Dreptate sau răzbunare?

   În disprețul legii


   Știe tot omul care a mai citit pe aici oarece că nu-l suport pe piedone, exprimarul de sector bucureștean!
   Ba, chiar pot spune că nu-l pot înghiți! Și nu din cauza dimensiunii!
   Pur și simplu, nu am ochi să-l văd!

   Buuun, așadar, ne-am înțeles ...
   Însă, această situație, această relație mai mult a mea cu el decât invers, nu mă poate face să nu gândesc rațional: zisul piedone, cel mai mare pitic din zona asta de lume,

NU A FOST CONDAMNAT PRINTR-O SENTINȚĂ RĂMASĂ DEFINITIVĂ,

NU I-AU FOST INTERZISE PRIN JUSTIȚIE DREPTURI CIVILE,

ba chiar mai mult,

ARE STATUT DE INCULPAT ȘI DIN CÂTE ȘTIM,

ABIA I-A INTRAT DOSARUL PE ROL!

   Și atunci, cu toată antipatia ce i-o port trebuie să mă întreb de ce i s-a interzis dreptul de a candida!
   De ce?
   De când se amestecă justiția în judecăți de ordin moral?
   De când se pedepsește lipsa bunului simț?
   De ce justiția se ocupă cu satisfacerea nevoii de vendetă a unui grup de cetățeni și nu cu împărțirea echitabilă a dreptății?
   Folosim sistemul numit „miliția populară” completat cu „asesorii” numiți de partid și condamnăm oamenii înainte de a fi judecați?
  
   Să fie clar:

NU L-AȘ VOTA PE pIEDONE NICI MORT

(DACĂ MI S-AR IVI PRILEJUL)

DAR DE AICI ȘI PÂNĂ LA RĂZBUNAREA PRIN INTERMEDIUL INSTITUȚIILOR STATULUI

AR TREBUI SĂ FIE CALE LUNGĂ!

   Ω

   SAU NU?