a ales praful de toți și de toate, așa am aplaudat alungarea din țară a celui care n-a mâncat salam cu soia și adularea lui vadim până la un pas de a-l face președinte și alegerea unui hăhăit rudimentar și needucat ...
În sfârșit ...
Am întârziat cu aceste rânduri numai și numai pentru că am dorit să văd mai întâi documentarul Războiul Regelui, de la ProTV:
mare dezamăgire, cruntă siluire a adevărurilor spuse pe jumătate, proastă realizare tehnică, nenorocit amestec de imagini de arhivă fără legătură cu realitatea (deși cele potrivite există și au fost difuzate)!
Până și vocea lui Iureș parcă a fost un pic prea afectată pentru a lua în serios și a crede adevărat și ne propagandistic acest documentar: pentru că ideea de monarhie constituțională și de domnie a legii nu de propagandă are nevoie în România de astăzi, ci de adevăr adevărat!
Mare păcat că măcar acum, la 150 de ani de la semnarea actului de naștere al națiunii române nu s-a putut da un pic mai multă importanță evenimentului: a fost mai importantă frivola fermă a ... și un film american PROST redifuzat fără rost, a fost mai important orice lucru pentru a duce acest documentar până la ora 23:15, oră la care ar fi trebuit să poarte și o ștampilă de genul interzis copiilor sub ... ani!
De fapt, chiar și așa prost cum a fost, în cele aproape 60 de minute a spus câteva lucruri pe care susținătorii Stelei și adulatorii lui nea Gigi sigur nu le știau, a conținut informații pe care cei bine educați în anii de după război le consideră false și, de fapt, chiar ar trebui interzis copiilor sub 200 de ani!
Ω
În realitate, Iliescu și ai lui chiar au reușit să-l interzică, au încercat să-l facă să pară ridicol, l-au aruncat cât colo pentru ca apoi, în stil sovietic să încerce să-l pupe-n ... uitând că nu Mihai este problema ci ideea pe care o reprezintă el și strămoșii lui!
Așadar, la această tristă aniversare să ne amintim de versurile lui Alecsandri:
Nu sunt monarhist, nu sunt republican, sunt un cetățean care recunoaște binele și răul acolo unde le vede și când le întâlnește: și nimic mai mult!
Mă întreb de ce nu s-a amintit deloc despre Legiune și legionari, despre motivele pogromului de la Odessa și despre implicarea unui personaj pe nedrept uitat Gherman Pântea (vezi în special CAPITOLUL III)!
Un fals documentar, încropit aiuristic și fără legătură cu istoria vremurilor, o încercare nereușită de a explica inexplicabila predare a unei armate capabile încă de luptă (a dovedit-o ulterior prin munții Tatra!) în mâna dușmanului tradițional, de a explica greșita capitulare fără condiții (vezi Finlanda și povestea mareșalului Mannerheim), de a scuza anii tragediei naționale ce aveau să vină, ani a căror moștenire o mai purtăm încă și astăzi toți românii!
Ideea de monarhie constituțională românească nu se suprapune din fericire numai cu domnia și istoria tânărului rege Mihai I: așa că, vă sfătuiesc să priviți ansamblul ei și nu amănuntul numit 23 august 1944 ...
Mă întreb de ce nu s-a amintit deloc despre Legiune și legionari, despre motivele pogromului de la Odessa și despre implicarea unui personaj pe nedrept uitat Gherman Pântea (vezi în special CAPITOLUL III)!
Un fals documentar, încropit aiuristic și fără legătură cu istoria vremurilor, o încercare nereușită de a explica inexplicabila predare a unei armate capabile încă de luptă (a dovedit-o ulterior prin munții Tatra!) în mâna dușmanului tradițional, de a explica greșita capitulare fără condiții (vezi Finlanda și povestea mareșalului Mannerheim), de a scuza anii tragediei naționale ce aveau să vină, ani a căror moștenire o mai purtăm încă și astăzi toți românii!
Ideea de monarhie constituțională românească nu se suprapune din fericire numai cu domnia și istoria tânărului rege Mihai I: așa că, vă sfătuiesc să priviți ansamblul ei și nu amănuntul numit 23 august 1944 ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu