Mi-am pus această întrebare de mai multe ori în ultimii 25 de ani: înainte de `89, răspunsul ar fi venit de la sine (măcelari sau cunoștințe de măcelari, șoferi de TIR sau cunoștințe de șoferi de TIR, etc, etc) însă astăzi, nu credeam că se mai poate pune degetul pe un român și să-l declari fără teama de greșeală „fericit”!
Cine are, duce grija banilor și a bunurilor rezultate, se simte sătul de același Paris, de același Milano sau Bali și, pentru că deși are bani le duce grija și se mai și plictisește, numai fericit nu poate fi numit un asemenea om!
Acest stâlp al societății știe că „banii nu aduc fericirea” și, poate chiar are dreptate! Mai ales când stai cu permanentă grijă a vizitei DNA-ului ...
Ar putea fi luați în calcul și românii aceia mulți, cu salarii de mizerie, care au făcut un pas în plus pe drumul spinos și profund al filosofiei populare: dacă-i vei întreba ce părere au despre bani, îți vor răspunde simplu că „banii nu aduc fericirea ... dar o întrețin”! Acești conaționali, acești robotitori pe care se sprijină și se bazează orice guvern român, acești excepționali plătitori de taxe și impozite, sunt cei care duc dorul banilor, însă chiar dacă i-ar avea probabil că nu ar ști ce să facă cu ei (cine nu crede, să verifice care a fost destinul majorității câștigătorilor premiului cel mare la LOTO)! Pe ei nu-i întreabă autoritățile de sănătate decât la alegeri și atunci, din patru în patru ani se simt cu adevărat fericiți: ba cu o găleată, ba cu o brichetă, care cu o umbrelă, care cu un „kil” de făină, au fost băgați în seamă și le ajunge. Nu-i chiar o fericire, dar din când în când îi face să se simtă bine!
Așadar, nu există români fericiți!
Nu există?
Ba există!
Sunt acei români care au reușit performanța de a nu avea NIMIC! Dar absolut nimic, de a trăi din mila publică, de a sta cu mâna întinsă fără rușine! Aceștia sunt românii cu adevărat fericiți, cei care nu au grija zilei de mâine și nici de poimâine, cei pe care nu-i doare de vacanțe, nici de taxe și nici de impozite, cei care nu investesc decât în propria burtă ori propriul gât! Ăștia sunt idealul de român, ăștia care nici măcar în fața legii nu răspund (legea românească este făcută ca mult prea multe lucruri româneti, prost: poți amenda o persoană cu orice sumă ori cadență, dacă nu vrea să plătească și nu are nici o proprietate, nu-ți poți recupera banii, așa că prin instanță poți transforma sumele în muncă în folosul comunității, muncă pe care individul nu o prestează și ... și nimic, pentru că „legea românească prost făcută” nu prevede o altă cale de atac împotriva cui nu respectă hotărârea instanței)!
Adică, cei ce au ajuns să trăiască într-o utopică formă de comunism teoretic (fiecăruia după nevoi ...) ne dau cu tifla: și sunt pare-se, fericiți!
Într-un cuvânt, le este bine celor care știu că „decât să le duci grija, mai bine să le duci dorul” (banilor, bineînțeles)!
În concluzie, cine are naturelul simțitor este condamnat la nefericire, cine dimpotrivă, suportă mirosurile mai ciudate ale gunoaielor, este un român fericit, pentru că-și va permite tot ceea ce un cetățean plătitor de impozite, nu-și permite!
Ω
Nu fiți invidioși pe acești români fericiți: guvernele României au muncit, muncesc și o vor face și în continuare cu unicul țel de a ne face pe toți fericiți!
SE PARE CĂ LE REUȘEȘTE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu